OraNoua.ro
Publicat în 22 februarie 2012, 08:49 / 1018 elite & idei

Gabriel Zbârcea: Îmi doresc partidul care să mă seducă!

Gabriel Zbârcea: Îmi doresc partidul care să mă seducă!

Şi-a dorit să fie prinţ, şi-a sfârşit prin a fi avocat. De succes. Alături de Florentin Ţuca, Gabriel Zbârcea conduce cea mai importantă firmă de avocatură din România, prima care a depăşit încasări de 20 de milioane de euro. I-a apărat pe Adrian Năstase în faţa unei curţi internaţionale la Washington, dar şi pe Traian Băsescu, iar de la Călin Popescu Tăriceanu a acceptat să conducă AVAS-ul. Şi asta nu e tot… Interviu in Q MAGAZINE.

Q Magazine: Aţi ştiut din toate timpurile că veţi fi avocat? Dvs.  aţi ales această profesie sau împrejurările?

Gabriel Zbârcea: Nu, n-am ştiut din toate timpurile. Când eram mic vroiam să mă fac prinţ, aşa cum îmi imaginam din poveştile care veneau din vinilurile copilăriei. Deci prinţ, nu rege sau împărat, vă rog frumos. Micul prinţ îmi este şi astăzi una dintre cele mai dragi cărţi.

Apoi am vrut să mă fac „Maradona”, iubeam fotbalul şi Maradona era maximul, nu putea fi nimic mai frumos, mai incitant.

Am realizat că vreau să fac „Dreptul” abia în clasa a XII-a, la Lazăr, era clar că îmi plăcea mai mult să citesc decât să rezolv derivate şi integrale, eram mult mai atras de disciplinele umaniste. Şi aşa am intrat la Facultate în 1991.

În 1995, după licenţă, aveam de ales între a fi judecător şi a mă face avocat. Am ales avocatura, e prima oară când mărturisesc asta, am ales avocatura nu doar pentru că e cea mai liberă şi liberală profesie, dar pentru că puteam să fac politică. Nu ştiu ce era în mintea mea, au trecut aproape 17 ani şi nu m-am înscris în niciun partid politic.

 

Q: Urmează?

G.Z.: Nu ştiu, nu cred… şi în 2005 am sperat că dreapta politică românească va spăla obrazul guvernărilor din perioada 1996-2000 printr-o prestaţie de excepţie, ferită de scandaluri şi sincope, dar lucrurile nu au stat chiar aşa. Nu am repere în acest moment, îmi doresc să găsesc partidul şi liderul care să mă seducă, care să îmi propună oameni tineri, apropiaţi ca principii, pregătire profesională, valori de ceea ce sunt eu, dar nu identific.

 

Q: Ce vă mai amintiţi de la începuturi… începuturile avocaturii?

G.Z.: Primele experienţe ca avocat rămân unele dintre cele mai dragi amintiri ale sufletului meu. Mi s-a pus un dosar în braţe, civil, interesant, simulaţii, trebuia să fiu inventiv, să găsesc soluţii. La câteva zile, Florentin (Ţuca – n.n.) a plecat în concediu de studiu şi am preluat toate dosarele biroului timp de o lună. O lună plină, o lună în care am dat cu capul, am pătimit, m-am bucurat, am alergat de la o instanţă la alta, prin arhive, registraturi, am cerut amânări, am solicitat şi administrat probe, am pus concluzii pe fond în multe dosare. Am învăţat mult atunci, am crescut. Nimic nu se compară cu experienţa proprie, tu să le faci, tu să dai socoteală.

 

Q: Totuşi, sunt şi oameni care v-au influenţat profesional, nu?

G.Z.: Doi oameni au avut un impact major în evoluţia mea profesională:

De la Gheorghe Muşat am învăţat ce înseamnă ambiţia, îndrăzneala de a fi numărul unu, de a fi în priză tot timpul, de a accepta că e loc de mai bine tot timpul, de a căuta cu migală erorile, greşelile şi de a le îndrepta. Am învăţat să nu obosesc şi să nu mă opresc niciodată.

De la Florentin Ţuca am învăţat ce înseamnă să fii avocat, impecabil în discurs şi ţinută, am învăţat cum se redactează o cerere, o întâmpinare, cum să organizezi o echipă, să împarţi şi să urmăreşti sarcini. Am învăţat ce înseamnă prietenia, bunul simţ, noţiunea de fair-play dar şi faptul că fără de principii nu rezistă nimic. Le mulţumesc amândurora, mă înclin cu respect şi recunoştinţă în faţa lor.

 

Q: De ce s-a produs ruptura de maestrul Muşat?

G.Z.: Vorbim de sfârşitul anului 2004-2005, după ce petrecusem 10 ani în acea firmă. Nu mai eram un copil, crescusem, îmi doream propriul drum, alte provocări. Era şi o problemă de autoritate, într-un fel o accepţi la 22 de ani şi în alt fel la 32, evoluasem şi eu şi mulţi alţi colegi.

Şi am plecat. Am acceptat mănuşa întinsă de Călin Popescu Tăriceanu, un adevărat Domn, un aristocrat veritabil, şi am ajuns preşedinte al AVAS.

 

Atât de  tânăr la AVAS

 

Q: …cel mai tânăr… Cum a fost experienţa de a lucra la stat?

G.Z.: Aveam 32 de ani, inconştienţa, elanul, naivitatea şi entuziasmul specifice vârstei. În portofoliul AVAS se găseau BCR, Eximbank, Antibiotice Iaşi, probleme grave, ca Rafo Oneşti, ARO Câmpulung, Nitramonia Făgăraş, Noble Ventures.

Prima măsură pe care am luat-o a fost să blochez conturile principalilor datornici AVAS la contribuţiile de sănătate. Am refuzat să mă uit pe listă, nu am vrut să ştiu cine este în spate, ce sponsori ai partidelor, ce patroni de ziare, ce politicieni, ce oameni de afaceri. Am învăţat foarte multe, atât prin participarea la şedinţele de Guvern, nu e puţin lucru să priveşti jocurile de putere dintr-o coaliţie, dintre trei partide grele, să pricepi aspecte importante despre macroeconomie dar, în acelaşi timp, să te ocupi de probleme concrete legate de problemele miilor de societăţi comerciale pe care AVAS le avea în portofoliu.

Eram ca la armată însă, munceam 12-15 ore zilnic, nu ieşeam din instituţie nici să mănânc, nu îmi vedeam soţia şi copiii decât în week-end-uri sau când dormeau. Au fost atunci momente grele şi am avut noroc de suportul soţiei mele, Anda.

Până la urmă m-am decis că nu merită să sacrific timpul celor mai dragi oameni din viaţa mea, oricum nu mă decora nimeni. Şi mi-am dat demisia fără să regret o secundă.

 

Primii care au depăşit 20 de milioane de euro

 

Q: Sunteţi firma cu cea mai mare cifră de afaceri din România, de câţiva ani. Peste 20 de milioane de euro. Au contat avocaţii sau procesele câştigate?

G.Z.: Contează oamenii, echipa, abia apoi proiectele şi dosarele. Dacă ai o echipă bună, sudată, inteligentă şi promptă vor veni şi proiecte mari, vei câştiga şi dosare importante. Noi vindem capul nostru, mintea, inteligenţa, experienţa, cunoştinţele şi creativitatea, nu vindem tablă sau băuturi răcoritoare, brandul nostru nu e dat de mine sau de Florentin ci de ceea ce înseamnă echipa din faţa noastră; fără ei, avocaţi, asistente, staff, eu aş fi, cel mult, doar un băiat deştept, nicidecum firmă în sine.

 

Q: Ce procese/proiecte ţineţi minte? Afectiv vorbind!

G.Z.: Sunt mai multe proiecte de care îmi amintesc cu plăcere. Privatizarea Petromidia, aveam mandat de la firma AKMAYA, privatizările ALRO/ALPROM, SNTR, Banca Agricolă, privatizarea Electrica Dobrogea şi Electrica Banat, proiectul Roşia Montană, proiectele CEZ în România.

Şi un dosar care îmi vine în minte, de prin ’97 – ’98, la Constanţa, am câştigat pentru Petromin o plângere împotriva unui proces-verbal de contravenţie.

Miza era atunci 30 milioane USD, pe seama acestui proces-verbal emis de Ministerul Finanţelor. Toată echipa managerială a Petromin fusese arestată.

Mă trezeam la 5, luam trenul spre Constanţa cu atâta emoţie, îmi repetam în minte argumentele şi speram să câştig. Am făcut-o.

 

Au câştigat pentru România

 

Q: Cererea de arbitraj depusă la Centrul Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiţii (ICSID) din Washington, prin care firma EDF cerea statului român 130 milioane de dolari, a fost tranşată în favoarea României, reprezentată de casa de avocatură „Ţuca, Zbârcea şi Asociaţii”. Putem spune că a fost cel mai important proces al dvs.?

G.Z.: De-a lungul timpului au fost multe dosare importante, nu neapărat pentru că aveau o miză financiară anume, ci mai degrabă din punctul de vedere al complexităţii problematicii de drept şi soluţiilor inovatoare, chiar cu rol de precedent, pe care avocaţii noştri le-au obţinut. Ca notorietate, probabil că da, dosarele de arbitraj internaţional din faţa ICSID Washington sunt cele mai importante.  Au necesitat un volum uriaş de muncă pe durata mai multor ani. Cel cu EDF Services Ltd. vs. România a fost cel mai dur. Ţara noastră a fost exonerată de la plata a 130 milioane de dolari şi de pretinse acuzaţii de corupţie aduse Guvernului Năstase. Avocaţii echipei de arbitraje internaţionale au în palmares trei decizii favorabile în faţa ICSID, iar în prezent reprezintă România într-un al patrulea arbitraj în faţa aceleiaşi curţi.

Alte dosare de dată recentă sunt cele în care am reprezentat Rompetrol Rafinare împotriva Ministerului de Finanţe, dar au fost şi procese nu mai puţin importante, în care am reprezentat şi clienţi precum CEZ, Roşia Montană/Gabriel Resources. Departamentul de litigii şi arbitraje este cel mai mare al firmei, cu peste 35 de avocaţi pledanţi, care gestionează, în medie, 150 de dosare litigioase în toată ţara.

INTERVIUL COMPLET IN Q MAGAZINE

Ultima ora:

ObservatorNicholas S. Kass on President Trump’s Vision and the Romanian-American Partnership – Exclusive Interview on Antena3 CNN

PoliticLigia Deca, numită secretar general al Comisiei Naționale a României pentru UNESCO

EconomieNicholas S. Kass on President Trump’s Vision and the Romanian-American Partnership – Exclusive Interview on Antena3 CNN

ExternAlexandru Grumaz: Supraviețuirea Europei!

SocialAndrei Caramitru: Studiu despre analfabetismul funcțional

EvenimenteAlexandru Bogdan: A relaxed chat about the key takeaways from 2024 and hopes for 2025

EditorialDan Mircea Cipariu: Detector pentru “războinicii viteji”!

CulturaAndreea Paul: Conflictele intergeneraționale au un remediu fantastic prin teatru



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe