OraNoua.ro
Publicat în 6 decembrie 2017, 18:59 / 60 elite & idei

George Butunoiu: Mă simt apărat

George Butunoiu: Mă simt apărat

de George Butunoiu

Am văzut ieri în televizor Armata etalându-şi muşchii şi mi-am adus aminte de una dintre rarele mele contacte cu ei, de acum câteva luni. Voiam să facem un concert într-un oraş îndepărtat de Bucureşti, foarte îndepărtat. Filarmonica de acolo e în renovare, aşa că singurul loc în care puteam merge era Cercul Militar din oraş, cu o sală frumoasă şi încăpătoare. Şi cu acustică chiar bună, din câte mi-au spus cei de-ai locului.

Ne-am bucurat că am găsit soluţia şi am luat legătura cu militarii. Nu a fost deloc uşor, însă până la urmă am reuşit, pentru că directorul filarmonicii avea în orchestră o fagotistă care îl cunoştea pe fiul comandantului garnizoanei, altfel se pare că nu am fi ajuns la ei, din câte mi s-a spus. Am vorbit cu vreo doi sau trei de pe la comandament, până am ajuns la o doamnă care urma să pună punctul pe i-ul administrativ.

– Da, se poate, dar trebuie să plătiţi chiria sălii, să ştiţi, şi să facem un contract. – Desigur, e normal… Şi cât e chiria sălii? – 70 de lei! – Cât, şapte mii? Nu e cam scump? – Nu, domnule, e 70 de lei. – Doamnă, noi avem nevoie de sala mare, aceea de 300 de locuri, cu scena, poate că nu v-a spus domnul comandant despre care sală vorbim… – Da, da, aceea! Chiria e 70 de lei pentru o zi. O surpriză plăcută până la urmă, mi-am zis eu, poate că şi-au propus militarii să sprijine cultura, uite ce pleaşcă… – Şi trebuie să veniţi să semnaţi contractul… – Da, sigur, vă rog să mi-l trimiteţi pe e-mail şi vi-l trimit înapoi semnat. – Nu, nu, trebuie să veniţi aici să-l semnaţi. Noi nu putem trimite prin e-mail, suntem o unitate militară şi Armata nu foloseşte e-mailuri. – Dar sunteţi o unitate culturală în centrul oraşului, faceţi spectacole acolo, aveţi şi o bibliotecă, am auzit, de ce vă păziţi aşa? – Nu contează, domnule, tot unitate militară suntem şi avem consemn! – Atunci trimiteţi-mi-l prin poştă, îl semnez şi vi-l trimit înapoi tot prin poştă, cu recomandată. – Nu se poate, trebuie să-l semnaţi personal! – Bine, atunci faceţi-l şi îl semnăm când ajungem acolo, în ziua concertului. – Nu se poate, domnule, contractul trebuie să fie semnat înainte. Trebuie să veniţi aici să-l semnaţi! – Cucoană, sunt 650 de kilometri până acolo, cum să vin să semnez un contract de 70 de lei? – Acestea sunt regulamentele militare, domnule, altfel nu se poate, îmi pare sincer rău… Nu am mai făcut concertul în acel oraş, o să aşteptăm câţiva ani până se termină reconstrucţia filarmonicii, mai vedem atunci. Însă, măcar, am rămas cu un sentiment de siguranţă după această conversaţie că, uite, Armata noastră s-a gândit la absolut totul şi ştie să depisteze şi cele mai mici pericole la siguranţa noastră, care mie nici nu mi-ar fi trecut măcar prin minte. Mă simt apărat, într-adevăr…

Ultima ora:

ObservatorSilviu Cerna: Morala îndoielnică și pericolele statului social

PoliticKlaus Iohannis se va întâlni astăzi, la Londra, cu premierul Theresa May

EconomieSilviu Cerna: Morala îndoielnică și pericolele statului social

ExternValentin Naumescu: It’s not the economy, stupid! Trump pierde controlul în Camera Reprezentanţilor dar polarizarea ideologică a Americii se adânceşte

EvenimenteMugur Isărescu: Invitație BNR, 25 octombrie 2028 – Conferință ELEC „The Danube Triangle”

CulturaRadu Preda: Memoria abandonată

SocialIoan-Aurel Pop: În anul Centenarului Marii Uniri, ţara are nevoie de o vlagă nouă şi de energii de viitor

MoldovaArmand Goșu: Victoria lui Andrei Năstase reînvie speranța unei schimbări în Republica Moldova



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe