OraNoua.ro
Publicat în 8 februarie 2017, 19:28 / 193 elite & idei

Ionuț Vulpescu: Adevărul despre Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz

Ionuț Vulpescu: Adevărul despre Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz

de Ionuț Vulpescu

Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la istoricele bătălii de pe frontul din Moldova. Care au fost, se ştie, singurele victorii ale Antantei, pe tot parcursul anului 1917.

Se ştie, dar – în retrospectivele televizate sau în materiale din mediul virtual, chiar şi în cele difuzate în România – se vorbeşte prea puțin. Iar când se vorbeşte, se vehiculează un noian de semi-adevăruri şi de legende. România figurează adesea, în sintezele despre Marele Război, la un singur capitol: locul al IV-lea ca număr de jertfe. Înaintea Statelor Unite sau a Imperiului Otoman. Cum anume am pierdut atâția soldați, dacă, în general, am fost absenți din război, e un mister pe care nimeni nu se osteneşte să-l lumineze.

Centenarul acestor bătălii istorice este, cred, un moment bun să sintetizăm, în câteva cuvinte, adevărul despre ele şi despre conduita țării noastre în Marele Război.

Mai întâi, trebuie să spunem mai clar decât o fac manualele de istorie că ezitarea României de a intra în război de partea Antantei a avut două cauze, nu una. Într-adevăr, a contat mult ezitarea (jignitoare pentru noi) a Franței şi Angliei de a ne garanta îndeplinirea obiectivelor naționale. Dar la fel de mult a contat, în prudența Regelui Ferdinand şi a oamenilor noştri politici, „amănuntul” că Antanta cuprinde şi Rusia. Care Rusie ținea în jug Basarabia şi, în plus (informațiile aduse de C. Stere erau îngrijorătoare), avea în continuare un program panslavist şi se afla în pericol de a fi destabilizată de mişcările revoluționare. Regele şi oamenii politici ai timpului au cântărit foarte serios riscurile de a ne băga singuri între două state slave (Rusia şi Bulgaria, aceasta din urmă, aflată în tabăra Puterilor Centrale) şi de a ne alia cu un stat nesigur, care stătea să se prăbuşească.

Ambele pericole s-au adeverit.

Primul, pe parcursul anului 1916, când Rusia, deşi aliată, a manevrat în aşa fel încât Bulgaria să ocupe aproape în întregime Dobrogea. Înfrângerea de la Turtucaia s-a datorat nu nepregătirii noastre, ci neîndeplinirii obligațiilor ruseşti de a contraataca, lovind din spate armata bulgară. Turtucaia nu fusese organizată defensiv, ci ca momeală pentru armata bulgară, căreia „aliatul” rus trebuia să-i dea lovitura de grație. „Aliatul”, însă, n-a mai apărut la întâlnire…

La fel s-a întâmplat şi pe frontul din Moldova. Cele trei bătălii au avut un caracter diferit, deşi istoria le reține împreună. Inițial, ele trebuiau să fie începutul unei mari ofensive, care să împingă frontul înspre sud. Mărăşeştii asta au şi fost: o ofensivă care, pe fondul reorganizării armatei române (datorate activității excepționale a Misiunii Militare Franceze), a distrus liniile de apărare germane şi a rupt în două liniile acestora.

După care, a apărut al doilea risc de care s-a temut conducerea românească. În Rusia era deja revoluție, iar armata rusă aflată în Moldova, în loc să-şi îndeplinească obligațiile asumate prin tratatul dintre România şi Antantă, a dezertat şi a început… să prade satele din jur, sub pretextul că soldații ruşi doresc pacea. Găurile provocate de demisia armatei ruse au trebuit rapid umplute şi, spre gloria ei, armata română a reuşit să o facă. Depun märturie prizonierii germani şi austrieci, care au mărturisit că fuseseră instruiți să atace acolo unde se aflau ruşii, convinşi că nu vor întâmpina rezistență. Dar, spre surprinderea lor, în loc de ruşi dădeau peste „francezi”(armata noastră era îmbrăcată în uniforme aproape identice celor franceze), care-i respingeau şi-i puneau pe fugă… Şi când te gândeşti că, sub pretextul „demitizării istoriei”, au apărut voci care susțineau că, de fapt, aceste victorii nici nu ne-ar aparține, ci ar fi fost obținute de „aliații” revoluționari! Nici măcar memoriile generalului Berthelot, apărute nu demult în româneşte (şi în care comportamentul ruşilor e descris cu maximă exactitate) nu par a-i descuraja pe „demitizatori”…

Umplerea golurilor lăsate de armata rusă dezertoare a reuşit, dar cu prețul renunțării la ofensiva planificată. Mărăşti şi Oituz au devenit mari bătălii defensive, în care s-a născut strigătul “Pe aici nu se trece!”.

qmagazine.ro

Ultima ora:

ObservatorAlexandra Dobre: A avut loc lansarea cărții ” Destine ca-n filme”

PoliticKlaus Iohannis participă joi și vineri la Consiliului European: Autonomia strategică a UE trebuie construită pe baza unei piețe interne depline și funcționale

EconomieSebastian Burduja: „Fără fonduri de investiţii nu putem discuta despre dezvoltare economică”

ExternCristian Unteanu: Se aprind oare „conflictele îngheţate“ pe linia de fractură proximă României?

SocialMarian Staş: Şcoală şi politică. Profesiune de credinţă

EvenimenteMireille Radoi, Doina Banciu, Victor Vevera, Sorin Cîmpeanu: Educaţia digitală începe tot de la cartea din bibliotecă

CulturaCristina Popescu: Port popular de nuntă

EditorialIulian Chifu: Rol politic întărit al NATO în lumea de mâine



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe