Globalizarea e un fenomen obiectiv şi un proces care se tot accelerează în ultima vreme. Interconectările, telecomunicaţiile, internetul şi social media, transporturile, tehnologia, toate accelerează interdependenţele dar şi viteza de circulaţie a datelor, banilor, oamenilor chiar.

S-a multiplicat explonenţial mobilitatea în lume, iar toate concură la un fenomen de interdependenţă, influenţă şi la o lume tot mai mică. Dar cine gestionează globalizarea? Cine asigură guvernanţa globală, regulile menite să reaşeze lumea de mâine, dar şi să gestioneze furtunile, conflictele, disparităţile şi tumultul pe care-l creează această accelerare a globalizării? Preşedintele SUA, Donald Trump, a abdicat de la un asemenea deziderat. Ne spune că se opune globalizării (???), că America rămâne mare şi singură, suver

ană şi nesupusă nici unei birocraţii globale. Dar acest pas în spate de la asumarea responsabilităţii globale nu face deloc America mare, doar năruieşte speranţele şi aşteptările unei întregi părţi a lumii, care aştepta să aibă un cuvânt de spus în procesul guvernanţei globale prin intermediul SUA. Un proces din care America lui Trump doreşte să se retragă, cel puţin pe perioada administraţiei actuale. Mai mult, deschide spaţii de speculaţie pentru pescuitorii în ape tulburi, care acuză liniştiţi unilateralismul american, excepţionalismul şi egoismul Americii care se gândeşte doar la sine, alunecă spre naţionalism, populism şi izolaţionism din afacerile globale.

Or nu poţi să ignori o problemă, să afirmi că nu există, pentru simplul motiv că nu crezi în ea. Viitorul vine peste noi că vrem, că nu vrem. Iar a rămâne fără aliaţi, în acest context, e dificil oricărui stat, fie şi măreţei Americi. Mai mult, Rusia abia a aşteptat pentru a-şi ascunde unilateralismul propriu, revizionismul şi revanşismul său sub faldurile denunţării acordului nuclear cu Iranul, a tratatului privind emisiile de dioxid de carbon şi a acordurilor de liber schimb, ba chiar invocă respingerea unor reguli ale Organizaţiei Mondiale a Comerţului, pe seama Americii.

Nu mai este azi Rusia turbulentul din sistem, care distruge şi ignoră tratate şi angajamente, ci SUA, care se retrage din tratate transparent, valorificând clauzele în acest sens, fără a ocupa vecinii şi a interfera în alegeri, executând resortisanţi pe teritoriul altor state sau influenţându-le politicile şi deciziile prin mijloace multiple, inclusive prin război informaţional şi joaca cu minţile oamenilor.

Mai nou, săptămâna Adunării Generale a ONU a permis apariţia şi desfăşurarea detaliilor unui nou proiect, al unui terţ, apărător al multilateralismului: Proiectul Macron, proiectul Franţei, care critică deopotrivă SUA şi Rusia – deşi pe ultima cam printre dinţi – şi care propune o mare alianţă a bunăvoinţei, a responsabililor şi a statelor dornice să prezerve multilateralismul şi regulile internaţionale aşa cum le cunoaştem. Rezervând, e adevărat, un loc Americii post-Trump în această alianţă occidentală, a regulilor democratice. Această reînnoită alianţă a nealiniaţilor urmează să confrunte realitatea şi să-şi testeze solidaritatea cât de curând, aspirând şi ea la formula constituirii guvernanţei globale, care va administra lumea de mâine.

Citeste mai mult: adev.ro/pfypab