Matei Bogdan
Publicat în 8 decembrie 2021, 11:48 / 136 elite & idei

Florin Georgescu: România a asigurat echilibrele macroeconomice numai în cadrul programelor încheiate cu FMI, Banca Mondială și CE / Aplicarea terapiei de șoc a reprezentat o succesiune de „victorii à la Pirus”

Florin Georgescu: România a asigurat echilibrele macroeconomice numai în cadrul programelor încheiate cu FMI, Banca Mondială și CE / Aplicarea terapiei de șoc a reprezentat o succesiune de „victorii à la Pirus”

România a asigurat echilibrele macroeconomice numai în cadrul programelor încheiate cu FMI, Banca Mondială și cu Comisia Europeană, în restul timpului înregistrând derapaje, uneori majore, față de criteriile unei stabilități macroeconomice durabile, a spus prim-viceguvernatorul BNR Florin Georgescu, cu ocazia lansării noului său volum ”Capitalism și capitaliști fără capital în România”. El a făcut o analiză dură a modului în care a evoluat economia românească după 1990, concluzionând că aplicarea terapiei de șoc, începută în perioada 1997-2000, cu modificări ulterioare, a reprezentat, în fapt, o succesiune de „victorii à la Pirus”.

Cum s-a reflectat teoria formelor fără fond în Româniea, începând cu anul 1990

Legislația respectivă și instituțiile specifice create după modelul din țările dezvoltate occidentale au reprezentat forma, care însă s-a așezat pe un fond extrem de precar privind cultura economică, spiritul antreprenorial, concurența corectă și disciplina de plăți caracteristice pieței în România.

Înainte de 1989, regimul comunist a fost deosebit de strict, interzicând orice activitate cu capital privat . Experimentul mandatarilor început în 1967 nu a durat decât un an și jumătate, fiind stopat pentru că N. Ceaușescu a considerat că respectivii întreprinzători privați se îmbogățeau și puteau forma clasa micii burghezii, în contradicție cu tezele leniniste privind funcționarea comunismului.

Edificatoare în acest sens este mărturia lui Stolojan, care relatează un episod reprezentativ pentru starea și percepția inițiativei private în țara noastră, exprimat cu ocazia analizei Strategiei pentru înfăptuirea economiei de piață în România (1990).

Sfatul lui George Shultz în 1990: «Căutați-i pe cei care făceau tranzacții pe „piața neagră” din România, în socialism. Asociați-vă cu ei, pentru că au spirit întreprinzător»

Stolojan redă discuția pe care delegația română a avut-o în prima parte a anului 1990, la încheierea întâlnirii cu George Shultz (fost secretar de stat al Trezoreriei și secretar de stat al SUA). Stolojan afirmă următoarele: „După ce am încheiat discuția asupra strategiei, George Shultz s-a uitat la noi și ne-a întrebat: «dar voi ce vreți să faceți acum, că a început o nouă viață în România?» Noi ne-am uitat lung unul la altul și i-am spus că vom lucra în administrația publică mai departe.

George Shultz a continuat: «Vă dau un sfat gratis. Căutați-i pe cei care făceau tranzacții pe „piața neagră” din România, în socialism. Asociați-vă cu ei, pentru că au spirit întreprinzător». Niciunul dintre noi nu am dat curs acestui sfat. Ulterior, din timp în timp, când eram dezamăgit de unele evoluții din administrația publică, mă gândeam la sfatul pe care ni-l dăduse George Shultz”.

După 1990 s-a dezvoltat și practica funcționarismului (evocată anterior de Maiorescu, Eminescu, Rădulescu-Motru, Heliade-Rădulescu, Carp), ceea ce a dus la dinamica accelerată a numărului angajaților plătiți din banul public, atât la nivel central, cât și local, îndeosebi începând cu anul 2016, în condițiile scăderii semnificative a salariaților din economia reală și ale deteriorării performanțelor financiare ale acesteia.

Accesul scăzut la credit al firmelor și populației determină și raportul foarte scăzut dintre credite șidepozite (loan to deposit ratio –LTD): numai 69% în iulie 2021, ducând la dificultățișiîn conducerea politicii monetare. Excedentul de lichiditate în lei înregistrat de bănci este orientat către facilitățile de depozit disponibile la BNR ceea ce provoacă costuri uneori semnificative pentru banca centrală, asta însemnând diminuarea profitului virat Ministerului Finanțelor, implicit guvernului – instituții care nu întreprind măsurile de reformă necesare pentru deblocarea creditării către firme și populație.

Terapia de șoc și principiul statului minimal adoptate în România- cauze ale situației economice precare din prezent

Dincolo de originile obscure și ilegale, în mare parte, ale capitalului, opoziția grupurilor de interese ilegitime față de racordarea legislației comerciale și fiscale la cerințele unei economii de piață pe deplin funcționale este cauzată și de lipsa de transparență privind ideologia și conținutul reformelor aplicate pe parcursul tranziției.

Adesea, soluțiile pe care le aveam în vedere derivau din sfaturile primite de la instituțiile internaționale de la Washington. Și atunci, şi mai târziu, am avut destule îndoieli în privința unora dintre soluțiile primite „de afară”. Unele aveau să se dovedească dezastruoase.

Ideea era însă că „ei ştiu”ce trebuie făcut. Mult mai târziu avea să ne spună, de pildă, Jeffrey Sachs- la Clubul BNR- că de fapt „nu prea ştiau”, iar unele abordări erau eronate.

Atunci, la ordinea zilei părea să fie alt reper, pe care nu îl înțelegeam foarte bine, respectiv cel al tranziției prin terapia de șoc în locul tranziției graduale adoptate de România până în 1996 inclusiv. Așadar, problema tranziției era politică, şi nu economică; trebuia „să trecem Rubiconul (mic râu în Italia, care forma, la sfârșitul republicii romane, granița dintre Italia propriu-zisă și Galia Cisalpină)”, ca să nu mai existe cale de întoarcere.

Privind situația actuală a României, putem afirma că aplicarea terapiei de șoc, echivalentă cu „trecerea Rubiconului”, începută în perioada 1997-2000, cu modificări ulterioare, în funcție de doctrina politică a decidenților, a reprezentat, în fapt, o succesiune de „victorii à la Pirus”, deoarece, în prezent, țara noastră:

  • nu dispune decât de o economie dezindustrializată,cu o competitivitate redusă,
  • înregistreazăun sold negativ foarte mare al balanțeicomerciale a produselor agroalimentare (2 mld. euro în 2020, respectiv 10% din deficitul balanței comerciale), precum și deficite gemene ridicate, respectiv bugetar și de cont curent,
  • nu asigură decât o infrastructură fizică precară,
  • oferă servicii publice insuficiente cantitativ și de slabă calitate.

Acestea, în condițiile în care România a adoptat soluția statului minimal ca strategie și instrument de „construire” rapidă a capitalului privat cu rezultate profund negative, acest tip de organizare a societății, caracterizat prin instituții slabe, neabilitate prin lege să acționezecu fermitate în spiritul interesului general fiind total inadecvat nevoilor societății românești.

  • După anul 1989, în România, capitalul nu a mai fost format în mod organic, așacum s-a întâmplat în perioada interbelică și anterioară acesteia, ci a fost „construit” de factori ilegitimi, pe baza unor criterii arbitrare, într-un timp foarte scurt, deoarece acumularea acestuia fusese deja realizată în cei 45 de ani de comunism prin munca asiduă a aproape două generații de cetățeni români onești, astfel încât numeroșii „împroprietăriți peste noapte” din averea publică, dobândind active semnificative „fără muncă proprie”, nu au în prezent interesul de a ceda din avantajele substanțiale obținute începând cu 1990, opunând rezistență față de inițiativele de adaptare a legislației comerciale și financiare românești, la cea a țărilor dezvoltate din UE.

Patronii microîntreprinderilor încarcă cheltuielile firmei la maximul posibil

În contextul cadrului juridic exagerat de permisiv, patronii microîntreprinderilor comit abuzuri, prin încărcarea cheltuielilor de producție ale firmei la maximul posibil, astfel încât, după achitarea impozitului de 1% pe venituri, firma să nu mai înregistreze profit net, a cărui retragere din societatea comercialăar presupune plata impozitului pe dividende, situat și așa la un nivel modic, de 5%, bugetul statului fiind păgubit cu sume substanțiale prin:

  • subevaluarea veniturilor din cauza digitalizării incipiente a administrației fiscale (de exemplu, lipsa funcționării caselor de marcat, a căror operaționalitate a fost amânată în mod repetat în ultimii ani).
  • înregistrarea drept „sedii secundare” a unor locuințe aparținând antreprenorilor, în care nu se desfășoară nicio activitate a firmei, ci reprezintă, în fapt, case de vacanță (multe dintre ele, la standarde de lux), fiind incluse pe cheltuielile microîntreprinderilor toate costurile privind mobilierul, amenajările interioare și exterioare, cele de întreținere, inclusiv hrana proprietarilor și, de multe ori, a oaspeților acestora, sub titulatura de „mese festive”.
  • achiziționarea, pe cheltuiala firmei, de autoturisme, majoritatea de lux, ale căror costuri de funcționare și întreținere sunt suportate tot de microîntreprindere.

Neracordarea legislației comerciale și fiscale la cerințele economiei de piață- cauza disfuncțiilor capitalismului românesc

Asistăm la includerea pe cheltuieli a unor costuri aferente „participării la seminare și conferințe de specialitate”, îndeosebi în străinătate și în sezonul vacanțelor, deși o sumară verificare a activităților din hotelul unde a fost cazat grupul de turiști pe banii microîntreprinderii, din care mulți nu lucrează în firma respectivă, ar permite constatarea faptului că, în perioada invocată, în amplasamentul respectiv nu a avut loc nicio manifestare de genul celor menționate în actele societății comerciale.

În mod similar stau lucrurile și cu așa-numitele „team building-uri”,care fie nu au ca tematică niciun subiect privind activitatea firmei, fie, în cazul existenței acestuia, durata manifestării și numărul de participanți sunt în mod intenționat supradimensionate.

Discreționarismul merge până într-acolo încât, pe cheltuielile microîntreprinderilor, sunt incluse și contravaloarea organizării unor evenimente care vizează viața individuală a antreprenorilor (cum ar fi: nunți, botezuri, aniversări de familie etc.), precum și costul unor obiecte scumpe oferite drept cadouri unor persoane care nu au nicio legătură cu activitatea firmei.

Firmele deținute de Top 100 de antreprenori români provoacă un semnificativ deficit comercial cu bunuri, de 1,5 mld. euro

Firmele celor mai mari 100 de întreprinzători autohtoni, care s-ar impune să constituie forța dezvoltării și sustenabilității mediului de afaceri, au o competitivitate redusă și vulnerabilități structurale privind profilul și calibrul activităților desfășurate.

  • aceste companii însumează numai 4,7% din cifra de afaceri totală, 2,5% din VAB și 2,1% din salariați;
  • primele 100 de societăți cu capital străin au o cifră de afaceri, VAB și salariați de 5, 6, respectiv 4,3 ori mai ridicate față de firmele deținute de Top 100 de întreprinzătoriautohtoni;
  • complexitatea redusă a activității firmelor aparținând Top 100 proprietari români este demonstrată prin faptul că acestea sunt localizate cu precădere în domeniile comerț(69%), industrie cu nivel tehnologic relativ scăzut(16%) și servicii cu grad redus de complexitate (10%);
  • Societățile comerciale deținute de Top 100 de antreprenori autohtoni provoacă un semnificativ deficit comercial cu bunuri, însumând 1,5 mld. euro, ceea ce reprezintă 9% din soldul negativ al balanței comerciale (FOB-CIF) înregistrat de sectorul firmelor din România în anul 2019.

Vezi aici prezentarea integrală a lui Florin Georgescu de la lansarea cărții ”Capitalism și capitaliști fără capital în România”.

www.hotnews.ro

Ultima ora:

ObservatorAlexandru Grumaz: Jurnal de război (XIV). Paradoxul extinderi NATO

PoliticKelemen Hunor: În timp ce alţii dărâmă statui, noi ridicăm statui şi construim un viitor paşnic

EconomieDaniel Dăianu: Se întoarce o economie a tristeţii?

ExternIulian Chifu: Gâtuirea Europei – Un vas venind din China a blocat aprovizionarea cu petrol şi gaze prin Suez

SocialAndreea Paul: Meseriile viitorului pentru copilul meu

EvenimenteVictor Vevera: ICI București a organizat prima ediție a conferinței internaționale în domeniul diplomației cibernetice – „Building global digitalisation: creating trust & security through cyber diplomacy”

CulturaIonuț Vulpescu: Naționalismul religios crește radical în perioadele istorice marcate de o dramatică vulnerabilitate

EditorialAlexandru Grumaz: Jurnal de război (XIV). Paradoxul extinderi NATO



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe