OraNoua.ro
Publicat în 11 martie 2015, 19:03 / 176 elite & idei

Florina Vevera: Politici sau arme?

Florina Vevera: Politici sau arme?

de Florina Vevera

Există o politică de vecinătate a UE (ENP), dar a fost formulată înainte de agresiunea rusă împotriva Georgiei și Ucrainei (sau de presiunea rusă asupra altor țări).

Toate acordurile de asociere cu UE includ un acord de liber schimb: acesta este scopul principal al acestor acorduri de asociere. Orice țară europeană care îndeplinește criteriile poate aplica pentru un acord de asociere cu UE, la fel pot și alții – ne-europeni -, dar numai cererile din partea țărilor europene sunt menite să le aducă pe acestea la un prim pas spre aderare.

Acuzațiile că aceste acorduri de asociere au fost într-un fel o provocare pentru Rusia sunt eronate și necinstite. Toate țările în cauză sunt țări independente și chiar Rusia a recunoscut în 1997, în Actul Fondator al parteneriatului ei cu NATO, dreptul tuturor țărilor europene de a se alătura oricăror organizații economice, politice și militare pe care și le aleg.

Actul fondator respinge în mod expres sferele formalizate de influență.

Normal, țările în cauză au avut anterior asocierii lor cu UE, acorduri economice și comerciale cu țări din afara UE. Este la latitudinea  țărilor care se asociază cu UE ca, după aderarea lor la UE, să-și renegocieze sau nu aceste acorduri; dar afirmația lui Putin că Rusia ar trebui să fie de acord cu negocierea de către acestea a acordurilor de asociere cu UE nu poate fi acceptată, asa cum nicio altă cerere din partea vreunei țări terțe nu este. De exemplu, Norvegia nu a fost implicată în negocierile dintre Elveția și UE, deși atât Norvegia cât și Elveția au făcut parte din același grup economic – EFTA (Islanda, Liechtenstein, Norvegia, Elveția). Din punct de vedere tehnic, Elveția nu are niciun acord de asociere cu UE, dar acordurile bilaterale care implică comerțul au aceleași consecințe. Bineînțeles, atunci când o țară aderă în cele din urmă la UE, relațiile sale comerciale cu țările din afara UE sunt supuse tarifelor externe comune sau oricărui acord între UE și partea terță în cauză.

Pe 4 martie 2015, UE a lansat o consultare privind viitorul relațiilor sale cu țările vecine. Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate / Vicepreședinte al Comisiei Europene,  Federica Mogherini și Comisarul European pentru politica europeană de vecinătate și negocierile de aderare, Johannes Hahn au lansat o consultare privind viitorul Politicii europene de vecinătate (PEV/ENP).

PEV a fost ultima dată revizuită în 2011. Având în vedere evoluțiile semnificative care au avut loc de atunci încoace, se consideră de către Comisie esențial să se efectueze o analiză aprofundată a principiilor pe care politica se bazează, precum și a domeniului de aplicare și a modului în care instrumentele sale ar trebui să fie folosite.

Acest lucru nu se datorează faptului că politica externă a Rusiei este “asertivă”, ci că încălca toate acordurile pentru pace din Europa și că se neagă dreptul de vecin al oricui nu convine Rusiei – căci, aceasta își face propriile alegeri, pe care încearcă să le integreze într-un șir de state conforme, ce pot fi ulterior “neutralizate”. De exemplu, evenimentele din 2008, din Georgia, nu ar trebui să fie descrise ca o “criză din Georgia”, ci ca o agresiune externă împotriva Georgiei, ca urmare a căreia, două dintre provinciile sale s-au separat de ea. Mișcările recente ale rușilor ar putea indica pregătiri pentru anexarea acestora de către Federația Rusă.

Revizuirea Politicii de vecinătate a UE (PEV/ENP) a fost decisă de către Juncker, cu avizul conform al Consiliului UE. O întrebare importantă care se ridică este dacă “Sud”-ul și “Est”-ul ar trebui să fie acoperite de aceeași PEV, în continuare. Eu personal cred că nu ar trebui. Țările din “Est” sunt de fapt țări europene, care își doresc să adere la UE la un moment dat. Țările din “sud” nu sunt europene și nu sunt în curs de aderare la UE (Rețineți că Turcia este considerată europeană și, prin urmare, o parte din “Est”.)

În conformitate cu documentul de consultare lansat de Federica Morgherini, “UE urmărește să promoveze stabilitatea la granițele sale. Pentru a aborda în mod eficient provocările existente, UE trebuie să se bazeze pe toate instrumentele sale de cooperare. Activitățile din cadrul Politicii externe și de securitate comune (PESC) și a Politicii de  apărare și securitate comune (PSAC) au fost  până în prezent efectuate în afara cadrului PEV/ENP. Nivelul de instabilitate în unele țări partenere perturbă nu numai progresul către democrație, dar, de asemenea, amenință statul de drept, încalcă drepturile omului și au un impact major asupra UE, cum ar fi fluxurile de migrație neregulate și amenințările la adresa securității. Cum ar trebui să se adreseze PEV/ENP conflictelor și crizele din vecinătate? Ar trebui PESC, precum și activități din PSAC să fie mai bine integrate în cadrul PEV? În cazul în care au un rol mai mare în dezvoltarea și consolidarea încrederii, vor fi incluse și măsuri de acțiune în și post-conflict, precum și se va viza consolidarea instituțională? Va prevede PEV acordarea unei atenții deosebite prevenirii radicalizării, luptei împotriva terorismului și a crimei organizate? Va avea reforma sectorului de securitate o mai mare importanță în cadrul PEV/ENP? ”

Președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker a solicitat, zilele acestea, crearea unei armate comune în cadrul Uniunii Europene. Potrivit liderului european instituirea unei astfel de structuri militare ar permite crearea unei politici externe comune a UE. Ideea nu este nouă, dar a fost respinsă în mod repetat.

Nu toate statele membre ale UE sunt în NATO și nu toate țările europene membre NATO sunt în UE. Dar apărarea Europei este asigurată de NATO, nu de PESC și nici de PSAC, care au fost orientate în principal spre Africa (exemplele Mali și Republica Centrafricană au arătat cât de slabe sunt PESC și PSAC)!

Acestea fiind spuse, nu găsesc că ar fi oportună și, eventual, ar fi contraproductivă, oficializarea relației de apărare dintre NATO și UE: prevederile practice actuale funcționează destul de bine. Diferențele între statele membre ale UE, care au apărut în contextul crizei din Ucraina, nu vor fi diminuate de o astfel de formalizare, ci ar putea slăbi NATO.

În ultimele săptămâni, președintele Consiliului UE a luat conflictul din Ucraina în propriile mâini, adică într-o anumită măsură, de la Federica Mogherini. Dacă acest lucru va continua va depinde foarte mult de Germania și Franța, precum și de președintele Comisiei Europene, J.L. Juncker. Revizuirea PEV (ENP), care are loc în prezent, va fi atent supravegheată de către Juncker, ceea ce este un lucru bun.

În același timp, Congresul American a aprobat deja posibilitatea ca președintele Obama să decidă furnizarea de armament ofensiv Ucrainei. Orice arme care ar fi furnizate nu ar fi pentru a duce un război cu Rusia, ci înspre a opri avansările suplimentare ale separatiștilor.

Agresiunea rusă continuă să amenințe securitatea Europei. „Rusia sprijină în mod activ violențele din Ucraina, trimițând arme și echipamente pentru forțele separatiste și ne-respectând Acordul de încetare imediată a focului, de la Minsk”, s-a spus în Congresul american.

Cu toate acestea, încetarea focului este menținută în unele zone din estul Ucrainei și eforturile de reconstrucție au început. Guvernul ucrainean este sprijinit de către SUA cu un împrumut de 1 miliard de dolari, începând de anul trecut, și cu alți 355 milioane dolari de asistență externă și consiliere tehnică.

Aproximativ 3.000 de soldați americani desfășoară, în Europa de Est, exerciții militare împreună cu forțe din Estonia, Letonia și Lituania. Aceste exerciții sunt parte a unei acțiuni de rotire a trupelor militare americane, care vizează sprijinirea aliaților săi din NATO, îngrijorați de escaladarea agresiunii Rusiei.

Se pare că sarcina administrației Obama, în afară de înarmarea Ucrainei, peste obiecțiile UE, este de a consolida unitatea Uniunii Europene, pe baza unui răspuns ferm la acțiunile Rusiei!? Dar, orice decuplare a SUA de UE ar aduce beneficii doar Rusiei.

Or fi americanii mai europeni, decât europenii? Aceștia din urmă ocupându-se mai mult de refacerea unor politici…

Nota: Foto proprietatea GUIDO MONTANI //italia2014.eu, preluare deschide.md

Ultima ora:

ObservatorAnca Dragu: O nouă etapă restauratoare pentru democraţia americană începe azi. O nouă şansă apărută în lupta împotriva schimbărilor climatice şi pentu promovarea creşterii economice sustenabile şi incluzive

PoliticAnca Dragu: O nouă etapă restauratoare pentru democraţia americană începe azi. O nouă şansă apărută în lupta împotriva schimbărilor climatice şi pentu promovarea creşterii economice sustenabile şi incluzive

EconomieCosmin Ghiță: Nuclearelectrica primește finanțare americană nerambursabilă pentru a găsi locuri potrivite construirii de mini-reactoare

ExternCristian Bușoi: Discuții cu ministrul sloven al educației despre dosarele legislative din timpul președinței Sloveniei la Consiliul UE, care va începe la 1 iulie 2021

SocialDaniela Vișoianu: În educație e nevoie de o vacanță. Adevărată.

EvenimenteAlexandru Lazescu: Curs gratuit de jurnalism online

CulturaFlaviu George Predescu: De Ce Citim – Despre poezia lui Marin Sorescu

EditorialGeorge Butunoiu: Clasificarea şi ierarhizarea managerilor



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe