OraNoua.ro
Publicat în 11 ianuarie 2017, 20:01 / 283 elite & idei

Florina Vevera: Pacea poate fi a tuturora!

Florina Vevera: Pacea poate fi a tuturora!

de Florina Vevera

Când ne gândim la o atitudine binevoitoare și împăciuitoare să nu uităm că deși Putin nu este Hitler, comportamentul său față de Georgia și Ucraina ne amintește de invadarea Regiunii Sudete de către Germania nazistă, cu acordul francezilor și a britanicilor, lucru ce a deschis calea pentru invazia întregii Cehoslovacii.

Să ne mai amintim că edificiul construit de Metternich, Talleyrand și Castlereagh la Congresul de la Viena în 1815, departe de a aduce pacea eternă, s-a prăbușit în 1848, odată cu revoltele popoarelor Europei, în special a celor din partea de est a acesteia. Nu se poate încheia o pace durabilă bazată pe oprimarea altor națiuni, cu atât mai puțin în secolul 21.

Confruntarea actuală nu a fost inițiată de către Occident și nimic nu ar fi mai de preferat decât să i se pună rapid capăt. Dar, nu poate exista nici o cale de ieșire din prezenta confruntare, fără o revenire la arhitectura juridică de pace în Europa, așa cum a fost ea construită din 1975 încoace. Nu poate fi nici o normalizare a relațiilor până când efectele agresiunii ruse în Georgia și Ucraina nu au fost anulate. În practică, acest lucru nu este simplu de realizat, dar un bun punct de plecare ar fi punerea în aplicare integrală a protocoalelor Minsk I și II, în schimbul căreia ar putea fi ridicate unele sancțiuni.

Politica Rusiei se pare că are ca prim obiectiv înconjurarea patriei-mamă, cu un șir de state conforme, tampon, neutralizate – începând cu țările non-NATO din teama că atacarea unui membru al Alianței Atlanticului de Nord va declanșa art. 5 din Tratatul de la Washington. Atingerea acestui obiectiv include totuși confruntarea Vestului, fără declanșarea unui război. Ceea ce face dificilă rezoluția este faptul că problema nu este Vladimir Putin, ci vechea temere rusă cum că lumea exterioară vrea să subjuge patria-mamă și să o jefuiască de resursele sale. Acesta este un factor cultural care a precedat comunismul și a fost acutizat mai ales sub Stalin. Reacția Rusiei la această teamă, inițial irațională, este de a lua măsuri preventive împotriva unei agresiuni imaginare. Aceste măsuri preventive își forțează victimele probabile să reacționeze: de exemplu să adere la NATO – exact opusul la ceea ce s-a dorit – și transformă frica Rusiei într-o profeție împlinită.

Liderii ruși actuali nu renunță la vechile concepte ale balanței de putere și a sferelor de influență. Acestea presupun confruntarea cu Occidentul până când acesta va fi de acord cu împărțirea lumii în sfere de influență, care să asigure pacea pe această bază, chiar dacă astfel s-ar ignora dorințele populației acestor țări absorbite și s-ar renunța la dreptul internațional în vigoare astăzi.

Să nu ne amăgim, nu este vorba despre a se evita un nou Război Rece: actualul război rece a început în 2008, iar obiectivul ar trebui să fie să-l câștigam evitând riscul unui război cald între NATO și Rusia. Să nu uităm că nu Churchill a declarat război Germaniei naziste, atunci când ea a invadat Polonia, ci „pacifiștii” Chamberlain și Daladier, care ajunseseră la capătul răbdării. Dacă un război cald va fi să înceapă, atunci va fi nevoie de un Churchill să-l ducă. Acest război rece diferă de cel anterior prin aceea că Rusia nu are un sistem social, economic și politic de impus restului lumii, pe baza unei necesități așa-numite istorice. Capitalismul barbar, ultra-conservatorismul și „democrație ghidată” nu prea sunt pe gustul Europei și nici al SUA. Sau sunt? Dar, cum nu noi am făcut față precedentului Război Rece, nu noi am luptat împotriva comunismului și nu noi ne-am văzut libertățile limitate de Rusia…

Vladimir Putin și, se pare că, și Donald Trump favorizează vechile concepte – de balanța de putere și sfere de influență – la care s-a renunțat în mod oficial în 1997, prin Actul Fondator NATO-Rusia, ca o protecție a independenței țărilor absorbite în aceste sfere de influență. În Statele Unite, din păcate, susținătorii școlii „realiste” de relații internaționale – Walt, Mearsheimer, Cohen, vanden Heuvel – încă mai cred că aceste politici pot asigura pacea. Acest lucru se extinde la Henry Kissinger însuși și chiar, într-o oarecare măsură, la Zbigniew Brzezinski.

Care este obiectivul comun în Siria? Obiectivul Rusiei este acela de a asigura victoria militară a regimului Assad. Însă, atâta vreme cât Assad este la putere și poartă acest război civil împotriva majorității propriului popor, el va fi magnet pentru Jihadiștii locali și nu numai. Regimul a cauzat mai multe morți și distrugeri decât Statul Islamic și al-Nusrah la un loc, iar marea majoritate a milioanelor de refugiați fug în primul rând de regimul Assad.

Proiectul Eurasiatic? Acesta are ca scop slăbirea UE și a NATO și scoaterea SUA în afara sferei europene.

Cine nu poate înțelege că în timp ce „relațiile bune cu Rusia” ar fi un lucru bun, astfel de relații nu se pot baza doar pe toleranță și acceptarea rezultatelor agresiunilor ruse în Europa și a interferențelor cyber ale Rusiei în procesul electoral din SUA sau de altundeva?
Cine poate să creadă că purtându-te frumos cu Vladimir Putin va fi suficient pentru a rezolva toate problemele?

Arhitectura juridică a păcii în Europa, construită din anul 1975, trebuie să fie restabilită. Rusia ar trebui să anuleze rezultatele agresiunilor sale din 2008 împotriva Georgiei și a celor din 2014 împotriva Ucrainei și să înceteze să mai amenințe statele baltice și restul Europei de Est, nu? Crimeea trebuie să fie returnată Ucrainei conform rezoluției Adunării Generale a ONU 28/262 din 27 martie 2014. Dacă Rusia va face toate astea, „numai oamenii proști și nebuni ar respinge relațiile bune cu Rusia”. Dar astăzi, relațiile bune cu Rusia nu ar trebui susținute fără ca Rusia să renunțe la agresiunea ei în Europa.

În timp ce așteptăm schimbarea de generații în Rusia, să încercăm să întreprindem toate demersurile necesare înspre bune relații, fără a recompensa însă agresiunea. Avem nevoie de politici ferme, dar neprovocatoare și trebuie să câștigăm războiul informațional. Putem să ne lăsăm încântați în continuare de Tolstoi, Pușkin, Dostoevsky sau să-i ascultăm pe Ceaikovski, Musorgski, Prokofiev și Șostakovici, să-i admirăm pe Kandinsky sau Chagall, chiar dacă nu ne dorim o cultură a naționalismului expansionist și a dezinformării. Evgheni Aleksandrovici Evtușenco spunea că „rușii nu au vrut război” (în timpul primului Război Rece). Să le spunem că nici noi nu vrem război, doar să nu se aștepte să capitulăm. Pacea poate fi a tuturora!

Este epoca post-adevăr (post-truth era) una fără sfârșit sau o putem combate cu argumente înarmate cu adevăr și obiectivitate? Nu avem nevoie de o încredere naivă în raționalitate pentru a ne expune argumentele. Raționalitatea nu este înnăscută, ea se învață. Aceasta nu se impune de la sine: ea trebuie educată. Acest lucru a devenit mai dificil în epoca internetului – care ne permite să accesăm o varietate imensă de informații, dar nu ne învață cum să facem distincția între adevărat și fals, între o explicație rațională și adevărată a evenimentelor istorice și o teorie a conspirației.

Ultima ora:

ObservatorKelemen Hunor: Consider ziua de 4 iunie ca pe o zi a solidarităţii naţionale maghiare

PoliticKelemen Hunor: Consider ziua de 4 iunie ca pe o zi a solidarităţii naţionale maghiare

EconomieSergiu Manea: Cu 820.000 de clienți activi în George, este BCR o bancă preponderent digitală?

ExternVictor Negrescu: Haideți să continuăm munca!

SocialMarius Stoian: Iluzia schimbărilor în trombă

EvenimenteCristina Buzasu: Onorată să particip la videoconferința prim-ministrului Ludovic Orban cu prim-ministrul Poloniei, Mateusz Morawiecki

CulturaCristina Popescu: CENTENARUL TRATATULUI DE LA TRIANON

EditorialSilviu Cerna: România (iarăşi) la răspântie?



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe