Adriana
Publicat în 27 februarie 2013, 17:34 / 95 elite & idei

Iulian Chifu: Golul din scena politică românească: despre visători şi vânzători de iluzii

Iulian Chifu: Golul din scena politică românească: despre visători şi vânzători de iluzii
+ Observator

În ultimele săptămâni, acţiunile guvernării şi lansarea dezbaterilor şi congreselor în sânul partidelor politice au subliniat mai mult ca oricând dificultăţile prin care trec clasa politică românească, partidele politice şi administraţia de la nivel central. Se simte acut lipsa persoanelor de forţă, cu viziune şi voinţă, capabile să realizeze proiectele pe care şi le doresc.

Generaţia care a făcut revoluţia s-a epuizat în 20 de ani. A avut un proiect mare şi de consens – integrarea europeană şi euro-atlantică a României, ancorarea României în Occident –, proiect pe care, de bine, de rău, l-au realizat. Dar ce vine după?

Putem vedea cum clasa politică a FSN-ului din ’89 şi de după s-a epuizat şi nu mai poate produce politic emulaţie, entuziasm şi participare. Nu mai are idei atractive, nu mai stârnește credibilitatea necesară, nu mai are legitimitatea de a fi creditat cu un nou proiect. S-a văzut acest lucru în generaţiile succesive topite de PSD la conducerea partidului Iliescu-Năstase-Geoană, dar şi în generaţiile arse de PDL la guvernare, dar şi în garnitura fără personalitate şi capacitate (dar cu ambiţii şi orgolii) ce conduce PNL. Dar care e generaţia viitoare? Şi care sunt soluţiile propuse?

PSD a venit cu Victor Ponta şi o generaţie a tinerilor crescuţi în eprubetă. Au sosit foarte repede, prea tineri şi încă nerodaţi. Din şcolile de după ’89 direct în organizaţii de partid şi funcţii publice. Alţii ar spune că nu şi-au făcut nici ucenicia de realizări într-o profesie sau alta, ba sunt marcaţi şi de un deficit acut de capacitate administrativă. Cu rare excepţii, garnitura nu are experienţă în administraţii şi este alcătuită mai degrabă din produse pur politice. Reprezentanţii săi au abilităţi de comunicare şi imagine, ba chiar şi un anumit instinct vorace de preluare şi contabilizare a puterii, însă membrii acestei generaţii vor ajunge să se rodeze abia peste 2-3 ani, din păcate exerciţiul venind la guvernare direct în funcţii ministeriale.

În PNL, situaţia e neclară. Cei mai în vârstă şi retraşi între seniori mai păstrează principiile vechi ale liberalismului, cei lăsaţi deoparte de actuala conducere mai aveau abilităţi administrative, actualii lideri sunt îmbătrâniţi şi uzaţi înainte de a ajunge la putere. Cu Gigi Becali pe liste – din raţiuni evident pragmatice, ca şi combinaţia cu minusculul PC sau mezalianţa cu PSD –, cu un Crin Antonescu epuizat în doar 52 de zile de interimat la Preşedinţie, a fost nevoie de aducerea lui Klaus Iohannis pentru a mai petici imaginea partidului şi a acoperi ruşinea mineriadei politice de la sectorul 1, descalificantă la nivel european pentru orice partid democratic cu pretenţii şi pentru orice lider care doreşte să afirme că e puternic şi sigur pe sine. Formula de guvernare arată atât postura de partener junior, în trena politicilor de stânga, dar şi încastrarea completă în proiectul PSD de guvernare – pe care nu o pot părăsi pentru a nu recunoaşte eşecul şi a rata perspectiva virtuală a unei eventuale candidaturi prezidenţiale, ambiţie ce pare iluzorie şi tot mai personală. Plecarea din dreapta economică şi de la valorile liberalismului creativ şi occidental spre teme antieuropene şi naţionaliste nu a priit acestui partid. Un proiect ratat şi inert, incert din punct de vedere politic, complet neatractiv ca perspective şi respingător ca manifestare publică. Nu în ultimul rând, am lăsat la sfârşit elementele dreptei româneşti populare şi creştin-democrate. După greutăţile guvernării în criză, iată că deconturile ajung la capăt de drum. Fostul premier Boc s-a retras la Cluj şi nu mai are ambiţii pentru politica la nivel central, garnitura FSN de după desprinderea de Ion Iliescu e la conducere şi virtual câştigătoare în PDL, iar în rest, un grup de partide unipersonale pare să se fi conturat, cu tineri interesanţi dar care nu au livrat pe deplin şi nu par a fi la un nivel suficient de consistenţă şi valoare internă pentru a emite pretenţii de a juca în prim-planul politicii mari prea repede. Cu un anumit potenţial de creştere – ca multe persoane din PDL, situate preponderent în planul doi –, dar fără un lider real şi cu forţă, constructor şi negociator, acceptabil tuturor. Cu cine facem deci reconstrucţia? Cine va conduce responsabil România de mâine? Perspectivele nu sunt deloc încurajatoare.

Mai gravă e însă tendinţa noilor jucători pe piaţa politică. Înclinaţi spre imagine şi comunicare – poate pentru a arăta că au învăţat lecţiile din dificultăţile pe acest domeniu ale predecesorilor imediaţi –, noii tineri par a fi plămădiţi tot la şcoala politică a superficialităţii. Pragmatismul pe care-l reclamă îi face să renunţe la cei şapte ani de acasă – dacă i-au avut vreodată. Dar cea mai problematică pare a fi confuzia majoră pe care o fac între a vrea, a declara ce vor să facă şi a face ceea ce au declarat. Iar România riscă să fie condusă de o clasă politică de visători şi de vânzători de iluzii, nu de arhitecţi, proiectanţi şi constructori.
Articol publicat pe www.qmagazine.ro

Ultima ora:

ObservatorHorea Mihai Bădău: Inteligența Artificială – Ce se va întâmpla

PoliticLudovic Orban: La nivelul primăriilor este nevoie de o reechilibrare a bugetelor locale

EconomieSilviu Cerna: Pericolele populismului macroeconomic

ExternClara Volintiru: Taking stock of ‘election season’ in the Eastern Partnership countries

SocialCiprian Negură: Micro-sesiune marca Skills Of The Future

EvenimenteIon M.Ioniţă, Iulian Fota: Dezbatere Historia Live – Rusia şi Turcia în Nagorno-Karabah, consecinţele războiului

CulturaCristina Popescu: Nuduri în pictura românească

EditorialHorea Mihai Bădău: Inteligența Artificială – Ce se va întâmpla



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe