de George Butunoiu

Două dintre multele comentarii din registrul respectiv la un anunţ pus de mine pentru o Executive Assistant: „Anunţul sună cu dedicaţie pentru o amantă personală, plătită însă din bugetul corporaţiei. Când nicio calificare nu e necesară, cu excepţia limbii engleze, ce altceva poate fi? Aşa că eu votez pt deschiderea acelui mail, poate era exact ceea ce trebuie. “

Şi încă unul, în continuarea primului:

să fiu sincer, şi eu am dedus acelaşi lucru, ca şi C. Trebuiau menţionate cel puţin nişte hard/soft skilluri: capacitate de organizare, capacitate de a lucra în condiţii de stres, capacitate de sinteză, aptitudini de comunicare, etc. Fără ele, doar menţionând că nu există vreo cerinţă legată de experienţă (n.b. sau de vreun alt skill) un ochi avizat înţelege despre ce poate fi vorba în realitate. Să fi fost de sex feminin nu aş fi aplicat. TB

Iar anunţul era aşa:

Căutam o Executive Assistant pentru Country Managerul unei prestigioase corporaţii multinaţionale americane, cu afaceri foarte mari în România. Jobul este în Bucureşti, salariul este de 1,500€ net/ luna, la care se adăugă numeroase beneficii specifice marilor companii multinaţionale. Candidatele trebuie să vorbească foarte bine limba engleză.

Aproape toţi căutătorii de joburi sunt impresionaţi profund la vederea unui anunţ de angajare pe pagini întregi, în care fiecare oră de lucru a viitorului angajat e descrisă în cele mai mici detalii, cerinţele la fel, şi câte şi mai câte. Şi spun: iată, domnule, un anunţ cu adevărat profesionist, făcut de un mare HR-ist pentru o companie superprofesionistă. Şi câtă grijă şi respect pentru candidaţi, să le dea, iată, totul pe tavă.

Da, într-adevăr, mare bucurie astfel de anunţuri pentru candidaţii care refuză, sau care nu sunt în stare să gândească singuri. Şi o grămadă de muncă în plus pentru profesioniştii din compania superprofesionistă. Dar de ce să compui un anunţ de două pagini când cei pe care îi cauţi pot înţelege EXACT acelaşi lucru din două rânduri? Nu faci decât să atragi CV-uri de la tot felul de leneşi, şi mai rişti să ajungi cu ei şi pe la fazele superioare ale recrutării, dacă nu eşti foarte atent.

Cu cât firma este mai cunoscută şi mai prestigioasă, şi cu cât jobul în cauză este mai clar, fără dubii, cu atât anunţul trebuie să fie mai scurt, ca să-i filtreze şi să-i elimine pe cei nu foarte inteligenţi în momentul citirii anunţului. De pildă, dacă Petrom ar vrea să-şi recruteze un CFO, anunţul lor ar trebui să sune cam aşa: “Petrom recrutează CFO.” Nimic mai mult!

Dacă un finanţist căutător de joburi nu ştie cine este Petrom, sau nu are chef să caute, atunci nu are ce să caute pe acest job. Dacă nu ştie ce face un CFO, sau nu-şi poate închipui singur ce face acesta la o asemenea companie, atunci nu are ce să caute pe acest job. Dacă nu ştie ce fel de experienţă trebuie să aibă acest CFO, ce competenţe, ce profil, dacă nu ştie cam ce s-ar aştepta de la el, atunci nu are ce să caute pe acest job. Dacă nu-şi poate imagina cam ce salarii şi câştiguri au cei dintr-o astfel de companie, atunci nu are ce să caute pe acest job. Dacă se teme încă de pe acum că toţi cei din Petrom au salarii foarte bune, însă lui îi vor da unul mic de tot, atunci nu are ce să caute pe acest job.

Ca să decizi dacă trimiţi CV-ul sau îi contactezi în alt fel ca să discuţi cu ei despre acest job, eu nu cred că un om cu adevărat inteligent are nevoie de mai multe informaţii decât cele trei cuvinte. Şi i-aş elimina din start pe cei care au mai nevoie un job description detaliat pentru a decide, în această fază, dacă îi interesează sau nu. Ce se întâmplă mai departe, după trimiterea CV-ului, e cu totul şi cu totul altceva, subiect pentru alt articol.

La fel am socotit şi când am pus anunţul de mai sus. Dacă e cineva care nu ştie sau nu îşi poate imagina ce face o executive assistant într-o mare şi prestigioasă corporaţie multinaţională, atunci nu are ce să caute pe acest job. Dacă nu ştie ce educaţie trebuie să aibă, ce calităţi, cam ce ar trebui să ştie şi cum să fie, atunci nu are ce să caute pe acest job. Dacă îşi închipuie că un country manager al unei mari şi prestigioase corporaţii multinaţionale americane (intenţionat am subliniat că e americană), cu afaceri foarte mari în România (intenţionat am subliniat că e foarte mare şi aici), o va alerga prin firmă, atunci nu are ce să caute pe acest job.

Dintre toate scenariile posibile în care un director general de la o companie aleargă după asistentă cu obiective coitale, cazul de mai sus e printre cele cu probabilitatea cea mai mică realist posibilă, aproape nulă. Dacă duduia trage o astfel de concluzie, chiar din această fază a recrutării, că directorul o va alerga prin firmă, şi nu după primul, al doilea sau al zecelea interviu, atunci nu are ce să caute pe acest job. Dacă ea crede că un astfel de om îşi caută femei printr-o firmă de executive search, şi care mai pune şi un anunţ (şi scrie şi articole) cu asta, atunci, clar, nu are ce să caute pe acest job! Şi încă ceva: se ştie foarte bine cine a pus anunţul, nu e unul anonim sau de la o firmă de recrutare despre care nu poţi afla mare lucru cine sunt. Şi am pus şi salariul, ca să nu existe dubii nici în această privinţă.

Mai pe scurt spus, eu nu pot să-mi imaginez că o candidată potrivită pentru acest job ar avea nevoie de mai multe informaţii decât acestea pentru a decide dacă o interesează să meargă mai departe sau nu. Dacă spune că are nevoie de mai mult decât atât, eu nu o iau în calcul, indiferent ce scrie în CV-ul ei.

Puteţi să vă imaginaţi că există oameni care consideră că dacă ceva nu este pus în descrierea jobului din anunţ, atunci acel ceva nu există, sau că nu e nevoie de el? Ei bine, ei există, şi sunt înspăimântător de mulţi! Fiindcă nu am scris în anunţ, TB a dedus că nu e nevoie de “capacitate de organizare, capacitate de a lucra în condiţii de stres, capacitate de sinteză, aptitudini de comunicare” pentru această asistentă. Scurt! Dar, pe de altă parte, în mod miraculos a dedus că acel country manager vrea doar să i-o tragă asistentei, deşi eu nu am scris asta! Aviz, aşadar, celor care credeţi că înţelegeţi şi cunoaşteţi bine logica şi mentalităţile angajaţilor!

Şi, ca să închei şi cu un fel de concluzie, nu a fost mai bine, până la urmă, că TB şi C., şi pe lângă ei multe alte doamne, domniţe şi domnişoare au înţeles şmecheria şi nu şi-au trimis CV-urile, nu au căzut în capcană?