OraNoua.ro
Publicat în 30 martie 2016, 16:40 / 334 elite & idei

Florina Vevera: SUA-Rusia

Florina Vevera: SUA-Rusia

de Florina Vevera

In unul dintre articolele sale Igor Ivanov explică de ce obiectivul principal al relației Rusia-SUA din prezent, ar trebui să fie, crearea condițiilor necesare pentru a pune capăt crizei dintre cele două țări. El avertizează asupra imposibilității evitării unei confruntări militare, în cazul în care cea politica nu încetează. Insă, orice confruntare militară între acestea două, se poate transforma în una nucleară, iar pentru ca acest lucru să nu se întâmple, trebuie avută în vedere conservarea zonelor existente de cooperare.

Mecanismele care ar putea ajuta la prevenirea unei confruntări militare nedorite ar trebui să fie într-adevăr, consolidate. Canale de comunicare rămân deschise, contrar celor sugerate, deși, în esență, doar la nivelele superioare. Există un dialog continuu, dar prea adesea acesta pare un dialog al surzilor. Ivanov este totuși pesimist cu privire la relațiile americano-ruse pe termen mediu.

El spune că ambele țări doresc să evite o prăbușire a ordinii mondiale. Dar politica Rusiei tocmai a afectat-o în mod serios, fiindcă dincolo de reparațiile din ultima perioada, ea este cea care a dezechilibrat arhitectura juridică a păcii în Europa, creând periculoase confruntări. Pe de altă parte, probabil că nici nu poate exista o de-escaladare în egală măsură, deoarece nu există o proiectare egală a bunelor intenții, de ambele părți. Actul fondator NATO-Rusia, din 1997, ar asigura cadrul în care Rusia poate de-escalada: NATO nu l-a încălcat, de exemplu, prin staționarea permanentă de trupe suplimentare în țările NATO, din vecinătatea Rusiei. NATO aplică rotații rapide și pre-poziționarea echipamentelor, în trepte, lucruri care sunt ușor de anulat.

Principala problemă în Europa este că Rusia se joaca cu prevederile Actului fondator menționat, în baza căruia NATO și Rusia s-au angajat să renunțe la orice sfere de influență sau alte politici ce pot dezechilibra balanța de putere. Revenind la ideea că ar putea fi încercuită de inamici, Rusia încearcă încă o dată să se înconjoare cu un lant de state tampon conforme, fără a ține cont de dorințele populațiilor acestora. De asemenea, ea contestă dreptul țărilor europene de a adera la NATO, în ciuda declarației comune din Actului Fondator, care spune că țările europene sunt libere să-și aleagă mijloacele necesare pentru a-și asigura propria securitate.

Ivanov scrie că „nu ideologia este cea care creează impasul actual dintre Rusia și Statele Unite ale Americii, asa cum a fost în timpul Războiului Rece” (comunismul sovietic vs. democrația occidentală). Într-adevăr, Noul Război Rece nu este despre o Rusie care să-și impună aplicarea teoriei marxist-leniniste și a sistemului său social, economic și politic – bazat pe proprietatea statului asupra mijloacelor de de producție și de schimb, alocarea de resurse prin planificare centralizată, mai degrabă decât de piață și (cvasi) concentrarea absolută a puterii politice datorată unei concentrări absolute a puterii economice în mâinile statului. De data aceasta, suntem salvați de colapsul acestui sistem.

Rusia de azi este capitalistă, într-un capitalism nereglementat asemenea capitalismului american de la început. Dar se pare că oligarhii ruși nu se pot mulțumi acumulând averi, ei au nevoie de o Rusie așa cum a fost Rusia Sovietică, cu o ideologie reconfortantă, care să le sprijine firmele și statul. Se pare că prăbușirea marxism-leninismului a creat un gol pentru un popor care a uitat cum este să trăiască fără o ideologie formală, universală. Noua ideologie este cel mai bine exemplificată de viziunile ultraconservatoare, neliberale, pan-ortodoxe și pan-slaviste ale filozofului Ivan Ilyin.

Ca și în perioada sovietică, există din nou o filozofie de stat, iar aceasta este predată chiar și armatei. Această filozofie îmbrățișează teama tradițională a rușilor de o încercuire și o potențială subjugare. Astfel, Rusia contra-atacă, chiar și în absența atacului. Această reacție se aseamănă cancerului sau altor boli auto-imune: o reacție împotriva unui atac inexistent. O astfel de reacție la un pericol inexistent este exprimată printr-un naționalism expansiv și agresiv, care provoacă o contra-reacție: aproape toate țările europene își doresc acum să adere la NATO, adică este exact opusul a ceea ce a dorit Rusia. Să nu ne surprindă dacă Belarus sau Kazahstan vor visa la astfel de obiective, deși acestea sunt departe de a îndeplini condițiile pentru a fi acceptate în NATO.

Ivanov crede că, confruntarea ideologică actuală este între valorile occidentale și islamismul fundamentalist. Nu cred că acest punct de vedere este bine justificat. Într-adevăr, fundamentalismul islamic este un pericol clar și prezent, ce trebuie să fie contracarat și învins, dar nu cred că este un pericol care nu se va extinde mai mult de următorii 15 ani, cel puțin nu la nivel letal.

Cu toate acestea, noua ideologie rusă poate dura mai mult, fiind susținută de ambițiile sale de stat și naționaliste, deghizate în „apărarea intereselor legitime”.

Ivanov știe foarte bine că Occidentul nu va renunța la economia sa liberă și la libertatea politică. El nu este optimist că Rusia își va schimba viziunea asupra lumii actuale. Ceea ce propune el – asemenea lui Evghenii Primakov – este o moderație în politicile Rusiei (inclusiv în problema propagandei), existența unor mecanisme de evitare a unei confruntări militare, cooperarea în domeniile non-conflictuale, contacte sociale-culturale, etc. Acest lucru arată ca o strategie de limitare daunelor.

O cale reală către normalizare, ar fi ca Rusia să revină la arhitectura juridică a păcii în Europa, respectiv la respectarea Actului Final de la Helsinki (’75) și a Memorandumului de la Budapesta (’94), ceea ce ar reprezenta un angajament de a respecta integritatea teritorială a Ucrainei și a Actului Fondator NATO-Rusia (sau, cel puțin, principiile sale cardinale). Toate tratatele de dezarmare, europene sau mondiale, trebuie în continuare respectate pe deplin.

Probabil singura soluție care rămâne este ca Rusia să-și anuleze anexările și semi-anexările din Ucraina și Georgia, să renunțe la politicile sale agresive din Europa, Orientul Mijlociu și Asia, precum și din zona arctică și să stopeze finanțarea partidelor de extremă dreapta în Europa. La fel, ca reciprocitate, SUA să-și anuleze măsurile luate ca răspuns la aceste acțiuni agresive. Exista vreo altă soluție?

Ultima ora:

ObservatorAlexandra Dobre: Sunt onorată să contribui ca autor la cea de-a 5-a lucrare din seria Caiete Documentare, „Calitatea vieții”

PoliticIoana Petrescu: “Dacă ar fi să dau un sfat, aș încuraja cât mai multe femei să intre în politică, să intre în administrația publică, acest sacrificiu merită” (II)

EconomieValentin Lazea: Agenda ecologică a Băncii Centrale Europene – plusuri și minusuri

ExternOvidiu Nahoi: Jerusalema, de la melodie religioasă la ”imn african” și hit global

SocialMiruna Troncota: Centrul de Studii Europene SNSPA a lansat un nou episod de podcast

EvenimenteAlexandra Dobre: Sunt onorată să contribui ca autor la cea de-a 5-a lucrare din seria Caiete Documentare, „Calitatea vieții”

CulturaCristina Popescu: Port popular de nuntă

EditorialAlina Bârgăoanu: ”Mic îndrumar privind vocabularul conspiraționist”



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe