OraNoua.ro
Publicat în 19 aprilie 2017, 17:26 / elite & idei

Florina Vevera: Kurzii, al-Qaeda și Statul Islamic

Florina Vevera: Kurzii, al-Qaeda și Statul Islamic
florina-vevera

de Florina Vevera

Este important să se realizeze că rapoartele spun că al-Qaeda și Statul Islamic nu sunt simple organizații teroriste: sunt insurgenți împotriva organizării în state-națiune a majorității lumii musulmane, iar terorismul este doar unul dintre modurile lor de acțiune. Prin urmare, este neproductiv să te limitezi la o strategie antiteroristă în timp ce este nevoie de o strategie de counterinsurgency.

Spuneam înainte de intervenția SUA în Siria, ca răspuns la atacul cu arme chimice a lui Assad împotriva populației, de pe 4 aprilie 2017, că: „este urgentă o strategie multinațională pentru a mobiliza sprijinul regional înspre construirea unei rezistențe sunite (moderată). Nicio victorie în Siria nu poate fi de lungă durată, dacă se bazează doar pe minoritățile etnice. Nicio victorie în Irak nu poate fi de lungă durată, fără o alianță între suniți și guvernul dominant șiit și combaterea influenței Iranului – acest lucru nu înseamnă că unele minorități, precum kurzii, ar trebui să fie abandonate. In Siria, SUA ar trebui să acționeze rapid și în conformitate cu o astfel de strategie.”

Punctul de vedere al Pentagonului sub Obama a fost „nimeni în afara de Coaliția de opoziție siriană”. Pentagonul sub Trump se bazează pe minorități – Franța este cea care a inaugurat politica de a lucra cu „trupele Levantului“, trupe formate din membrii comunității Alawi (deși au folosit și suniți). Regimul Assad este un regim minoritar bazat în esență pe comunitatea Alawi, ce își impune dominația asupra majorității.

Mai întâi a fost o încercare, ce a costat vreo 500 de milioane de $, de a crea o forță de la zero, cu condiția ca acesteia să nu i se permită să lupte împotriva lui Assad. Apoi, Pentagonul a decis să susțină o forță existentă, dar a ales una legată de PKK. Dar, PKK a fost desemnat de Departamentul de Stat și de Trezoreria SUA, drept organizație teroristă. Membrii acesteia nu pot intra în SUA. Să ne amintim că PYD și milițiile sale YPG au fost create de nimeni altul decât șeful PKK, Abdullah Öcalan, atunci când era în exil în Siria. Există dovezi video (ale BBC) că unitățile PKK luptă cu YPG, ceea ce a adus Pentagonul periculos de aproape de încălcarea legii.

O greșeală pe care o tot observ este folosirea la modul general a cuvântului „kurzii”, când autorii/vorbitorii se referă la YPG-PYD. Ar trebui observat că PYD-YPG nu sunt „kurzii”, ci o facțiune de stânga, naționalistă, kurdă. Există dovezi, de exemplu, că majoritatea kurzilor sirieni susțin KNC, care face parte din coaliția de opoziție siriană și este, de asemenea, susținut, din Irak, de KRG-ul lui Masood Barzani.

PYD-YPG sunt de facto tolerate de către Assad, cu condiția să nu își extindă prea mult aria de control. În trei ocazii, YPG a atacat FSA. PYD-YPG au fost acuzați de Coaliția de opoziție, ONU,  Amnesty International și Human Rights Watch, că practică purificări etnice împotriva arabilor suniți, în zonele mixte etnic, în vederea pregătirii pentru construirea propriului stat, Rojava. Rusia susține PYD pe cale diplomatică și cu armament.

YPG este o forță militară puternică și cu experiență, dar ar fi trebuit oprită de la a comite abuzurile flagrante pe care le-a făcut. Pentagonul se bazează pe SDF – YPG și câțiva suniți ce-i sprijină – pentru a recuceri Raqqa. Acest lucru s-ar putea întâmpla, dar recâștigarea este un lucru și păstrarea altul. Suniții – marea majoritate a sirienilor – nu vor accepta leadershipul PYD-YPG. Pentagonul știe asta și încearcă să păstreze un echilibru. Există un risc real de începere a unui război civil în interiorul războiului civil sirian: numai Assad, Rusia, Teheranul și Hezbollahul ar beneficia de o astfel de eventualitate.

Nu este clar dacă PYD-YPG reprezintă majoritatea sirienilor kurzi. KNC, care este susținut de guvernul regional kurd irakian, susține că are 600.000, de semnături, de susținători kurzi sirieni. El nu are o miliție independentă, dar membrii săi luptă cu FSA. Coaliția de opoziție siriană s-a opus cu înverșunare planului conform căruia Pentagonul să se bazeze pe PYD-YPG, pe care îi consideră legați de Moscova și tolerați de Assad. Rusia a insistat mult timp ca aceștia să fie incluși în KNC, dar acest lucru a fost respins de către Coaliția de opoziție, care spune că PYD-YPG nu este în niciun fel un membru al opoziției, ci un cal troian al Moscovei.

Includerea YPG în SDF nu le-a adus mulți arabi suniți (majoritatea sirienilor), iar după bătălia de la Manjib mulți le-au părăsit și s-au alăturat FSA. YPG sunt bine înarmate și deci nu ăsta este motivul pentru care nu progresează foarte mult spre Raqqa: motivul se datorează faptului că, deși locuitorii orașului Raqqa și ai provinciei ar vrea foarte mult, în marea lor majoritate, să scape de Statul Islamic, ei nu vor să intre sub controlul PYD-YPG. Chiar dacă Raqqa ar cădea, YPG nu ar putea-o administra: pentru asta au nevoie de o forță în principal sunită. Turcia desigur, nu vrea ca Raqqa sa fie invadată de YPG.

Dependența excesivă de și absența controlului asupra YPG ar putea conduce la începerea unui război civil în interiorul războiului civil sirian. Administrația Obama le-a negat în mod constant Coaliției de opoziție siriene și FSA armele de care aveau nevoie – și-a schimbat poziția doar după prăbușirea estului Alepului. Insă, Coaliția de opoziție siriană și FSA, au devenit dependente de Turcia. După referendumul din Turcia, NATO va face tot posibilul pentru a menține Turcia în organizație, însă Erdoğan va încerca să extragă tot ce poate din asta, încercând să joace NATO împotriva Rusiei și Rusia împotriva NATO. Mai dificil va fi pentru relația Turciei cu UE, deoarece criteriile de la Copenhaga privind democrația vor ține mai mult ca oricând Turcia în afara UE. Erdoğan va folosi ca mijloc de presiune capacitatea sa de a trimite zeci, poate sute de mii de refugiați în Grecia. Presupun că UE va juca prin propuneri de negociere a intrării Turciei în UE, dar în așa fel încât negocierile vor face puține progrese. În ceea ce privește călătoriile fără vize, Erdoğan a primit ce a vrut de la Comisia Europeană și de la Consiliu, dar problema este în Parlamentul UE, care, după victoria obținută de Erdoğan în urma referendumului va fi cel mai sigur reticent în a aproba acordul.

Probabil SUA se vor distanța de parteneriatele care nu sunt fiabile (diminuând constrângerile impuse de dependența de acești parteneri) și a căror obiective diferă de ale SUA, cum ar fi YPG și Turcia. Acest lucru nu înseamnă că SUA ar trebui să nu mai coopereze cu ei, numai că această cooperare trebuie privită realist și nu ar trebui să fie nucleul strategiei. Crearea unei zone sigure de facto, în sud-estul Siriei – ori oriunde altundeva – având în vedere necesarul de resurse aer-sol pentru asta(cu excepția cazului subcontractării componentei sol turcilor), este prea puțin fezabilă. PYD-YPG (nu „kurzii“) sunt prietenii occidentului atunci când se potrivește intereselor lor. Sunt prietenii Rusiei din același motiv. Mi se pare curios că SUA a devenit dependentă de o mișcare, care este mult spre stânga?!

Nu ar trebui să se urmărească o victorie rapidă împotriva Statului Islamic și a al-Qaedei în Siria și Irak. Recucerirea Raqqaei și a Mosulului, oricât de importante sunt teritorial vorbind, nu va însemna sfârșitul războiului. Drepturile kurzilor trebuie să fie garantate într-o Sirie democratică, dar trebuie analizat cât de solid poate fi parteneriatul cu YPG. Acestea ar putea fi sprijinite împotriva Statului Islamic, dar cu condiția să nu practice epurări etnice și alte abuzuri și să nu lupte împotriva FSA.

Riscul cel mai mare rămâne în continuare ca strategia actuală, în măsura în care aceasta este centrată în mare măsură pe Statul Islamic, să întărească Al Qaeda.

Ultima ora:

ionut-vulpescu-bw

ObservatorIonuț Vulpescu: Solidaritatea fără solidaritate

angelamerkel

PoliticKlaus Iohannis: Problema unei Europe cu două viteze aproape că nu mai există

traian-halalai

EconomieTraian Halalai: EximBank finanțează extinderea Prolyte Group în România

iulian-chifu-3

ExternIulian Chifu: SUA, alungată din Europa? Timpul alegerilor strategice fundamentale

Marcel_Foca_foto

EvenimenteMarcel Foca – Lumea Geospatiala 2017: Smart City, Smart Grid, Smart Policing, Smart Defense, Smart State, Smart-orice

ionut-vulpescu-bw

CulturaIonuț Vulpescu: Solidaritatea fără solidaritate

raed-arafat

SocialRaed Arafat: Nu este nicio zi în care să nu fiu agrestat de șoferi care nu vor să respecte limitele de viteză

radu-carp-fcd-3028_n

MoldovaRadu Carp: Există un sistem electoral care poate produce un plus de democraţie în Republica Moldova?



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe