de Ionuţ Vulpescu

Zilele trecute, la Lisabona, a avut loc o întrunire a Partidului Socialist European, dedicată adoptării programului partidului pentru alegerile europene din mai 2019, şi pentru desemnarea candidatului stângii europene la funcţia de preşedinte al viitoarei Comisii Europene.

Trebuie să spun că am ratat acest moment, important pentru viitorul european al PSD, pentru că nici preşedintele patidului, nici premierul, nu au fost prezenţi la Lisabona, iar problema de fond a acestei absenţe vine din lipsa contribuţiei noastre la structurarea acelui program. Este ca şi cum nu ne-ar mai interesa apartenenţa noastră la PES, şi această indiferenţă este de neînţeles, şi de neacceptat.

Nu-mi aduc aminte să fi existat o dezbatere pe această temă în partid şi în organismele sale de conducere colectivă. Lucrul este cu atât mai lipsit de sens, cu cât puteam promova o parte din temele pe care le susţinem (e drept, la fel de confidenţial, de parcă am fi în ilegalitate!) în semestrul preşedinţiei prin rotaţie a Consiliului European.

Este ultimul dintr-o lungă serie de argumente care justifică urgenţa relansării activităţii departamentelor partidului. Deşi n-am fost tocmai aplaudat atunci când am scris despre coma intelectuală a stângii româneşti, persist în convingerea mea că este o comă indusă de nepăsare şi de lipsa înţelegerii importanţei clarificării ideologice şi a dialogului cu societatea şi cu organizaţiile ei. PSD este partidul care a condus procesul de integrare europeană şi euroatlantică. A avut un formidabil aparat de gândire şi de acţiune în zona politicii europene, a politicii externe, în general. De ceva vreme nu ne mai interesează acest domeniu, şi nu înţeleg motivele.

Era momentul să stabilim programul nostru pentru alegerile europene. Cu atât mai mult cu cât contextul european este extrem de tulbure, şi ne putem aştepta la evoluţii politice care să afecteze grav interesele europene ale României.

Mi se pare a fi o problemă de cultură politică. Reducerea acţiunii politice la simpla luptă pentru putere este dovadă de primitivism în gândire, într-o lume tot mai complexă şi mai sofisticată. Suntem mereu cu sabia în mână, o carte nu mai încape.

Şi acolo unde nu mai încape cartea, cultura nu mai are nicio miză, nu mai interesează pe nimeni. Numai că ea, cultura, face parte esenţială din viaţa de zi cu zi a omului. Ne permite să trecem peste conflicte, să construim consens atunci când este nevoie de el. Ne ajută să dialogăm, să găsim soluţii împreună, în politică, în societate, în viaţa de fiecare zi.

PSD a eşuat grav în gestionarea acestui domeniu, pentru că şi-a redus acţiunea la gestionarea conflictelor interne şi a celor din spaţiul politic. Revin asupra nevoii de a reveni la buna şi democratica funcţionare a partidului, la misiunea lui de a produce idei şi programe, politici publice, de a selecta şi promova elite politice şi administrative.

Deciziile care se vor lua astăzi, iarăşi structurate în deplină opacitate, reprezintă ultima şansă pentru PSD de a mai însemna ceva în politica românească. Nu mai putem concentra toată energia pentru a gestiona jocuri mici de putere, care să dea satisfacţie unora sau altora dintre liderii de filiale, în detrimentul ansamblului, a capacităţii partidului de a guverna eficient şi în acord cu ceea ce aşteaptă cetăţenii de la noi. Sper sincer că departamentele partidului chiar vor fi reanimate, şi lăsate să-şi facă treaba. Sper că măcar acum, în al doisprezecelea ceas, organele colective de conducere vor funcţiona şi o vor face democratic, şi nu vor mai fi doar un decor pentru o falsă democraţie internă. Şi mai sper că vom înţelege că partidul are nevoie de noi toţi, că metoda amputaţiei ”terapeutice”, ori de câte ori apar deosebiri de opinie, este reţeta perfectă pentru un deces în chinuri. Să ne uităm în jurul nostru: nemulţumirea faţă de politică dă în clocot. Nu putem să ne prefacem că nu se întâmplă nimic!

www.adevarul.ro