OraNoua.ro
Publicat în 21 mai 2014, 14:04 / 171 elite & idei

Ionel Nițu: Scenarii pentru alegerile prezidențiale. E posibilă o finală între doi candidați ai stângii?

Ionel Nițu: Scenarii pentru alegerile prezidențiale. E posibilă o finală între doi candidați ai stângii?

de Ionel Nițu

După 10 ani de mandat al unui președinte de dreapta, stânga pare să aibă șansele cele mai mari pentru a câștiga scrutinul prezidențial din toamnă.

Spun „pare” pentru că, de fapt, până acum e sigur doar faptul că orice candidat al stângii va ieși pe prima poziție la turul întâi, însă asta nu presupune că va câștiga și în turul final.

Dacă dreapta se va menține la fel de fragmentată, e posibil să aibă în primul tur cel puțin 4 candidați (MR Ungureanu, E Udrea, C Antonescu sau K Iohannis, C Predoiu), la care se pot adăuga și unii independenți (CP Tăriceanu, M Diaconu). Declarațiile liderilor din opoziție nu evidențiază fără echivoc evoluții în direcția unor înțelegeri politice care să ducă la desemnarea unui singur candidat.

 

▪ Analizând sondajele de opinie publicate în ultima perioadă, într-o astfel de situație, statistic vorbind, candidații dreptei vor obține în medie 8-9% per candidat (cu un maxim de 14% pentru MR Ungureanu, potrivit CSCI din aprilie 2014 sau 20,8% pentru C Antonescu, potrivit INSCOP din mai 2014). Oricum ar fi, este evident că votul pe care dreapta se bizuie va fi divizat în mai multe părți decât cel al stângii care ar putea aborda scrutinul cu unul sau doi candidați.

Analizând declarațiile și acțiunile politice ale stângii și, mai ales, ale lui V Ponta rezultă o anumită indecizie, prudență, chiar și teamă de a desemna un candidat oficial. Este deja folclor cum lideri din PSD, PC și UNPR, precum și filialele PSD din teritoriu îi cer premierului să candideze, iar acesta le spune că va candida doar dacă e dorit în funcția supremă. Este evidentă și strategia de comunicare în favoarea refacerii USL, care conferă certitudinea câștigării alegerilor prezidențiale și – important – al menținerii alianței de stânga la guvernare, cu V Ponta în fruntea Cabinetului. Până la finele lunii iunie ne vom lămuri cât de realist este acest proiect de refacere al USL. El convine, oricum, stângii pentru că mesajul principal al USL a fost unul anti-Băsescu. Personal, cred că sunt șanse de maxim 1% de refacere a USL.

Este evidentă și prudența PSD și mai ales a lui V Ponta de a anunța un tandem sau, în varianta în care liderul PSD va candida la prezidențiale, de a nominaliza viitorul premier. Recent, V Ponta a anunțat că la viitorul Congres PSD va fi desemnat candidatul la prezidențiale, nu și viitorul premier, întrucât acesta va fi propus de alianța aflată la guvernare.

Interesant, nu?

Tot așa cum C Antonescu se teme de un Congres (pronunțându-se pentru un interimat al lui K Iohannis până după prezidențiale), și V Ponta vrea să amâne cât mai mult o dezbatere pe tema succesoratului său la Guvern.

De fapt, premierul nu vrea să fragilizeze alianța de stânga înainte de scrutinul prezidențial și ne anunță, implicit, că obiectivul principal al PSD nu este atât continuitatea la guvernare (garantată prin conservarea conducerii Executivului), cât câștigarea prezidențialelor.

Este evidentă și campania Alianței PSD-UNPR-PC pentru europarlamentare care este centrată pe imaginea lui V Ponta. Este o pregătire pentru prezidențiale, o supra-expunere a premierului pentru pregătirea variantei candidaturii sale.

Un lucru este însă sigur: T Băsescu nu îl vrea ca succesor și a anunțat că va face totul pentru a-l aduce “la un nivel” la care să nu poată ajunge președinte. Din declarația președintelui, mi-a atras atenția sintagma “la un nivel”, care mă duce cu gândul fie la sondaje (încrederea și intenția de vot a electoratului), adică premierul trebuie decredibilizat, atacat, compromis pentru a fi adus la un nivel atât de redus încât nici PSD să nu-l dorească drept candidat, fie – iar aici doar speculez – “un nivel” se referă la un eventual statut care să-l facă incompatibil cu funcția de președinte (de exemplu, o acțiune penală).

La fel de evidentă e și campania PNL, centrată pe imaginea celor doi lideri care formează, de fapt, și singurul tandem anunțat până în prezent.

Cu totul diferit, PDL duce o campanie pentru europarlamentare centrată pe tema europeană, însă acest partid se confruntă cu probleme de poziționare strategică și cred că nu are certitudinea mobilizării infrastructurii de partid în favoarea sa (mulți primari PDL fac parte din Fundația MP).

 

▪ Este firească indecizia lui V Ponta, date fiind eșecurile răsunătoare ale lui M Geoană și A Năstase. De fapt, stânga a dat un singur președinte, și anume pe Ion Iliescu.

Este firească și din perspectiva riscului. Riscul de a pierde totul, odată cu un eventual eșec în turul final.

 

▪ Alegerile europarlamentare – veritabile repetiții (din perspectiva mobilizării infrastructurilor de partid) pentru prezidențiale – vor constitui prilejul redefinirii dreptei?

Toată lumea așteaptă mișcarea dreptei.

1. Primul scenariu

Însă e posibil ca această mișcare să lipsească, iar candidații deja anunțați să meargă mai departe în pre-campania pentru alegerile din toamnă.

PMP nu și-a desemnat candidat oficial tocmai pentru a permite înțelegeri cu alte formațiuni, mai ales cu cele pro-Băsescu. Dacă acestea nu se vor materializa, dreapta ar putea avea cel puțin 4 candidați.

 

2. Al doilea scenariu

Linia de comunicare politică pro- sau contra-Băsescu definește nu doar raporturile dintre Putere și Opoziție, ci reprezintă o linie de demarcație și între partidele de Opoziție.

Logic, după europarlamentare, ar trebui să ne rezulte 2 alianțe/înțelegeri politice în zona de dreapta. Una între PNL și PDL și o alta între PMP, FC, NR și ceilalți.

 

▪ În primul scenariu, cel în care dreapta se va prezenta în primul tur cu mai mult de 4 candidați, este posibil ca stânga să vină cu doi candidați.

La o medie de 21-22% per candidat (doar V Ponta ar obține, în primul tur, 40%, potrivit CSCI sau 41,7% potrivit INSCOP), Alianța PSD-PC-UNPR și-ar putea trimite cei doi candidați în turul final. Iar V Ponta și stânga nu ar mai avea teama că un candidat al dreptei și/sau un succesor agreat de T Băsescu ar putea ajunge în funcția de șef al statului.

În acest scenariu, stânga poate merge cu S Oprescu și M Geoană (sau oricare dintre cei doi și V Ponta) în turul final. Nu va mai conta cine câștigă, pentru că sursele de incertitudine și teamă ale PSD nu vor mai exista.

 

▪ În al doilea scenariu, dreapta se va prezenta cu doi candidați (eventual în tandem), cel mai probabil C Antonescu – K Iohannis (sau K Iohannis – V Blaga) și MR Ungureanu – E Udrea.

Încă nu îmi este clar cum se va poziționa PDL, însă în opinia mea are doar două șanse pentru a-și menține relevanța pe scena politică: fie realizează o alianță cu PNL (opoziția fără T Băsescu), fie face o înțelegere cu PSD (oferind viitorul premier și conferind marja necesară succesului lui V Ponta la președinție).

Dintre toate partidele de dreapta, PNL pare să fie cel mai bine poziționat nu doar ca intenție de vot, ci și ca variante posibile de abordare a scrutinului prezidențial, având în față multiple perspective: de la refacerea USL, până la conturarea unui tandem (de ex. K Iohannis – T Băsescu) menit să-i maximizeze șansele în turul al doilea.

În acest scenariu, stânga își va desemna un singur candidat oficial, cel mai probabil V Ponta.

 

▪ Așadar, în funcție de cum se va poziționa dreapta, vom avea și decizii în zona de stânga. Și viceversa.

Nu e mai puțin adevărat că strategiile politice vor cunoaște modificări inclusiv din perspectiva punerii în aplicare a unui scenariu sau altul. Dacă dreapta va realiza că nu are șanse dacă merge cu 4-5 candidați, e posibil să avem unele renunțări pe parcurs.

E posibil, de asemenea, sa apară un candidat surpriză, care să fie acceptat de majoritatea formațiunilor de dreapta.

La cum merg lucrurile, azi pare mai probabil primul scenariu.

E posibilă o finală la prezidențiale între doi candidați ai stângii.

Este doar un scenariu. Am vrut să-l evidențiez pentru că mi s-a părut că nu a fost abordat serios de alți analiști politici, deși eu cred că stă la baza strategiei politice a PSD.

O competiție, în turul final, între candidații stângii nu reprezintă neapărat un eșec al dreptei. În opinia mea, alegerea unui președinte de stânga îi convine lui T Băsescu care dorește să se legitimeze drept lider al Opoziției, în perspectiva alegerilor legislative din 2016.

Ultima ora:

ObservatorIulian Fota: Urmatoarea rupere de Occident va fi, mai intai, pe vector tehnologic?

PoliticNicușor Dan: Opţiunea mea pentru alegerile de duminică este Partidul Naţional Liberal

EconomieMirela Iovu: Impactul disruptiv al tehnologiei asupra industriei bancare in era post-Covid!

ExternThierry De Montbrial, senior Adviser Club România, a fait de L’IFRI de 2ème Think Tank le plus influent du monde

SocialOvidiu Nahoi: Și dacă, totuși, trăim în cea mai bună perioadă din istoria României?

EvenimenteMireille Rădoi: Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” a oferit Înaltei Curți de Casație și Justiție una din cele 8 copii autentificate ale fundamentului legislației moderne – Magna Carta

CulturaCristina Popescu: Emisiunea de mărci poștale „Urși”

EditorialVasile Pușcaș: Un proiect jurnalistic pentru Unire



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe