OraNoua.ro
Publicat în 7 august 2013, 17:11 / 175 elite & idei

George Butunoiu – Are cineva curajul să-l angajeze pe omul acesta?

George Butunoiu – Are cineva curajul să-l angajeze pe omul acesta?

de George Butunoiu

Iată, mai jos, scrisoarea pe care am primit-o de la cineva din Brasov. Am vorbit cu el la telefon şi am convenit să o public şi aici pe site, şi în alte părţi. Mi-a spus că pot să-i pun numele şi toate datele din CV, însă eu am ales varianta aceasta. Cei care vor să discute direct cu omul acesta sunt rugaţi să-mi scrie şi eu îi pun în legatură directă. Oricum, astept cu mult interes comentariile.

Vă voi ţine la curent, aici, cu întâmplările ulterioare legate de acest caz.

Brasov, iulie 2013

Domnule George Butunoiu,

Sper să nu consideraţi o impertinenţă din partea mea faptul că vă trimit personal această scrisoare. Îmi dau seama că aveţi preocupări mai importante, dar vă asigur că am intenţii şi motivaţii foarte serioase. Aceasta nu reprezintă o aplicaţie sau o candidatură, sunt departe de nivelul persoanelor pe care le recrutaţi dumneavoastră. De aceea este o scrisoare pe care v-o adresez personal, nu companiei de recrutări. Deşi tot despre un ajutor în acest sens va fi, dar e vorba de o situaţie mai neobişnuită. Scuzele pentru că am îndrăznit, ca să nu încep cu ele, le voi pune la sfîrşit. Este o poveste aparte, despre o serie de comportamente, decizii, experienţe şi consecinţe care se situează mult peste ceea ce ar trebui să fie normal şi acceptabil. Mă aflu într-o situaţie foarte dificilă, greu de explicat, dar şi mai greu de acceptat, de aceea am ales varianta asta mai puţin obişnuită de a mă adresa. Sunt complet în afara societăţii şi am mari probleme de integrare, din cauza unor întîmplări nefaste cărora acum le resimt din plin consecinţele. Am suferit cîteva condamnări penale în trecut, pentru diverse infracţiuni, am fost închis, apoi am recidivat şi aşa am ajuns să reprezint un pericol pentru societate (conform deciziilor judecătoreşti). Iar acum nu sunt decît un rebut aflat la periferia societăţii, eliberat de curînd dintr-un penitenciar, cu etichetă vizibilă de infractor. Nu sunt foarte compatibil cu standardele şi exigenţele sociale, am dificultăţi şi încă nu am găsit o soluţie viabilă pentru a depăşi acest impas. Problema mea cea mai importantă este că, din cauza acestui statut social, nu reuşesc de o perioadă bună de timp să-mi găsesc un loc de muncă. Asta fiind motivul pentru care v-am trimis această scrisoare. Ştiu, poate că este absurd să mă adresez direct dumneavoastră cu această banalitate, dar am epuizat toate celelalte variante (cu departamentele de HR nu am nicio şansa) şi m-am gîndit că poate, prin numeroasele relaţii şi conexiuni pe care le aveţi în lumea afacerilor, m-aţi putea ajuta în acest sens. E clar, însă, că nu sunt în postura de a fi un candidat interesant, din ipostaza în care mă găsesc e mai greu să pun accentul pe calităţile, talentele sau aptitudinile mele, aş fi prea ridicol, sunt departe de a corespunde criteriilor de acceptare ale societăţii şi cu atît mai puţin ale unui angajator. În schimb, sunt foarte motivat, vreau să muncesc şi am o dorinţă uriaşă de a ieşi din această situaţie mizerabilă, în care mă aflu. Dar evident că nimeni nu-şi doreşte să aibă de a face cu mine, n-am găsit pe nimeni dispus să-mi acorde vreo şansă, oamenii sunt sceptici şi au prejudecăţi puternice (absolut normale) faţă de astfel de indivizi. Şi pe bună dreptate, experienţa ne-a demonstrat că oamenii cu probleme de genul ăsta, de obicei nu reuşesc să se reintegreze, nu se adaptează la regulile de convieţuire socială, ba mai crează şi alte probleme. Fiind în situaţia asta, mi-e foarte greu acum să găsesc argumente în favoarea mea, nu prea am cum să conving că eu aş putea fi o excepţie de la regula asta, orice aş încerca, normal că n-are nimeni încredere într-unul ca mine. Aspectele negative sunt foarte „vizibile”, iar că fost puşcăriaş nu sunt un candidat potrivit pentru nimic, nu pare nimeni dispus să mă accepte. Este adevărat că merit tot ce mi se întîmplă, nu e nicio nedreptate aici, am ajuns în postură asta doar din vina mea, din cauza propriilor mele alegeri şi decizii. Singur mi-am ruinat toate posibilităţile şi mi-am compromis şansele de viitor. ▪▪▪ Dacă totuşi ar exista şi o parte bună a acestei poveşti, ar fi faptul că de acum chiar nu mai am nimic de pierdut. S-a ales praful de toate, sunt complet ratat şi nimeni nu mai crede în şansele mele. Aşa că singura soluţie care-mi rămîne, ca să pot să-mi continui viaţa pe un făgaş normal, este să încerc o transformare profundă a acestei conjuncturi nenorocite în care mă aflu. Oricît de ciudat ar părea pentru vîrsta mea, eu chiar cred că mai am capacitatea să schimb această realitate sumbră şi să găsesc noi opţiuni şi perspective. E unica posibilitate pentru mine, dar pentru asta am nevoie de cineva care să-mi acorde o şansă. Mi-am mai schimbat şi eu modul de a gîndi şi de a percepe lucrurile, sunt sigur că am ajuns la o mentalitate sănătoasă şi că pot să mă adaptez şi să funcţionez corect, fără probleme, într-o comunitate normală. Va trebui să trec peste întîmplările din trecut – chiar dacă n-o să scap niciodată de consecinţele lor – şi s-o iau de la capăt, cu toate că am 38 de ani şi pare imposibil. Dar eu am încredere în potenţialul meu de a mai construi ceva, acum chiar nu mai am nicio presiune, nicio obligaţie, am tot timpul din lume şi nimic altceva care să mă mai intereseze. Ştiu că va trebui să încep de jos, de la minus zero, de la nivelul real la care sunt eu acum, dar sunt hotărît, vreau să învăţ lucruri noi, chiar şi dintr-un domeniu nou, şi să progresez pas cu pas. Nu că aş vrea să dovedesc ceva, dar sper să demonstrez că nimic nu e definitiv pe lumea asta, nu e obligatoriu să rămîn un infractor pentru tot restul vieţii mele, doar pentru că aşa consideră societatea. Indiferent de împrejurări, oamenii mai au cîteodată capacitatea să-şi schimbe destinul, contrar oricăror aşteptări. Cred că mai presus de eşecuri şi de prejudecăţile celorlalţi, se află motivaţia şi dorinţa personală de a realiza ceva. Trecînd peste poveştile astea triste din trecutul meu, sunt convins că nu reprezint niciun fel de pericol pentru nimeni, angajarea mea nu presupune riscuri, ba chiar cred că aş putea fi un cîştig pe termen mediu, pentru compania care mi-ar da această oportunitate. Intenţia mea aici – chiar dacă e foarte greu – este să încerc să vă conving că merit să-mi acordaţi o şansă. Nu am argumente, nu am cum să dovedesc asta şi e jenant să încerc să fac acest lucru prin vorbe, nu ştiu ce aş putea să spun ca să par credibil, din moment ce propriile mele fapte mă vor contrazice. Dar altă soluţie nu am acum. Încerc doar să fiu cît se poate de onest şi de sincer şi asta sper să conteze şi să mă ajute să merg mai departe în viaţă. Mi-am asumat mereu consecinţele faptelor mele şi mi-am însuşit pedepsele. Nu a suferit nimeni în urma acestor infracţiuni, nu asta a fost scopul meu, nu am avut beneficii, au fost nişte întîmplări regretabile venite în urma unor decizii proaste, dar nu sunt un iresponsabil. Sunt conştient şi stăpîn pe propriul meu comportament, nu sunt ispitit de cîştiguri uşoare, nu-mi doresc lucruri fantastice şi nu sunt superficial. Sunt sigur că nu voi mai avea niciodată probleme cu legea. Nici nu-mi mai permit vreun un pas greşit, evident că la mine orice gest va fi amplificat şi interpretat diferit, singura opţiune pe care o am este să mă comport impecabil. Şi asta voi face. Domnule Butunoiu, vă asigur, dacă îmi veţi acorda o cât de mică şansă şi mă veţi ajuta să depăşesc acest impas, nu veţi regreta niciodată. Voi fi ireproşabil, n-am să dezamăgesc pe nimeni, n-o să am probleme sau abateri. În schimb, promit că voi deveni în scurt timp util companiei, o să mă implic total şi o să fiu eficient, indiferent unde şi ce voi lucra. Chiar dacă acum nu am nici o valoare vizibilă, va asigur că am resurse importante pe care mă bazez, am capacitatea de a mă dezvolta, şi pe parcurs voi avea contribuţii substanţiale. Obiectivele mele personale sunt proiectate pe termen mediu şi lung, din acest motiv vreau să încep cît mai de jos, dar mă interesează în mod deosebit un angajament pentru o perioadă cît mai lungă de timp. E adevărat, nu poţi fi niciodată sigur că vei reuşi în tot ce-ţi propui, dar eu sunt 100% sigur de angajamentul pe care mi-l iau că voi face tot ce-mi stă în putinţă ca lucrurile să iasă cel mai bine!

▪▪▪
Nu cred că mai are importanţă să insist pe aceste probleme din trecut şi pe cauzele lor, oricum ar fi penibil să caut explicaţii sau justificări acum, şi nici nu mai pot schimba nimic. Nu mi s-a făcut nicio nedreptate majoră, nu sunt victima vreunui abuz din partea sistemului, nu s-a comis nicio eroare juridică. Am suferit doar consecinţele propriilor mele fapte. Ultima condamnare o consider totuşi, disproporţionată. Fiind vorba de o infracţiune la Legea Circulaţiei, care nu a avut absolut nicio consecinţă pentru nimeni, cred că măsurile repetate luate împotriva mea (într-un interval de patru ani) au fost exagerate. De acolo a început tot dezastrul. Am fost condamnat numai fiindcă avusesem antecedente penale (dintr-un cu totul alt registru, fără nicio legătură cu Legea Circulaţiei), deşi trecuseră opt ani de la ultima infracţiune, iar în toată acea perioadă chiar am avut un comportament impecabil, eram perfect integrat în societate în momentul ăla (loc de muncă stabil, un statut social respectabil, urma să mă căsătoresc), şi aveam multe alte planuri şi perspective. Dar am fost pedepsit pe principiul simplu „revidivist= periculos”, fără să mai conteze nimic altceva. De atunci mi se trag şi alte ponoase care mi-au anulat practic orice şansă de a mai obţine un loc de muncă: nu mai am permis de conducere, ceea ce e decisiv; iar faptul că am fost exclus pentru o perioadă din societate, se simte şi mă afectează. Din aceste motive am nevoie de un loc de muncă cît mai simplu, de muncitor necalificat, de manipulant într-un depozit sau lucrător pe cîmp, nu contează, să fie ceva mai modest, dar să mă ajute să depăşesc această fază. Numai că pretenţia asta îmi creează mari probleme, pare suspect şi ciudat că-mi doresc să prestez o astfel de activitate, se interpretează că ar fi ceva sub nivelul meu şi a€“normal- sunt respins de toată lumea. Aici e marea mea problemă, orice aş încerca, nu sunt compatibil: ori pentru că nu am permis, ori nu am experienţă în domeniul respectiv, ori pare sub nivelul meu, ori nu mai am vîrsta potrivită, ori sunt prea calificat, ori prea bătrîn, ori prea prost. Pare chiar comic, dacă n-ar fi tragic. Am făcut cîteva greşeli mari în viaţa mea, care m-au costat enorm şi care m-au deturnat de la adevărată mea menire, dar acum vreau doar să mă reabilitez şi să revin la un statut mai firesc pentru potenţialul meu. Nu am frustrări legate de trecut, chiar dacă am pierdut tot, nu mi-am propus să recuperez ceva (ar fi şi imposibil), nu alerg după iluzii, nu am revolte personale sau alte probleme psihice şi nu am nimic special de demonstrat, nimănui. Sunt conştient şi chiar împăcat cu realitatea şi cu mine însumi.

▪▪▪
Astea sunt motivele pentru care vă trimit dumneavoastră această scrisoare. Chiar dacă nu vă cunosc personal, am convingerea că aveţi o capacitate mai aparte de a percepe realitatea, dincolo de aparenţe sau de întîmplări sau de prejudecăţi. Eu sunt pasionat de domeniul economic şi de afaceri de la noi, urmăresc cam tot ce se întîmplă în zona asta, consum multă literatură de business, publicaţii şi emisiuni pe această temă. Inevitabil, aşa am ajuns să vă cunosc şi să devin un admirator al dumneavoastră, cu mult timp înainte să ştiu că voi ajunge în postura asta şi că voi apela la astfel de scrisori. Am citit multe articole pe care le-aţi scris, şi chiar îmi amintesc că prima carte despre vînzări pe care am citit-o, a fost scrisă chiar de dumneavoastră. Eu vă consider unul dintre cei mai influenţi gînditori de business de la noi şi chiar cred că aţi contribuit într-un fel la modelarea gîndirii mele. De aici a venit motivaţia acestui demers al meu, asta a fost imboldul care m-a împins şi care mi-a dat încredere să vă trimit această scrisoare, cu sentimentul că totuşi are un sens şi că nu va fi doar o pierdere de vreme. ▪▪▪ Cred că menirea mea este să contribui la viaţă şi la bunăstarea celorlalţi, am orientarea asta. Îmi place să am de a face cu alţi oameni, să fiu de folos, să lucrez cu clienţii şi să rezolv probleme. De fapt, toată experienţa mea profesională a fost legată de vînzări sau de servicii oferite altora, şi asta mi-a adus întotdeauna satisfacţii şi sentimentul că mi-am ales ocupaţia potrivită. Pînă voi mai ajunge însă acolo, ştiu că mai am mult de muncit, dar sunt supermotivat şi disponibil pentru acest efort intens, sunt pregătit să mă implic şi să mă folosesc de toate resursele mele, pentru a-mi îndeplini această dorinţă. Trebuie să încep de la nivelul cel mai de jos – nu conteză ce presupune asta – pentru că aşa mi se pare normal să fie un început sănătos şi pentru că oricum nu mă simt în stare acum să fac altceva. Am nevoie de o muncă fizică, simplă, care să-mi dea posibilitatea să mă implic, să învăţ şi să mă simt util. Şi de o perioadă în care să mă adaptez, să mă obişnuiesc cu mediul, cu sistemul de lucru, cu cultura, cu oamenii şi cu afacerea în sine. Nu sunt interesat acum de aspectele financiare, sunt dispus să lucrez şi fără să fiu plătit în prima lună, de probă. Oricum, n-am mai cîştigat nimic de doi ani, aşa că sunt obişnuit cu strictul necesar. Ultimele ocupaţii pe care le-am avut în aceşti doi ani (în perioadă de detenţie), au fost de muncitor la serviciul de salubritate şi amenajări spaţii verzi în Făgăraş, apoi săpător pe un şantier arheologic. Deci sunt pregătit pentru orice fel de activitate, nu mi se pare nimic prea greu sau sub demnitatea mea, orice aş face va fi o evoluţie ascendentă pentru mine. Dar îmi doresc să mă mai dezvolt în timp, cu răbdare şi cu perseverenţă. Nu mă grăbesc, nu am alte obligaţii, nu am pe nimeni şi nimic important în viaţa mea şi nici alte preocupări majore. Ştiu că de regulă companiile preferă persoanele cu „un trecut perfect”, „de profesie” şi care să dea dovada „experienţei” lor. Dar eu sper să consideraţi că şi oamenii cu background diferit, dar care pun pasiune şi au dorinţă de a realiza ceva, pot să aducă un plus de valoare. ▪▪▪ Am o experienţă de viaţă mai puţin obişnuită, am trăit în medii şi circumstanţe diverse. Sunt sociabil, empatic, dezvolt relaţii, sunt om de echipă, mă adaptez repede la orice mediu şi de obicei mă implic sufleteşte în tot ce fac. Experienţe şi trăsături care cred că-mi vor putea fi de folos. Aici m-am străduit să fiu sincer în tot ceea ce mă priveşte. Sper că am reuşit să fiu măcar puţin credibil, să vă conving că aş putea fi un pariu cîştigător – în viitor – pentru compania în care voi lucra şi sper să am şi posibilitatea de a demonstra asta. Şi aş mai vrea să-mi cer iertare pentru deranj şi pentru că am abuzat de timpul dumneavoastră, iar dacă aţi citit pînă aici, să vă mulţumesc pentru răbdare. Aş aprecia foarte mult un răspuns din partea dumneavoastră, chiar dacă e negativ sau e doar o părere, pentru mine va conta oricum. Braşov, 29.07.2013 Cu stimă, ******** Condamnari: 1995: furt – 2 ani şi 6 luni; 1997: fals in acte oficiale (pasaport fals) – 1 an; 2003: inselaciune – 2 ani; 2011: refuz de recoltare a probelor biologice – 2 ani.
—————————————————————————————– CV ****, 38 de ani EXPERIENŢĂ 2009 – 2011: Hotel **** – Recepţioner 2007 – 2008: *** Braşov (filiala a grupului *** din Austria) – reprezentant de vânzări (Braşov & Covasna) 2005 – 2007: *** Braşov (parte a grupului *** Austria) – reprezentant regional de vânzări (regiunea Centru – Nord – Est) 2002 – 2003: *** Bucureşti – agent de vânzări (Bucureşti) 1999 – 2002: *** Bucureşti – Reprezentant zonal / administrator punct de lucru (Braşov) EDUCAŢIE Liceu teoretic matematică – fizică Braşov. Curs de specializare în meseria de RECEPŢIONER HOTEL, desfăşurat la Camera de Comerţ şi Industrie a jud. Braşov Curs de calificare în meseria de ADMINISTRATOR PENSIUNE TURISTICĂ, desfăşurat la Camera de Comerţ şi Industrie a jud. Braşov TRAINING «Comunicare şi negociere în afaceri», ASCENDIS; «Tehnici de vânzare consultativă», ASCENDIS; «Vânzări eficace şi eficiente», ASCENDIS; «Proactivitate în vânzări» Limba engleză: mediu. Condamnari: 1995: furt – 2 ani şi 6 luni; 1997: fals in acte oficiale (pasaport fals) – 1 an; 2003: inselaciune – 2 ani; 2011: refuz de recoltare a probelor biologice – 2 ani.

Citeste mai mult: adev.ro/mr22al

Ultima ora:

ObservatorMarian Staş: Şcoală şi politică. Profesiune de credinţă

PoliticVlad Mixich: “Aleșii locali decid câți bani bagă în spital. Pot decide să facă asta în interes public. Sau pot face asta în interes de partid”

EconomieAurelian Dochia: BVB – imună la alegerile locale

ExternCristian Unteanu: Se aprind oare „conflictele îngheţate“ pe linia de fractură proximă României?

SocialMarian Staş: Şcoală şi politică. Profesiune de credinţă

EvenimenteMireille Radoi, Doina Banciu, Victor Vevera, Sorin Cîmpeanu: Educaţia digitală începe tot de la cartea din bibliotecă

CulturaCristina Popescu: Port popular de nuntă

EditorialIulian Chifu: Rol politic întărit al NATO în lumea de mâine



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe