Matei Bogdan
Publicat în 27 mai 2020, 14:10 / 43 elite & idei

Iulian Chifu: Sfârșitul Erei Nucleare – Rusia iese din paritatea strategică cu SUA, în era armelor laser

Iulian Chifu: Sfârșitul Erei Nucleare – Rusia iese din paritatea strategică cu SUA, în era armelor laser

de Iulian Chifu

Începută în august 1945 cu bombele de la Hiroshima și Nagasaki, era nucleară a reprezentat o formula de dobândire a unei arme supreme, a unui avantaj major, dar și a descurajării războiului convențional dar și de poziționare în prim planul deciziei la nivel global. Pe această bază au fost aleși membri permanenți ai Consiliului de Securitate, la fondarea ONU în 1949. Astăzi putem consemna sfârșitul fricii și al instrumentului de putere pe care îl reprezintă arma nucleară odată cu terminarea ultimelor acorduri de control al armamentelor și cu anunțul făcut de președintele SUA, Donald Trump, de retragere din Tratatul Cer Deschis, joi, 21 mai, dar și respingerea solicitării președintelui Putin de reînnoire a Acordului START 3, de control al armamentelor strategice, într-o convorbire telefonică purtată la 7 mai. Iar pe 23 mai, a avut loc al doilea test public cu armă laser, doborârea unui avion în zbor, în largul Pacificului, încheind, formal, epoca nucleară a Lumii.

Era Nucleară. Amintiri din Războiul Rece

Dacă Era Nucleară a început odată cu Hiroshima și Nagasaki, anunțul lui Churchill de la Fulton – “o Cortină de fier s-a lăsat asupra Europei” – și lunga telegramă a lui George Kennan – exportul de revoluție comunistă a URSS – și construirea Zidului Berlinului respectiv blocada Berlinului au dat naștere Războiului Rece. Punctul cel mai fierbinte a fost în 1962,  criza rachetelor din Cuba, apoi Războiul Rece a fost dominat de echilibrul terorii, de distrugerea reciproc asigurată între marile puteri, iar din 1985, de cursa înarmărilor. În fapt, deținerea armei nucleare de către SUA și Uniunea Sovietică era o marcă a statutului de superputere, ceilalți aliați beneficiind unii de propriile capabilități nucleare modeste, dar cu toții de umbrela de protecție nucleară a celor doi mari.

După căderea Zidului Berlinului, ulterior prăbușirea URSS, lumea s-a schimbat, devenind, ceea ce încerca să spună Francis Fukuyama, o lume globală cu un singur sistem, liberal democrația, sistem care a câștigat bătălia cu comunismul și economia centralizată. Ei bine nu a fost așa, “Sfârșitul Istoriei” nu a mai avut loc, iar Federația Rusă, succesoarea la Tratate a URSS, a așteptat anul 2003, beneficiile fantastice din vânzarea produselor energetice – cu precădere petrol și gaze – și poziția dominantă în piață pentru a solicita repunerea sa în poziție de egalitate și paritate cu Statele Unite. Putin își dorea – după lansarea doctrinei sale a democrației suverane, verticala puterii și sistemul putinist bazat pe beneficiile firmelor energetice de stat conduse de siloviki în beneficiul potentaților sistemului – revenirea la un statut care să-i permită drept de veto asupra oricărei afaceri globale și mai ales asupra securității europene. A încercat acest al doilea statut prin Memorandumul de la Messeberg, dar nu a reușit pentru că Rusia lui Putin nu a livrat nici atunci soluționarea corectă și echitabilă a conflictelor înghețate. Iar momentul favorabil a trecut.

Mai mult, ambițiile nemăsurate comparative cu postura strategică reală a Rusiei lui Putin au început să se vadă iar aspirațiile Rusiei să prezinte sincope majore. Rusia a căzut economic la nivelul PIB-ului Olandei, ulterior la nivelul celui al Spaniei, iar astăzi schimbarea previzibilă a epocii petrolului periclitează și mai mult pozițiile sale. Preocuparea pentru energie curată, încălzirea globală, apoi supraproducția de petrol din petrolul de șist și reducerea drastică, la nivel european, a creșterii cererii de energie din combustibil fosil, la care s-a adăugat și războiul neadecvat cu Arabia Saudită pe cantități de petrol și prețuri, a făcut ca Rusia lui Putin să piardă puternic poziții economice, bani și resurse chiar în plină pandemie, fiind obligată să semneze cu OPEC o reducere a producției de 1,8 mln barili de petrol zilnic, la un preț care nu și-a mai revenit după ce saudiții au inundat piața cu petrol.

În plus, îmbătrânirea arsenalului nuclear al Rusiei a făcut ca echilibrul convenit de către tratatul de control al armamentelor strategice START3 – 700 rachete balistice strategice, rachete pe submarine și pe avioane strategice cu cel mult 1550 focoase nucleare – să fie depășit și paritatea să nu mai existe. Deși se mai menține paritatea aproximativă, cu 1372-1326 focoase nucleare, la rachete și bombardiere nucleare raportul este 655-485 în favoarea SUA(diferența fiind rachete amplasate la sol sau pe submarine strategice). În plus, capabilitățile ruse – la nivel de o treime – trebuie oricum retrase din uz și topite, în timp ce capacitatea de înlocuire face ca echilibrul eventual să poată fi atins abia la orizontul 2028-2030, cu costuri importante pentru Rusia.

Greșelile făcute cu Tratatul INF, pentru controlul Armelor Intermediare în Europa – încălcat de Rusia din 2013, în timp ce observațiile repetate ale SUA pe canale diplomatice cu probe au fost ignorate, au făcut ca Washingtonul să iasă din acord în 2019. Același tip de excepționalism rus a determinat schimbări și în Tratatul Cer Deschis, al survolării libere a teritoriului celuilalt, pentru construcția încrederii. Interdicția de survol a Kalinigradului, cu 500 km de jur împrejurul exclavei ruse și a regiunilor Abhazia și Osetia de Sud din Georgia, recunoscute unilateral ca state de către Rusia, plus statutul incert al Crimeii față de același tratat – după anexarea peninsulei ucrainene nerecunoscută de către comunitatea internațională, a făcut ca și Tratatul Cer Deschis să fie denunțat joi, 21 mai, de către SUA, ieșirea propriu-zisă urmând să intervină în 6 luni.

Terminarea tratatelor de control a armamentelor nucleare și dispariția parității strategice între SUA și Rusia, dar și actuala criză a pandemiei de coronavirus care polarizează lumea pe linia SUA-China fac ca relevanța Rusiei să fie redusă substanțial. Mai mult, perspectivele arată că însăși deținerea arsenalului nuclear nu mai este o garanție a preeminenței și unui statut special în lume, odată ce frica de nuclear a dispărut, arma nucleară joacă doar rol de descurajare în apărarea teritoriului propriu iar postura amenințării cu lovitura nucleară este descalificantă pentru orice stat serios, semnatar al Acordului de Neproliferare nucleară, așezându-l pe cel ce uzează de amenințarea cu utilizarea armei nucleare alături de actorii acuzați de proliferare nucelară și dobândire ilegală a armei atomice, respectiv a marginalizaților din sistem.

Nașterea armei laser. Sfârșitul erei rachetelor strategice

Despre cercetarea, dezvoltările tehnologice și forța armei laser am știut la început mai degrabă din filmele SF de tip Războiul Stelelor. Nu întâmplător, inițiativa lui Ronald Reagan purta acest nume și se raporta direct la perspectiva de a opera interceptarea rachetelor balistice intercontinentale din satelit cu arme laser, după modelul prezentat artistic în fresca lui George Lucas. Dar evoluția a mers înainte, iar în 17 iulie 2017, am consemnat primul test public cu armă laser în Golful Persic când a fost lovit cu arma laser un vas și un avion. Un test demonstrativ, având drept țintă Iranul, dar care era menit să lanseze semnalul potrivit Rusiei lui Putin.

În 2017 a fost vorba despre un sistem cu puterea de doar 30 kilowați, montat la bordul navei amfibii USS Ponce în Golful Persic, o armă care lansează un flux masiv de fotoni asupra unei ținte care se apropie și care distruge ținta prin incinerare instantanee. Nu mai contează vântul, distanța la care se trage, nici viteza, nici nimic altceva, e vorba despre o armă care lovește țintele cu viteza luminii. Aceste arme cu laser, numite DEW – Arme de dirijare a energiei – sunt eficiente asupra dronelor și a navelor mici, deci a țintelor reduse ca dimensiune.

De această dată, la 16 mai ținta a fost un avion în zbor, un avion fără pilot, desigur. Arma amplasată pe USS Portland în Pacific, fără a fi dată publicității locația, a lovit cu 150 kilowați putere instalată ținta, fiind „prima implementare la nivel sistemic a laserului solid de înaltă energie” care a distrus un avion dronă în zbor, potrivit comunicatului US Navy, cu referire la Flota din Pacific. Imaginile celor câteva secunde ale tirului cu arma laser și prăbușirii avionului în flăcări au făcut înconjurul pământului, fiind primele asemenea imagini date publicității.

Impactul acestui test este enorm, pentru că dovedește funcționalitatea directă a unui sistem de radar, de coordonare a focului și lovire a țintelor ce se deplasează cu viteză cu ajutorul unui laser și capacitatea de distrugere a acestor ținte în zbor. Datele tehnice exacte ale experimentului nu au fost date publicității și, dacă e să ne raportăm la experiența din 2017, USS Ponce a fost retras din activitate în mai puțin de un an, ceea ce arată că e vorba despre un dispozitiv făcut pentru a crea descurajarea credibilă și a arăta capacitatea tehnologică americană, nicidecum pentru a prezenta arma vârf de linie aflată în serviciul forțelor americane care, cel mai probabil, mențin secretă și forța, și locația acestui tip de arme.

Semnificația demonstrației este extrem de mare, odată ce ea probează capacitatea de interceptare și distrugere a unui obiect ce zboară în aer. Relevanța sa poate fi văzută din faptul că orice rachetă și avion poate fi interceptat și distrus cu o rază laser capabilă să intercepteze proiectilul cu viteza luminii, indiferent de viteza sa supersonică sau hipersonică. Acest lucru înseamnă că arma laser oferă o capacilitate de apărare și descurajare majoră împotriva armei nucleare, odată ce aceasta nu mai poate fi livrată la țintă din cauza capacității de interceptare și distrugere a armei laser probate. Era Nucleară este, cu adevărat, încheiată!

Ieșirea Rusiei din paritatea cu SUA și din prim planul superputerilor globale

Din punctul de vedere al Rusiei, această schimbare dramatică vine să consemneze o realitate deja cunoscută, un trend existent, dar care a fost accelerat de actuala criză a pandemiei de coronavirus: intrarea Rusiei în planul secund, al puterilor regionale mijlocii. După încheierea valabilității ultimelor tratate nucleare de paritate cu SUA, care erau moștenite, în marea lor majoritate, din perioada Războiului Rece sau ca efect al preluării arsenalului nuclear sovietic, în calitatea sa de succesor la tratate, Rusia va ieși din postura anterioară de succesor al unei superputeri.

Din februarie 2021, dacă situația curentă se va menține, Rusia lui Putin nu va mai avea nici un Tratat de control al armamentelor în vigoare – expiră Strat 3. Și paritatea Rusiei cu SUA dispare, atât de pe hârtie, din tratate, cât și cea din realitate, de pe teren, dispare cu aceeași ocazie. Iar strategii Kremlinului, cu precădere succesorul încă necunoscut al lui Vladislav Surkov – care a părăsit Administrația Prezidențială în urmă cu două luni – trebuie să deseneze noua postura a Rusiei, noul nivel de ambiție și să se adapteze creând o Nouă Geopolitică a Rusiei. Cu sau fără generația actuală de lideri la Kremlin, cu sau fără putinism ca sistem.

Este o mare provocare pentru lidershipul din jurul lui Putin să deseneze viitoarele coordonate geopolitice și strategice ale Rusiei. Mai întâi, pentru că e greu de spus dacă există resursele de gândire strategică prezente care ar putea să o conceapă, să o schițeze, apoi să convingă actualii lideri că trebuie să o implementeze. Apoi, pentru că va fi foarte dificil unei Rusii bazate pe dominația spațiului public și cultivarea unui patriotism deseori deșănțat și excesiv, a unui excepționalism rus greu de explicat prin resurse și capacități și a unui naționalism al grandorii și puterii absolute să comunice publicului faptul că Rusia a devenit o putere medie cu ambiții strict regionale.

Această schimbare oferă avantaje și oportunități noi în varianta reașezării lumii de mâine. Mai întâi, pentru că va consemna rivalitatea dintre Statele Unite și China, dar și lupta pentru limitarea creșterii Chinei și decuplarea acesteia de la comerțul global și marile lanțuri de furnituri. Apoi pentru că, în această nouă lume a polarizării, Rusia va trebui să-și negocieze cu grijă, la nivel de concept și relații, precum UE și alți actori de același calibru, de altfel, relațiile cu SUA și China, pentru a evita să devină jucător minor în siajul Chinei și în contradicție cu SUA sau să creeze divergențe cu vecinul său din sud-est.

Or o Rusie în această postură trebuie să fie o Rusie care are capacitatea de a deschide relații multiple cu alți actori – Japonia, India, UE, Marea Britanie – tocmai pentru a o sprijini în exercitarea relativei independențe și neutralități sau măcar echidistanțe între China și SUA. Această perspectivă este una care alterează fundamental comportamentul actual agresiv al Rusiei față de UE și statele europene, tentația creării și accentuării faliilor, a subminării regimului democratic și a liderilor prin sprijinirea forțelor populiste, extremiste, anti-sistem din statele europene, sau ingerința în alegeri. Pentru a fi un partener credibil și a obține sprijin de la această categorie de actori, Rusia va trebui să își readapteze comportamentul, strategiile, nivelul de ambiție la noua realitate post – Covid-19. Cu sau fără Putin la timonă.

www.deschide.md

Ultima ora:

ObservatorLudovic Orban: România are o şansă uriaşă. Avem oportunităţi pe care mulţi nici măcar nu le-au identificat

PoliticLudovic Orban: România are o şansă uriaşă. Avem oportunităţi pe care mulţi nici măcar nu le-au identificat

EconomieRăzvan Nicolescu: Mizele regionale ale jocurilor din energie (Op-ed)

ExternDan Mihalache: Nu uitați să aplicați în următoarea perioadă pentru a vă proteja dreptul curent de a locui, munci și studia în Marea Britanie

SocialGeorge Butunoiu: Realitatea la zi – Minte-mă frumos! Mituri și ipocrizie în lumea corporatistă – George Butunoiu

EvenimenteMarian Murguleț: Videoconferința „Digitalizarea României și Tehnologia 5G” / „Cartea electronică de identitate va face ireversibilă transformarea digitală a României”

CulturaCristina Popescu: Romfilatelia introduce în circulație joi, 2 iulie 2020, emisiunea de mărci poștale Animale tip leopard

EditorialMirela Iovu: Efectele disruptive ale COVID-19. Digitalizarea, noul model de afaceri in contextul pandemiei



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe