de Ion M. Ioniţă

Crin Antonescu refuză să se angajeze în campania electorală,  deşi sprijinul său ar fi contat enorm în tentativa lui Klaus Iohannis de a recupera,  în ultimele zile până la ora votului, diferenţa de zece procente care îl separă de Victor Ponta.

Comportamentul lui Crin Antonescu rămâne marele mister al lumii politice româneşti din ultimul an. Indiscutabil, el ar fi avut cele mai mari şanse să câştige alegerile prezidenţiale, indiferent de relaţia PNL-PSD.

În cazul în care USL ar fi funcţionat în continuare, pentru Crin Antonescu alegerile ar fi fost o formalitate. El s-ar fi confruntat cu Cătălin Predoiu, Monica Macovei, Elena Udrea ca principali adversari şi doar necesitatea cvorumului  de 9 milioane de cetăţeni prezenţi la vot l-ar fi împiedicat să câştige din primul tur.

În cazul ruperii USL, aşa cum s-a întâmplat,  Crin Antonescu ar fi avut o finală cu Victor Ponta. Dar, dintre Iohannis şi Antonescu, şansele cele mai mari să câştige în faţa lui Ponta le-ar fi avut Antonescu. Notorietatea, modul de comportament în campaniile electorale, aciditatea discursului său, capacitatea de a empatiza cu publicul l-ar fi făcut favorit pe Crin Antonescu în confruntarea cu Victor Ponta.

Să nu uităm că,  în campania din 2009, Crin Antonescu a terminat la egalitate, dacă nu chiar a câştigat confruntarea televizată cu Traian Băsescu, iar rezultatul său, cu care s-a clasat pe locul al treilea după primul tur, a fost de 20% din voturi.

În ciuda acestor date extrem de favorabile, Crin Antonescu a renunţat la tot. Era preşedintele Senatului, al doilea om în stat, a demisionat. Era preşedintele PNL, a renunţat. El l-a adus pe Klaus Iohannis de mână de la Sibiu. De ce?

De ce a mutat Crin Antonescu Partidul Naţional Liberal de la grupul ALDE la PPE? De ce s-a aliat cu PDL, fostul partid de suflet al lui Băsescu? Nu ştia Crin Antonescu că această mutare este fatală pentru liberali? Intrarea PNL în PPE şi înfrăţirea cu PDL au  ca prim rezultat diminuarea ponderii politice a PNL care pierde prim-planul în faţa PDL. Câţi vectori de imagine vedeţi acum în jurul lui Iohannis şi câţi dintre ei  sunt de la PDL şi câţi de la PNL?

Aici, nu este vorba despre două partide care decid să colaboreze mai mult sau mai puţin strâns. Este vorba despre componenta liberală necesară stadiului de dezvoltare în care se află România. Prin afilierea la PPE, PNL îşi pierde tocmai identitatea sa care nu numai că are valoare istorică, dar  are şi valoare  practică. Austeritatea promovată de PPE ar fi trebuit să găsească o contrabalansare printr-o componentă  liberală, mai deschisă către dezvoltare şi mai flexibilă. Austeritatea şi-a dovedit limitele, iar acum România, ca întreaga Europă, are nevoie de dezvoltare, fără a repeta însă erorile de dinainte de criză. O alianţă electorală PNL-PDL şi evident un guvern comun ar fi fost cea mai bună soluţie, dar lucrurile stau cu totul altfel.

Klaus Iohannis are o misiune extrem de grea în faţa lui Ponta, iar PNL este complet eclipsat în alianţa strânsă cu PDL. În acestă situaţie, un sprijin direct al lui Crin Antonescu pentru Klaus Iohannis ar fi contat. Câteva procente ar fi venit imediat pentru candidatl ACL, dacă Crin Antonescu ar fi intrat în luptă.

Din motive necunoscute, acest lucru nu se întâmplă. Când o să ne explicaţi de ce faceţi asta domnule Antonescu?