OraNoua.ro
Publicat în 26 august 2015, 16:32 / 264 elite & idei

Florina Vevera: Turcia si Montreux

Florina Vevera: Turcia si Montreux

de Florina Vevera

Strategia Navală a Turciei aflată în plină evoluție este încă un stimul pentru evoluția doctrinelor militare turcești – respectand conceptul inteligent de apărare al NATO, elaborat la summitul NATO de la Chicago. Generalul de Corp de Armată, Gian Marco Chiarini a descris apărarea inteligentă ca ”un nou mod de gândire cu privire la generarea capabilităților de apărare moderne de care are nevoie Alianța pentru următorul deceniu și mai mult. Este o cultură de cooperare, care încurajează aliații să coopereze în dezvoltarea, achiziția și menținerea capabilităților militare în vederea desfășurării sarcinilor principale ale NATO, în concordanță cu noul concept strategic NATO. Asta înseamnă punerea la comun și schimbul de capabilități, stabilirea de priorități și coordonarea mai bună a eforturilor”. În ceea ce privește marina turcă, conceptul oferă un stimul puternic pentru Turcia, ea putand să se bazeze pe capacitățile avansate ale partenerilor săi de Alianță pentru a-si mări capacitățile sale maritime, pe transfer de tehnologie și colaborare.

În martie 2012, Jurnalul de Proceduri al Institutului Naval al SUA a trasat obiectivele strategice ale forțelor navale pentru următorii 5, 10 și 20 de ani, respectiv pentru o era a bugetelor de apărare austere și a tehnologiei într-o rapidă creștere. Comandantul marinei turce de la acel moment, Amiralul Emin Murat Bilgel a afirmat: ”Natura complexă a mediului de securitate lărgeste continuu misiunile marinei, solicitând cooperarea inter-agenții în operațiunile umanitare, a legilor maritime, diplomației și a alinierii priorităților cu partenerii regionali și de alianță pentru a asigura securitatea maritimă globală, păstrând în același timp o flotă puternică de descurajare pentru a ne proteja interesele naționale. Șantierele navale naționale și private împreună cu centrele naționale de cercetare pentru construcția și proiectarea de nave precum și industria de apărare contribuie în continuare la găsirea de soluții eficiente din punctul de vedere al costurilor”.

În consecință, doctrina maritimă turcă este armonizată cu politice NATO, iar economia în creștere a Turciei îi permite să construiască și să procure nave de război avansate pentru a isi îndeplini politicile naționale. De peste un deceniu, Turcia și-a extins eforturile de colaborare navală din bazinul Mării Negre dincolo de exercițiile NATO, participând de atunci împreună cu Rusia, Ucraina, România, Bulgaria și Georgia la mai multe exerciții ale Grupului de Cooperare Navală de la Marea Neagră (BLACKSEAFOR). Rolul maritim extins al Turciei dincolo de apele sale teritoriale este un fapt concret încă din 2009 cand Turcia a contribuit cu nave de luptă la operațiunea NATO Ocean Shield (Scutul Oceanic), pentru a stopa pirateria de pe Coasta Somaliei, la 4000 de mile depărtare. Forța motrice din spatele construcției de nave de război, care susține expansiunea maritimă a Turciei, este proiectul Milli Gemior (National Ship – MILGEM), lansat în 1996 sub conducerea lui Savunma Sanayii Müsteşarlığı (SSM- Sub -Secretariatul pentru Industriile de Apărare). În 2005, la șantierul naval Tuzla Gemi Tersanesi din Istambul, a fost depusă chila pentru prima corvetă proiectată si construită indigen pentru marina turcă, clasa MİLGEM TCG Heybeliada (F-511).

Convenția de la Montreux privind Regimul Strâmtorilor din 1936 (cu amendamentele ei, incepand cu cele din aprilie 1982, cand Convenția a fost amendată pentru a permite Turciei să închidă Strâmtorile după bunul plac în timp de pace, dar și pe timp de război) dă Turciei controlul asupra Strâmtorilor Bosfor și Dardanele și regularizează tranzitul navelor de război. Convenția acordă Turciei un control total asupra Strâmtorilor, garantează trecerea liberă a vaselor civile pe timp de pace si restricționează trecerea navelor care nu aparțin statelor din Marea Neagră. În timpul Războiului Rece termenii Convenției au fost o sursă de controversă, în special în ceea ce privește accesul militar al Uniunii Sovietice la Marea Mediterană.

Conform art. 11, statelor de la Marea Neagră le este permis tranzitul navelor mari de orice tonaj prin Strâmtori. Anexa II exclude în mod clar portavioanele din definiția navelor de mare tonaj, dar limitează definiția transportatoarelor la nave care sunt proiectate în primul rând pentru transportul și operarea de avioane pe mare și exclude explicit alte nave care sunt capabile să opereze cu avioane. Prin proiectarea portavioanelor sale, Kiev sau Amirall Kuznetsov, pentru a avea și alte roluri decât acela de portavion, și prin desemnarea acestor nave ca ”crucișătoare purtătoare de avioane” mai de grabă decât portavioane, Uniunea Sovietică a putut să-și miște portavioanele prin Strâmtori fără să încalce Convenția – în timp ce Convenția interzicea accesul portavioanelor NATO, care nu sunt acoperite de excepția articolului 11. Sub art. 12, statelor Mării Negre le este permis să trimită submarine prin Strâmtori, cu o notificare prealabilă, atâta timp cât vasele au fost construite, cumpărate sau trimise la reparații în state din afara Mării Negre. Trecerea navelor de război americane prin Strâmtori a ridicat de asemenea o controversă, din moment ce Convenția interzice tranzitul navelor de război ale statelor care nu sunt în Marea Neagră și au arme de calibru mai mare de 8 inch (203 mm). În anii 60, SUA au trimis nave de război care aveau la bord rachete SROC de 305 mm prin Strâmtori, atrăgând protestele sovieticilor. Guvernul turc a respins plângerile sovieticilor, subliniind ca rachetele nu erau arme și că astfel de arme nu existau la momentul semnării Convenției, prin urmare nu erau restricționate.

Convenția Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării (UNCLOS), care a intrat în vigoare în noiembrie 1994, a determinat solicitări ca, Convenția de la Montreaux să fie revizuită și adaptată pentru a o face compatibilă cu regimul UNCLOS care guvernează strâmtorile, folosită pentru navigația internațională. Totuși, prin refuzul ei de a semna UUA, Turcia nu a ratificat UNCLOS.

În ianuarie 1994, guvernul turc a aprobat ”Regulile privind traficul maritim pentru strâmtorile turcești și Regiunea Marmara”, care a introdus un nou regim regulatoriu ”pentru a asigura siguranța navigației, a vieții și proprietății și pentru a proteja mediul înconjurător în regiune”, dar fără a viola principiul Montreaux al liberei treceri. Rusia, Grecia, Romania, Cipru, Ucraina și Bulgaria au ridicat obiecții. Regulile au fost aprobate de Organizația Maritimă Internațională pe motiv că acestea nu au fost destinate să aducă atingere ”drepturilor oricărei nave care folosește Strâmtorile respectând legilația internațională”. Regulile au fost totuși revizuite în noiembrie 1998 pentru a veni în întâmpinarea îngrijorărilor Rusiei.

Marina Turciei nu este proporțională cu capabilitățile ei militare per ansamblu. Evoluția actuală vizează abordarea acestei probleme.

Pe de alta parte, din anumite perspective, Turcia pare mai interesată de Mediterana decât de Marea Neagra. Desi flota Turciei este considerată o bogăție pentru NATO, Turcia are interes si în transporturile altor state către Siria și în dezvoltarea producției de petrol și gaze în zona maritimă dintre Turcia și Cipru, Siria, Liban și Israel, unde nu există nici o înțelegere privind delimitarea platoului continental.

Ultima ora:

ObservatorVictor Vevera: ICI Bucureşti familiarizează audienţa din România cu noţiunea de HPC – High Performance Computing

PoliticKlaus Iohannis, la Forumul de la Malmö: Vom înființa în România un premiu național anual pentru personalităţi române şi internaţionale care contribuie la educaţia privind Holocaustul

EconomieCristian Popa: BNR este hotărâtă sa tempereze dinamica prețurilor

ExternGeorge Friedman: Europa și NATO, trase pe linie moartă de Statele Unite

SocialSorin Cucerai: Dreptul la viață e nederogabil

EvenimenteVictor Vevera: ICI Bucureşti familiarizează audienţa din România cu noţiunea de HPC – High Performance Computing

CulturaCristina Popescu: Porumbei exotici

EditorialClaudiu Butacu: Cum arată cultura organizațională a unui ONG acum, față de cum arăta acum câțiva ani



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe