După ce răspunsesem la „tradiţionalul” bilanţ editorial al revistei „Cultura” la finele lui 2009 (cu un text cam lung…), am primit din nou invitaţia anul trecut şi m-am pus pe treabă: am făcut inventare bogate de titluri din toate genurile, probabil vre-o sută-două, am scris o introducere şi alte pasaje despre metabolismul complicat al literaturii, cu totul invizibil în „topurile” scurte şi seci prin care ne exercităm cu aroganţă „puterea” de „judecători” grăbiţi, expeditivi – şi… n-am mai trimis redacţiei textul de răspuns la anchetă, căci ameninţa să capete dimensiuni gigantice (păstrez fişierul în computer…). Mai înainte, încercând o panoramă 2006, în „aLtitudini”, am desfăşurat-o pe trei pagini de revistă. Aşa şi cu alte bilanţuri, în precedentele mele gazete, „Contrapunct” şi „Observator cultural”: recapitularea anului 1990 – bunăoară – avusese şase secvenţe publicate în şase săptămâni consecutive. Recunosc că s-a mai întâmplat ca la anumite anchete de sfârşit de an, mai strict jurnalistice, să răspund şi telegrafic. În orice caz, nu-mi abandonez gândurile legate de stereotipia mult prea reducţionistă – şi superficială, vedetistică, mondenă etc. etc. etc. – a bilanţurilor literare/editoriale, drept care, în completarea „topurilor” din „Cultura” şi de prin alte locuri, încerc acum să ghicesc ce nu vor spune anchetele despre ce s-a întâmplat şi s-a publicat în 2011.

Sursa: http://revistacultura.ro/blog/2012/01/ce-nu-vor-spune-bilanturile-literareeditoriale-ale-anului-2011-o-retrospectiva-de-ion-bogdan-lefter/