Matei Bogdan
Publicat în 4 septembrie 2019, 18:23 / 121 elite & idei

George Butunoiu: Există fine dining şi în afara Bucureştiului

George Butunoiu: Există fine dining şi în afara Bucureştiului

de George Butunoiu

Am auzit de multe ori vorbindu-se despre restaurante cu adevărate bucătării fine şi fine dining în afara Bucureştiului, însă nu am ajuns până zilele trecute la vreunul dintre acestea. Toate cele menţionate sunt în Ardeal, în special la Cluj şi în zona Braşovului. Oltenia, Dobrogea sau Moldova nu au apărut vreodată în discuţii, şi nici nu cred că se va întâmpla prea curând. Dar tare aş vrea să mă contrazică cineva…

Când am auzit că ar fi un astfel de restaurant de fine dining în Covasna, nu am luat prea mult în serios, desigur. Ştiu că fiecare înţelege altceva din această alăturare neuzuala de cuvinte englezeşti. Nu există definiţii operaţionale ale fine dining-ului, care să cuprindă o listă de atribute sau criterii cuantificabile, pe care să o scoţi din buzunar şi să o urmăreşti atunci când vrei să etichetezi un restaurant. Nu există (şi nici nu cred că poate exista) măcar o definiţie simplă în sensul epistemologic (clasic) al termenului, cu gen proxim şi diferenţa specifică. Sunt doar descrieri mai lung sau mai scurt narative, inspirationale sau patetice, din care fiecare înţelege mai degrabă ce vrea. Vedeţi aici, de pildă: finedininglovers.com. Şi poate că mai bine este aşa.

Fine dining include întotdeauna o bucătărie fină. Însă nu e obligatoriu să fie şi întoarsa acesteia întotdeauna adevărată. Fine dining e într-un salon curat şi elegant amenajat, cu feţe de masă albe sau deschise la culoare, impecabil apretate, cu serviciu bun, sau măcar scorţos ceremonios. Bucătărie fină e doar din mijlocul şi până la marginea farfuriei. Mâncare îndelung pregătită (nu există în bucătăria fină ceva ce poţi pregăti rapid!), produse şi ingredinete de cea mai bună calitate. Reţete sofisticate, aşezare interesantă şi originală în farfurie, care te face să-ţi vină să scoţi telefonul să-i faci o poză.

Despre bucătăria fină ştim cu precizie de unde începe, însă capătul celălalt îl pune fiecare după cum îl taie capul. În partea de sus e Haute Cuisine, sau Grande Cuisine, marea bucătărie franţuzească rafinată. Apoi variaţiunile ei: fusion, nouvelles cuisines, moleculară, diverse bucătării creative. Mulţi includ aici aproape orice bucătărie originală cu mâncare bună sau foarte bună şi frumos pusă în farfurie, ori doar cu denumiri lungi şi preţioase şi bine marketată. Sau ignoră cu totul mâncarea, dacă sunt impresionaţi de ambianţă şi flataţi de servicii. Alţii sunt mult mai conservatori şi intoleranţi. Noi, la Restocracy, suntem foarte permisivi, aşa că lista noastră cu restaurante fine din Bucureşti e mult mai lungă decât ar alcatui-o alţii. Dacă o studiaţi, vă daţi seama repede cam pe unde am pus limita.

Cu aceste descrieri şi repere în minte, ne-am propus să descoperim bucătăriile fine şi dincolo de marginile Bucureştiului şi să vedem care sunt restaurantele de fine dining din ţară. Aşadar, am făcut o rubrică nouă pe site, “Marile restaurante ale României”, şi am început să ne interesăm să vedem cu ce o umplem.

Mi-am adus aminte de invitaţia pe care Lorand şi Zsuzsanna mi-au făcut-o de dincolo de munti.

Ursuzul Lorand Szarvadi şi Zsuzsanna Szarvadi-Teglas, adorabila lui femeie, m-au invitat de mai multe ori la restaurantul lor de la Balvanyos. Însă, fiind departe de Bucureşti, şi mie neplăcându-mi defel să călătoresc, am tot lăsat-o pe mai târziu. Şi cum ei sunt mult mai modeşti decât toţi ceilalţi milionari pe care îi cunosc, şi mai modeşti chiar decât ar fi cazul, nu am înţeles defel despre ce mâncare vorbeau.

Poate că dacă ar fi fost un restaurant în Sibiu, în Cluj sau în Oradea, mi-ar fi trecut şi fine dining-ul prin minte, aşa, măcar o clipită. Dar nu la Bixad, pe munte, în pădure printre sălbăticiuni. Însă abia când m-a sunat un prieten bun şi umblat prin lume, George, nu o să mă crezi din prima dacă îţi spun unde sunt acum şi ce mănânc, ar trebui să vii şi tu să vezi, m-am suit în maşină, am luat GPS-ul şi am pornit către Ţinutul Secuiesc.

O cină memorabilă in Carpaţii Orientali ai Covasnei…

Si am ajuns la Balvanyos. Auzisem de multe ori despre acest loc de pe munte, dar nu m-am învrednicit să aflu mai multe decât ce ştiam deja, că e lângă Lacul Sfânta Ana. Mă aşteptam să ajung la un fel de cabană, însă am dat peste un hotel foarte mare, elegant, occidental, foarte bine amenajat şi dotat. De fapt, un adevărat complex, şi m-am prins că de aceea se cheamă Balvanyos Resort. Are un magazin, săli foarte mari de conferinţe, un spa cu piscine cu apă de izvor, una afară şi una acoperită, saune, centre de înfrumuseţare şi tratament, masaj, cameră barică şi salină şi cine ştie ce altele de felul acestora, o sală mare de gimnastică, terenuri de tenis, de echitaţie…

Alături au un parc de distracţii pentru copii, dar şi pentru adulţi mai exaltaţi, care nu pot sta liniştiţi cu o carte în mână. Balvanyos Adventure Park, adică pentru cei care vor să se caţăre prin copaci, chiar dacă arătând penibil purtând cască şi cu corzi de siguranţă. Eu am preferat să mă uit la animale: caprele din poză, ponei, un mânz pe jumătate ponei jumătate măgăruş, consecinţa unei uşi uitate deschisă de un îngrijitor între ţarcul măgarilor şi cel al poneilor. La găini şi la ce mai au Lorand şi Zsuzsanna acolo.

Şi dacă îţi doreşti foarte mult să pui ceva original pe Instagram şi o cauţi cu lumânarea, aştepţi puţin şi sigur apare câte un urs, uneori chiar pe alee, în parcul hotelului. Iar dacă ursoaica şi cei trei pui mici ai ei îţi fac o favoare şi vin până în curtea din spatele hotelului, ai ce povesti un an după aceea.

Ce mă aşteptam încă şi mai puţin să găsesc în mijlocul pădurii, au fost operele de artă. Mari, monumentale pe alei şi în parc, sculpturi, instalaţii şi picturi în interior. Acestea de la numeroşii artişti care au fost acolo de-a lungul timpului, în tabere de creaţie şi rezidenţe artistice. Mi-i şi imaginăm, că aceia despre care citeam în romane când eram mic, când nu mai aveau nici un bănuţ în buzunar dădeau în schimb câte un tablou sau ce mai aveau ei pe o farfurie cu mâncare sau un pat într-o cameră cu uşa.

Sunt multe de spus şi de arătat despre Grand Hotel şi ce mai e în jurul lui la Balvanyos Resort, aşa că le-am pus într-un articol separat, ca să nu-l lungesc la nesfârşit pe acesta.Restaurantele de la Balvanyos

Cât despre mâncare, au o cafenea şi un lounge foarte bine amenajate, cu o terasă suspendată afară, la înălţime, foarte căutată şi apreciată. Restaurante sunt trei: două în Grand Hotel, Forest şi Fork The Restaurant, şi unul într-o clădire separată şi cu o mare terasă în faţă, GastroLab.

Forest e dimineaţă restaurantul de mic-dejun al hotelului şi la prânz şi seara un restaurant generalist. Bine amenajat, spaţios, luminos, culori calde. Meniu cu de toate, cuminte, cât să acopere cât mai multe cerinţe. Specific multicuisine, mâncăruri pe care le găseşti în multe alte restaurante, însă şi câteva feluri originale. Porţii mari, mâncarea destul de bună, însă nu cât să te mândreşti pe Facebook cu locul în care ai mâncat tu.

O jumătate de surpriză a fost GastroLab, din clădirea alăturată. Are un salon mai mic, amenajat rustic. Apoi o terasă foarte mare acoperită, tot rustică şi ea, numai din lemn, care se poate închide cu pereţi de sticlă, încât să poţi sta acolo până toamna târziu. Afară au o terasă largă, în care fac în fiecare noapte un mare foc – una dintre atracţiile de la Balvanyos Resort. Totul e rustic la GastroLab, ar fi trebuit să încep cu asta, ca să nu repet adjectivul de atâtea ori.

Meniul de la GastroLab e tradiţional ardelenesc şi unguresc, însă “reinterpretat”, cu tot felul de inserţii de creativitate. Sunt într-o inventare şi testare continuă de noi combinaţii de produse şi ingrediante, şi uneori chiar feluri de mâncare cu totul. Spun că a fost pe jumătate o surpriză pentru că ştiu bine restaurantul lor din Bucureşti, în Piaţa Victoriei, cu acelaşi nume, GastroLab. Într-adevăr, o bună parte din meniu e şi la Bucureşti, cu mâncarea bună şi foarte bună despre care am scris deja. Însă la GastroLab din Balvanyos fac mereu şi mâncăruri care nu sunt în meniu, au produse direct de la fermă şi din pădure, vânat proaspăt, ouă şi găini cu alt gust.

Surpriza de la Balvanyos Resort

Marea surpriză de la Balvanyos Resort, însă, a fost Fork The Restaurant, restaurantul lor de fine dining. Cu un singur salon de mărime mijlocie şi o mică terasă afară, în prelungirea lui, foarte bine amenajat, elegant, luminos, cu vedere panoramică spre pădure. Bucătăria foarte bine utilată, semideschisa, te poţi uita dacă eşti curios prin două deschizături mari, fără geam. Meniul scurt, exact atât cât trebuie.

Doar din citirea meniului nu prea-ţi dai seama că e o bucătărie fină acolo şi că au un chef foarte talentat. Au ales să pună denumiri scurte felurilor de mâncare, laconice, de multe ori doar cu enumerarea produsului său produselor principale. Şi, mai ales, pentru că preţurile sunt ca ale unui restaurant obişnuit din Bucureşti. Şi încă, fiindcă vezi pe fereastră un chef foarte tânăr, cu înfăţişare adolescentină, tăcut şi discret, cu reflexele de vedetă cu totul şi cu totul nedezvoltate.

Abia după ce vezi farfuria în faţă începi să te gândeşti că ar putea să fie ceva fin acolo, deşi nu întotdeauna arată că marile farfurii din Bucureşti. Însă după ce guşti, te lămureşti definitiv…

Cheful acela va ajunge departe, fără îndoială. M-am uitat pe internet după numele lui, Robert Tordai, şi nu am găsit mai nimic. Clar, oamenii aceia de la Balvanyos nu le au prea bine cu marketingul! În privinţa asta, o mulţime de restaurante din Bucureşti, unii chiar pe sfert din cât sunt ei de buni, ar putea să le dea lecţii.

Şi încă ceva important de spus despre restaurantele de la Balvanyos Resort: la toate trei lista de vinuri este impresionantă. Şi preţurile moderate, de asemenea. Foarte surprinzător, însă nu şi pentru cei care ştiu că Lorand Szarvadi e unul dintre importatorii şi distribuitorii importanţi de vinuri, inclusiv pentru cele din România.

Cinele de la Balvanyos

În prima seară am mâncat la Fork The Restaurant. Cum eram şapte la masă, şi voiam, oricum, să gustăm din cât mai multe, am luat aproape tot meniul existent. La început am notat despre fiecare fel degustat, însă de la un moment dat încolo am pierdut şirul. Mai ales că şi sticlele de vin se desfăceau una după alta. Aşa că mai jos am pus meniul cu totul. Poate că doar două sau trei feluri de acolo nu au ajuns pe masa noastră.

Cina de la Fork a fost cu adevărat memorabilă, fiindcă toată mâncarea a fost bună şi foarte bună, fină, cu gusturi şi arome pregnante. Iar cina de la GastroLab, din seara următoare, a fost la fel, chiar dacă diferită. Aici am fost şi testeri, Lorand şi Zsuzsanna ne-au dat şi câteva alte feluri pe care nu le aveau în meniu, la care acum lucrau. Eu le-am spus că pot să le adauge pe toate, fără excepţie şi fără grijă, pentru că toate au fost bune şi foarte bune. Nu era bucătărie fină ca dincolo, la Fork, nici la fel de sofisticat prezentată, însă totata mâncarea a fost bună, fără excepţie. Ceilalţi au rămas mult după miezul nopţii. Eu am cedat primul…

Am pus mai jos felurile de mâncare şi câteva poze cu ele. M-am uitat acum pe site-ul lui Balvanyos resort şi am văzut că vorbesc despre pădure, linişte şi aer pur, camerele curate, luminoase şi elegante ale hotelului, spa-ul cu o descriere lungă şi amănunţită, parcul de aventură. Dar nimic despre mâncare pe prima pagină. Nu au scris despre GastroLab, şi, în primul rând, despre Fork The Restaurant şi foarte talentatul lui chef, tânăr şi ungur, Robert Tordai. Poate că Lorand şi Zsuzsanna, mâncând astfel în fiecare zi, au început să considere asta ca pe ceva de la sine înţeles. Dar vă asigur că nu este aşa. Nici măcar pentru bucureştenii bogaţi, obişnuiţi cu mâncarea bună şi cu restaurantele sofisticate…

Fine dining la Fork The Restaurant:ÎNGHEŢATĂ DE CIUPERCI (mix de ciuperci sălbatice / imitaţie de pământ vulcanic) VARIAŢIUNI DE PĂSTRĂV (păstrăv proaspăt, păstrăv afumat, grapefruit, fenicul) MOMIŢE (momiţe de viţel, boabe de struguri grill, sos de unt) BRÂNZĂ DULCE DE OAIE (brânză la tigaie, reducţie de sfeclă roşie, rucola, baby spinach) FOIE GRAS LA TIGAIE (ficat de gâscă, texturi de varză) SUPĂ „PALÓC” (miel, cartofi, mărar) SUPĂ DE PEŞTE (file de doradă, salată de fenicul) SUPĂ CREMĂ DE HRIBI (hribi proaspeţi de pădure, pesmet de foie gras) TAGLIOLINI CU TRUFE (paste de casă, trufe, shitake, gălbiori, sos de riesling şi tarhon) RAVIOLI DE RAŢĂ (paste de casă, raţă fragedă afumată, sos de morcovi şi portocale) FILE DE PĂSTRĂV (file de păstrăv, gnocchi cu brânză, sos de unt cu citrice) BIBILICĂ (pulpiţe de bibilică, prapură, piure de mazăre cu mentă, sos de cimbrişor) DUET DE RAŢĂ (ficat de raţă, chutney de caise / piept de raţă, piure de cartofi cu afine) ANTRICOT DE CERB (antricot la grătar, piure de ţelină, sos de mure) MUŞCHI DE VITĂ (muşchi de vită, foie gras, ragout de linte beluga , chips de rădăcinoase) MANGALIŢA (cotlet de mangaliţa, texturi vegetale) GOGOAŞĂ DE NĂUT (năut, castraveţi, piure de dovleac, chips de rădăcinoase – produs vegan) SUPĂ DE CĂPŞUNI (emulsie de căpşuni şi fragi, sorbeto de kiwi şi fructul pasiunii) TORT DE CIOCOLATĂ (tort de ciocolată, alune de pădure, măduvă de afine negre) INSULĂ PLUTITOARE (lapte, lămâie, alune de pădure, spumă de ou) FRUCTE CREMOASE ŞI CROCANTE (posset de lămâie, sabayon, crispi de migdale, meringue) VARIAŢIUNI DE ÎNGHEŢATĂ DE CASĂ

Si o cină tradiţională (dar nu foarte) la GastroLab-ul din munţiCREMĂ DE PĂSTRĂV  AFUMAT (ceapă roşie proaspătă, zeamă de lămâie, pâine prăjită) PATÉ DE CASĂ (MANGALIŢĂ / VÂNAT) (salată de varză cu ceapă, pâine prăjită) GUSTARE DIN CĂMARĂ (jumări  de mangaliţa, slănină de mangaliţă, cârnăciori uscaţi, ciolan  proaspăt a la GastroLab, castraveţi muraţi, ceapă roşie, brânză  burduf) PASTĂ CU SEMINŢE  (vegan: fenicul proaspăt uşor marinat, piure fin de pătrunjel, pâine integrală prăjită) FOIE GRAS TRAS LA TIGAIE (măr confit, sos de Tokaji dulce, stafide, brioşă) SALATĂ DE QUINOA (file de păstrăv afumat, castraveţi, avocado, mere,kiwi, file de grapefruit, maioneză) SALATĂ RAINBOW (vegan: mix de germeni, salată proaspătă de sezon, fâşii rădăcinoase, linte, seminţe rumenite, ciuperci coapte, sos vegan) SUPĂ DE RAŢĂ  CU TĂIŢEI DE CASĂ CU OUĂ PĂSTRĂV  DE MUNTE LA GRĂTAR (mămăligă cu ardei copt,  sos de usturoi cu verdeţuri) PLĂCINTĂ CU CARNE DE RAŢĂ (legume  rădăcinoase, smântână,  verdeţuri) OBRĂJORI DE VITĂ (găluşte cu cartofi făcute în casă, sos de vin roşu cu fructe uscate) MITITEI DIN CARNE DE VÂNAT (sos de muştar cu hrean) TOCĂNIŢĂ DE CERB CU CIUPERCI DE PĂDURE (găluşte de casă rumenite) COLTUNAŞI CU CIUPERCI DE PADURE (vegetarian: aluat cu carton cu curcuma, mix de ciuperci, sos de unt, branza maturata locala) GALUŞCA  SOMLÓI (nuci, blat de ciocolată, blat de nuci, cremă  vanilie, sos de ciocolată) SUFLEU DE CIOCOLATĂ (îngheţată de vanilie de casă) PRĂJITURĂ CU MAC ŞI VIŞINE

Ultima ora:

ObservatorZF 30 de ani de business. 3 generaţii de antreprenori: GRUIA STOICA, Grampet

PoliticLudovic Orban va avea întrevederi, la Zagreb, cu Ursula von der Leyen, Angela Merkel şi Donald Tusk

EconomieZF 30 de ani de business. 3 generaţii de antreprenori: GRUIA STOICA, Grampet

ExternOvidiu Nahoi: Revoluția de catifea – unde sunt Cehia și Slovacia după 30 de ani?

EvenimenteEmil Hurezeanu: Anticamera lui ’89 – Despre curaj și eroi invizibili

CulturaFlaviu George Predescu: Gaudeamus. Criticul literar Daniel Cristea-Enache la interviurile DC News

SocialCezar Ioan: Legătura dintre salam (de Sibiu), pui fericiți, coeziune și responsabilitate socială – Agricola Bacău. Cine mănâncă împreună, rămâne împreună!

MoldovaAndrei Vlasceanu: Tragedie antică şi teatru rusesc la Chişinău



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe