Matei Bogdan
Publicat în 17 octombrie 2018, 11:01 / 43 elite & idei

Iulian Chifu: Rusia, în război împotriva lumii prin toate mijloacele

Iulian Chifu: Rusia, în război împotriva lumii prin toate mijloacele

de Iulian Chifu

Federaţia Rusă nu mai poate fi oprită, parcă de nimeni, în goana sa după ceea ce vrea ea sa fie o supremaţie militară şi strategică. Deşi au existat numeroase avertismente, deşi toată lumea vorbeşte despre imposibilitatea de a mai tolera evoluţiile, pe toate meridianele, zi de zi, se acumulează probe fără dubiu faţă de agresiunea Rusiei lui Putin împotriva lumii.

Că e vorba despre vânzări de armament în Siria sau transfer de tehnologie interzisă, proliferare nucleară sau balistică în Coreea de Nord, că e vorba despre vânzări de arme în zone de război, în favoarea unui preferat susţinut precum Al Assad, că e vorba despre război informaţional, despre atacuri cibernetice masive sau ţintite, Rusia e peste tot, tot mai vizibilă.

Rusia, expusă şi probată public ca agresor pe toate meridianele

Mai grave sunt subminarea tuturor acordurilor şi bazei de încredere din perioada Războiului Rece şi trecerea la subminarea tuturor tratatelor existente. Numai anexarea Crimeei, agresiunea militară din Estul Ucrainei şi formula războiului hibrid cu omuleţi verzi şi voluntari, mercenari, paramilitari şi trupe regulate recrutate în jurul Rusiei şi aiurea prin lume, a dus la încălcarea Tratatului de la Helsinki, 1975, Chartei de la Paris pentru o Nouă Europă, 1990-1991, Helsinki 2 şi fundamentele creării OSCE, a actelor fondatoare ale CSI şi tuturor organizaţiilor din spaţiul post-sovietic, în timp ce modificarea prin forţă armată a frontierelor anulează şi ultimele rămăşiţe ale Tratatului Forţelor Convenţionale în Europa.

Mai nou, şi Tratatele de control a armelor nucleare, şi instituţiile ce supraveghează armele chimice, sunt sub atacul Federaţiei Ruse. Săptămâna s-a încheiat cu o condamnare extrem de dură, ca niciodată după Războiul Rece, a Rusiei pentru tenativa de a compromite Organizaţia de Neproliferare a Armelor Chimice şi laboratoarele aferente din Elveţia şi Olandam pentru a compromite şi expune cum şi ce s-a dovedit despre atacul cu gaz Novichiok în cazul Skripal, despre dopajul general al echipei olimpice ruse la Jocurile Olimpice şi despre utilizarea armelor chimice în Siria, arme de provenienţă rusă. De la statele vizate la cele implicate în arestarea celor 4 agenţi GRU şi expulzarea lor (aveau documente diplomatice) la NATO, SUA, Canada, Noua Zeelandă, Australia, la numeroasele state europene, toată condamnarea pentru aceste fapte e unanimă şi plasează Rusia între agresori de diferite potenţiale în terţe spaţii şi în postura de stat paria al lumii şi al comunităţii internaţionale, izolând-o şi anunţând noi valuri de sancţiuni.

Rusia este de-a dreptul şocată, deşi bravează în continuare, face glumiţe şi binecunoscutele ironii ieftine destinate pieţei interne. Şi acest lucru probează absenţa unor argumente puternice şi credibile de contracarare a tot ceea ce probează capacităţile de investigaţie occidentale în spaţiul virtual, în zona electronică şi direct, pe teren. În absenţa unor date, a unei negări credibile pe argumente şi fapte, în lipsa cunoaşterii a ceea ce deţin în detaliu occidentalii, Rusia prefer să ceară probele pe masă – deci expunerea surselor, deşi ştie că nu va primi niciodată aşa ceva – şi reacţionează infantil şi penibil în războiul său cu lumea întreagă.

Rusia este de-a dreptul şocată, deşi bravează în continuare, face glumiţe şi binecunoscutele ironii ieftine destinate pieţei interne.

Astfel, în cazul recent expusului caz de atac cibernetic arestat în Olanda, Rusia a reacţionat la nivelul purtătoarei de cuvânt a MAE susţinând că e vorba despre „un cocktail diabolic de parfumuri“ ale alegaţiilor visate de cineva cu o „imaginaţie bogată“. Secretarul de stat al MAE rus, Serghei Ryabkov, vorbeşte despre alegaţii din partea Occidentului într-o campanie susţinută anti-rusească, pentru a defini şi portretiza Moscova drept inamic şi a-i ştirbi reputaţia, în timp ce acuzaţiile împotriva Rusiei „nu mai cunosc nici o limită“. Iar la arestarea în Norvegia a spionului probat Mikhail Bochkaryov, la 21 septembrie, Moscova a spus că e un staffer din parlamentul rus şi a cerut abandonarea „acuzaţiilor absurde“. Nici o referire la fapte, la argumente, la lucruri concrete, doar retorică goală a celui prins cu mâţa în sac.

Spre comparaţie, în cealaltă parte avem cercetări amănunţite, identificarea substanţei în cazul Skripal, refacerea filmului, identificarea autorilor (a căror extrădare s-a cerut) a celor care i-au sprijinit (expulzaţi de la misiunea diplomatică în Marea Britanie), ba chiar probarea apartenenţei la GRU a unuia, cu identitatea reală, al doilea urmând să fie expus în săptămâna în curs, iar un al treilea participant la atac a fost deja identificat. Marea Britanie şi Olanda au acuzat Rusia de atac la Organizaţia de neproliferare a Armelor Chimice (OPCW), SUA de hackingul la laboratoarele antidoping, la Westinghouse Electric Co, o companie de energie nucleară care oferă combustibil nuclear şi design-uri de centrale nucleare, acuzaţia suprapusă şi cu implicarea în alegerile din 2016 în SUA. Cu probe, dovezi, detalii.

Olanda a dat publicităţii copiile paşapoartelor celor 4 hackeri ofiţeri GRU Alexey Minin, Oleg Sotnikov, Evgenii Serebriakov şi Aleksei Morenets, SUA a acuzat şi alţi trei ofiţeri GRU din central implicaţi în atac, Londra a probat că GRU, serviciul de informaţii militare rus, e în spatele BadRabbit şi atacului de la World Anti-Doping Agency din 2017, a atacului la US Democratic National Committee (DNC) din 2016 şi a furtului de mailuri de la o staţie britanică de televiziune din 2015, în timp ce SUA şi UK au probat asocierea GRU cu hackerii din grupurile numite APT 28, Fancy Bear, Sofacy, Pawnstorm, Sednit, CyberCaliphate, Cyber Berkut şi Voodoo Bear, fiecare cu lista sa de atacuri şi agresiuni de război cibernetic şi informaţional. Iar aici, Rusia nu a avut niciodată nici o replică.

Rusia a încălcat tratatul INF, al forţelor cu rază medie în Europa, la graniţa României

Rusia a depăşit liniile roşii ale acordurilor publice şi nepublice pe controlul armamentelor în zonele de război şi la zona de contact din Flancul Estic, inclusiv în proximitatea României. Astfel, ultimele anunţuri publice şi transporturi de arme probate prin satelit şi alte surse deschise arată o efervescenţă deosebită a Moscovei în a da foc lumii numai şi numai pentru a se băga în seamă, pentru a-şi construi poziţii de negociere solide în terţe spaţii şi pentru a negocia ulterior avantaje politice, cu precădere ieşirea sa din izolarea globală în care se află.

Însă Rusia lui Putin, cu atât mai puţin diplomaţia condusă de Serghei Lavrov, nu s-au aşteptat niciodată la reacţia unanimă şi atât de dură a întregii lumi împotriva acestor încălcări flagrante. Mai mult, tot mai multe voci vorbesc despre faptul că Rusia nu va fi lăsată nesancţionată în acest caz, iar sancţiunile neprecizate acoperă un spectru larg, de la sancţiuni economice generale, pe diferite domenii, pe liste de făptaşi, la amplasarea unor capabilităţi de descurajare noi şi nemaivăzute, la relansarea SUA în cursa înarmărilor propusă azi de către Rusia – care nu a învăţat nimic de la întâmplările Uniunii Sovietice care a mai pierdut o asemenea cursă înainte de a se prăbuşi şi de a se dezintegra ca actor. Un singur lucru nu va fi utilizat, atacul preventiv militar pe teritoriul rus, utilizându-se, în schimb, suma armelor de constrângere pe care le deţine diplomaţia şi instrumentul militar şi strategic global, cu preponderenţă al SUA.

Prima veste şocantă a venit din Orientul Mijlociu, din zona de conflict din Siria, acolo unde Rusia a livrat sisteme S300, încălcând tratate şi acorduri bilaterale cu Israelul. Rusia susţine că-şi apără propriile trupe de pe teren cu aceste capabilităţi livrate Siriei, dovedită deja ca fiind nepregătită şi superficială, ba chiar periculoasă pentru trupele ruse, atunci când a doborât, acum 10 zile, un avion militar de transport deasupra Mediteranei, când susţinea că trage asupra avioanelor de luptă israeliene care s-ar fi aflat în aceeaşi zonă. Israelul a anunţat clar că nu va renunţa la strategiile sale nici în acest caz, ţinta fiind trupele iraniene şi miliţiile şiite de pe teren care-l sprijină pe Assad şi transferă arme către Hezbollahul libanez. Atacurile vor continua şi în noile condiţii.

Dar atacul cel mai consistent vizează încălcarea Tratatului INF din 1987 – Tratatului forţelor cu rază medie din Europa – încălcare acuzată de joi de către Secretarul Apărării al SUA Jim Mattis, după dezvoltarea rachetelor sol-sol şi sol-aer Novator 9M729, cu rază de acţiune între 500 km şi 5.500 km. Violarea ostentativă a Tratatului este inacceptabilă, potrivit lui Mattis, care a anunţat reacţii directe, deşi nu a precizat natura lor. Secretarul General al NATO, Jens Stoltenberg, după nenumărate avertismente faţă de încălcarea tratatului INF de către Moscova, a făcut direct acuzaţia, susţinând poziţia SUA. Reacţia vine la câteva zile după ce ambasadorul SUA la NATO a avertizat că Rusia trebuie să oprească dezvoltarea rachetelor de croazieră interzise, în caz contrar Statele Unite vor căuta să le distrugă înainte ca acestea să devină operaţionale. Kay Bailey Hutchison a revenit şi a spus că e vorba de soluţii diplomatice şi de descurajare, nu de atac preventiv militar la adresa amplasamentelor acestor rachete sau a bazelor lor de producţie din Rusia.

SUA a ridicat mănuşa şi a acceptat cursa înarmărilor propusă de către Rusia.

Rusia a avut doar două tipuri de reacţii. Mai întâi a spus că nu încalcă regulile, că rachetele sale nu depăşesc 500 km ca rază de acţiune. Apoi au spus că e vorba despre o replică la încălcarea de către SUA a Tratatului INF prin amplasarea bazei de lansatoare antirachetă de la Deveselu. În fine, Ministerul rus de Externe a reacţionat, susţinând că sunt periculoase comentariile lui Hutchison.

Şi Generalul Curtis Scaparrotti, şeful US European Command şi Comandantul Suprem Aliat din Europa – SACEUR, a declarat că „vom lua şi noi măsurile necesare pentru a ne asigura că nu avem goluri în postura NATO de apărare şi descurajare credibilă“. După Strategia de Apărare de la începutul anului, care vizează Rusia şi China, SUA a ridicat mănuşa şi a acceptat cursa înarmărilor propusă de către Rusia, care investeşte majoritatea resurselor sale în militarizare şi producere de capabilităţi noi. Pentagonul a anunţat într-un document de politică emis în februarie că, pentru a răspunde violărilor tratatelor de către Rusia, va revizui propriile sale opţiuni pentru sisteme de rachete convenţionale, lansate de la sol, cu rază medie.

Perspectivele nu sunt deloc simple, deoarece ieşirea formală a SUA, dacă o face, din Tratatul armelor cu rază medie de acţiune – INF – presupune mai întâi un spaţiu de amplasare a acestor capabilităţi în Europa sau, oricum, în proximitatea Rusiei, lucru greu de opţinut politic. Pe de altă parte, Rusia îşi poate oricând permite să amplaseze sute de astfel de rachete cu rază medie chiar pe teritoriul său, în Crimeea ocupată sau în Kaliningrad, ameninţând Europa, cu precădere flancul Estic, inclusiv România. Iar o asemenea perspectivă poate duce la relansarea dezbaterilor privind apărarea strategică şi în statele Flancului Estic al NATO, la frontiera NATO şi UE, inclusiv în România, cu consecinţe greu de anticipat.

După ce a negociat ani de zile, un număr mare de acorduri şi garanţii doar pentru a găzdui elementele scutului antirachetă de la Deveselu, fără încărcătură explozibilă, ci prin tehnologia spulberării la impact, e puţin probabil ca România să poată lesne aborda subiectul amplasării rachetelor cu rază medie prea lesne şi prea repede, ceea ce indică dificultăţile oricărui stat din regiune de a o face. Totuşi, sub presiune şi sub ameninţarea rachetelor nucleare ruse îndreptate asupra lor, există posibilitatea ca subiectul să fie, totuşi, abordat de către statele din flanc, în viitor.

Tratatul START şi reînnoirea acestuia în 2021 – sub atac

Rusia dărâmă, unul după altul, acordurile de control a armamentelor nucleare, chimice şi convenţionale, subminând aplicarea acestora şi echilibrul armelor nucleare în lume, totul în dorinţa de a-şi crea avantaje strategice directe, pe termen scurt. Ultima nebunie este punerea sub semnul întrebării a Acordul Start, legat de forţele nucleare strategice ale lumii şi echilibrul terorii. START – Strategic Arm Reduction Treaty, sau tratatul de reducere a armelor strategice – a fost renegociat în forma sa actuala ca Start 3 sau Noul Start, în februarie 2011, şi urmează a fi rediscutat în 2021. Însă negocierile au început deja, ca şi pretenţiile, ambiţiile şi dorinţa de a schimba situaţia existentă.

Rusia lui Putin insistă peste tot că ea respectă toate tratatele, că nu e un stat revizionist şi că respectă propriile angajamente. Proba clară că nu e aşa rezultă din faptul că banalul Tratat al Forţelor Convenţionale în Europa a fost denunţat în 2006, fără să fi fost aplicat, vreodată, în varianta sa adaptată din 1999, de la Istanbul. Tratatul INF, al forţelor cu rază medie de acţiune, este încălcat metodic de Rusia chiar în această perioadă, iar reacţiile de sancionare şi acuzele au ajuns unanime, publice şi directe. Agresiunea informaţională, cibernetică, încălcarea regulilor directe de comportament în arena internaţională au făcut din Rusia un stat paria, izolat, sancţionat şi respins de comunitatea internaţională.

Mai nou, Tratatul Start este sub semnul întrebării, ca urmare a repetatelor aventuri ale Rusiei. Disperată să obţină un avantaj strategic sau măcar o creştere tehnologică, deşi investiţiile sale în cercetare-dezvoltare sunt nerelevante, chiar rizibile, Rusia a dezgropat un proiect abandonat de SUA în anii 50, acela al avionului cu motor nuclear, care ar urma să călătorească practic fără escală în jurul lumii până la epuizarea combustibilului său. Un proiect ce produce şi lansează radioactivitate în spaţiul în care trece, motiv pentru care a fost refuzat iniţial. Dar pentru Rusia lui Putin, e un motiv de laudă mai substanţial decât rachetele hipersonice anunţate înaintea realegerii lui Putin, la 14 martie, când a probat cu animaţie o armă ale cărei teste au fost ratate şi ilustrarea pretenţiilor era făcută cu exerciţii care nu au avut niciodată loc, pentru o tehnologie nestăpânită încă decât în desenele animate.

Disperarea în a prezenta arme şi capabilităţi noi e determinată la Moscova şi de retorica şi dorinţele lui Vladimir Putin, care nu s-a sfiit să declare public, chiar din martie, faptul că Rusia are o nouă panoplie de arme nucleare hiper-puternice.

Mai nou, pe aceeaşi dimensiune a Tratatului START, Rusia a mai făcut un pas: A relansat avionul Tu-22M3 Backfire, un bombardier strategic care a intrat în atenţia SUA chiar din 2011, datorită relevanţei sale ca armă strategică. Atunci, Rusia a reuşit să scoată subiectul din Tratatul Start susţinând că nu va avea tehnologia de realimentare la bord, astfel încât raza de acţiune a bombardierului strategic nu e cea lungă.

Ei bine, mai nou, agenţia Interfax a anunţat citând o „sursă informată“ din armata rusă, că bombardierele ruseşti Tupolev Tu-22M3 Backfire vor fi echipate din nou cu capabilităţi de realimentare în aer, aruncând în aer înţelegerile anterioare din negocierile pentru Noul Tratat Start din 2011 între SUA şi Rusia. Cele 100 de bombardiere strategice de acest tip nu au fost numărate la zestrea Rusiei, în ciuda presiunilor şi demonstraţiilor SUA, pentru că Moscova a găsit această chichiţăde a elimina sistemul de realimentare la bord care reduce substanţial raza de acţiune.

Compromisul acesta a fost de bun augur în 2011, deşi atenţia majoră era ocupată de elementele scutului anti-rachetă şi de anti-rachete, pe care Rusia a insistat să le numere la arme strategice, deopotrivă şi în egală măsură cu armele ofensive, chiar dacă nu erau purtătoare de explozibil şi erau doar defensive, putând intercepta rachetele propriu-zise. Compromisul de atunci a fost să fie introduse aceste capabilităţi şi referirea la antirachete, într-o formă soft, în preambulul Tratatului şi nu în corpul său, pentru că partea rusă era convinsă de neapartenenţa tehnică a lor la zona rachetelor strategice, dar a vrut un element de câştig pe linie de imagine, decontabil către propriul public, chiar dacă nu avea relevanţă reală. Miza pusă pe această componentă a acoperit alte teme arzătoare, cu precădere afacerea Backfire.

Reinstalarea formulei tehnice de realimentare din zbor, în aer, pentru Tupolev-urile Backfire readuce raza de acţiune a acestora la nivelul planificat iniţial şi la nivelul bimbardierelor strategice, deci subiecte ale limitărilor din Tratatul START. Dacă avioanele redevin subiect de dispută despre cum numărăm capabilităţile strategice, reînnoirea tratatului START în 2021 devine o problemă majoră, mai mult, reînnoirea acestui tratat este serios ameninţată.

Disperarea în a prezenta arme şi capabilităţi noi e determinată la Moscova şi de retorica şi dorinţele lui Vladimir Putin, care nu s-a sfiit să declare public, chiar din martie, faptul că Rusia are o nouă panoplie de arme nucleare hiper-puternice, super-arme nucleare care îi asigură dobândirea superiorităţii militare depline, depăşind substanţial realizările şi capabilităţile SUA, potrivit declaraţiei lui Putin în faţa Parlamentului rus.

Combinată cu preeminenţa decidenţilor militari la Moscova, cu atacurile expuse ale serviciilor de informaţii militare ruse GRU pe toate meridianele, recursul la ignorarea regulilor, a angajamentelor, aruncarea în aer a tratatelor sau ocolirea lor, toate împing spre o lume în care Rusia se joacă cu focul, optând pentru proliferare inconştientă, lansarea unei noi curse a înarmărilor şi o bătălie pentru supremaţie militară, deşi este un pitic tehnologic şi subiect al devalizării tuturor produselor sale de către atacurile cibernetice chineze, care fură tot ce pot tehnologic de la ruşi, aşa cum încearcă să o facă concomitent de la nemţi, americani, japonezi sau sud-coreeni.

Ultima ora:

ObservatorSilviu Cerna: Morala îndoielnică și pericolele statului social

PoliticKlaus Iohannis se va întâlni astăzi, la Londra, cu premierul Theresa May

EconomieSilviu Cerna: Morala îndoielnică și pericolele statului social

ExternValentin Naumescu: It’s not the economy, stupid! Trump pierde controlul în Camera Reprezentanţilor dar polarizarea ideologică a Americii se adânceşte

EvenimenteMugur Isărescu: Invitație BNR, 25 octombrie 2028 – Conferință ELEC „The Danube Triangle”

CulturaRadu Preda: Memoria abandonată

SocialIoan-Aurel Pop: În anul Centenarului Marii Uniri, ţara are nevoie de o vlagă nouă şi de energii de viitor

MoldovaArmand Goșu: Victoria lui Andrei Năstase reînvie speranța unei schimbări în Republica Moldova



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe