Adriana
Publicat în 19 septembrie 2016, 12:48 / 328 elite & idei

Iulian Fota: Al treilea val al imposturii academice de masa

Iulian Fota: Al treilea val al imposturii academice de masa
+ Observator

Romania se confrunta cu un al treilea val al imposturii academice de masa. La fel ca si in primele doua, cel din anii ’50 si cel din anii ’80, efectele negative vor fi devastatoare.

Citeste toate textele scrise de Iulian Fota pentru Ziare.com

Toate trei sunt in special o consecinta neaosa a procesului de comunizare prin care Romania a trecut.

Pana la 1947, anul instalarii comunismului in Romania, impostura academica in Romania nu luase niciodata proportii de masa. Elita politica si intelectuala din Romania monarhica a fost de o calitate mult superioara celei comuniste sau din anii de astazi.

Multe dintre liceele si facultatile Romaniei regaliste erau de nivel european, iar multi dintre absolventi urmau cursurile prestigioaselor universitati occidentale.

De aceea, comunistii romani, la indicatia URSS-ului, au si hotarat sa-i distruga sistematic prin intermediul inchisorilor (Katinul romanesc), pentru a nu mai putea fi „recuperati”. Erau prea occidentalizati.

Elita occidentala a Romaniei interbelice, civila sau militara, cu exceptia catorva, foarte putini, mai maleabili, trebuia distrusa. Cei mai norocosi, poate pentru ca erau mai populari, precum Lucian Blaga, au scapat prin marginalizare.

Primul val al imposturii

Impostura academica de masa incepe odata cu instalarea republicii, simbolul principal fiind reprezentat de facultatile muncitoresti, pentru a „spoii” si legitima noile cadre ale PMR.

Intr-un exces de oportunism, zeci de mii de tarani si muncitori s-au repezit spre partidul comunist, in speranta unei vieti mai usoare si a unei capatuiri rapide. Aproape peste noapte, acestia, din nestiutori de carte, au ajuns sa dicteze destinul elitei intelectuale „burghezo-mosieresti”, pregatita in marile universitati ale Vestului.

Fostul taran sau muncitor, dupa doar doi ani de invatamant seral sau fara frecventa, stia mai bine ce-i trebuie Romaniei decat cel care absolvise Sorbona sau Oxford. Ca sa-l parafrazez pe Emil Cioran, Romania nu a mai putut fi salvata de taranii sai.

Pentru rigoare academica precizez ca in acest articol folosesc cuvantul „taran” intr-un sens peiorativ, in continuarea unei linii de gandire care-i cuprinde si pe Cioran, dar si pe Adrian Marino, „taranul” ca obstacol al modernizarii.

Marea drama a comunismului este ca a distrus taranul laudat de Lucian Blaga, taranul cinstit si muncitor, mic sau mijlociu proprietar de pamant, care a dus greul razboaielor de neatarnare si al modernizarii tarii (vezi 1907).

Dupa parerea mea, taranul asta, dupa 45 de ani de comunism si 26 de ani de tranzitie, nu prea mai exista.

Iar partea buna a satului romanesc, care s-a salvat in comunism, a emigrat in Vest dupa 1990.

De aceea, astazi, speranta este la oras. Dar asta a fost doar o paranteza.

Primul val al imposturii academice de masa a generat si prima deprofesionalizare a Romaniei. Din fericire, efectele ei devastatoare au fost temperate, chiar recuperate prin inteligenta reconectare partiala a Romaniei la Occident din anii ’60, prin recuperarea partiala a elitei burgheze, in urma eliberarii lor din inchisoare si prin prea scurta liberalizare economica si politica dintre 1964 si 1971.

Planul secret al lui Maurer, de reconectare partiala la Occident, sprijinit de Gheorghiu-Dej a dat posibilitatea Romaniei sa mai rasufle.

Imaginati-va ce a insemnat pentru cercetarea stiintifica romaneasca o colaborare tehnologica in proiecte precum Renault (Dacia), Citroen, IBM, BAE etc.

Chiar daca decalajul tehnologic intre noi si Vest crestea, in anumite domenii incercam sa ne tinem dupa ei.

Poate este util pentru cititorul nostru sa stie ca in 1962 Romania era la acelasi nivel de dezvoltare tehnologica cu Israelul sau Coreea de Sud. Diferenta de astazi, intre noi si aceste foarte avansate state occidentale, este data de modul in care ele si-au tratat oamenii de stiinta si sectorul de cercetare stiintifica.

Cand Coreea de Sud a hotarat ca nu trebuie sa ramana in urma Japoniei, ca trebuie sa tina pasul cu avansul mondial in stiinta si tehnologie, ca o prima masura, si-a conceput un plan strategic de recuperare din strainatate a coreenilor care aveau doctorate in stiinte. Evident, doctorate ca la carte, obtinute in marile universitati ale lumii. Asa a inceput miracolul sud-coreean. Poate pentru a intelege mai bine importanta doctorilor in stiinte pentru o tara. Daca-i ai si sunt educati corespunzator.

Frica lui Ceausescu a adus al doilea val in anii ’80

Al doilea val al imposturii academice il avem in anii ’80, tristii si distrugatorii ani ’80. Am intrat la liceu in 1979, liceul de fizica-matematica Ion Luca Caragiale din Bucuresti, un foarte bun liceu teoretic. Am terminat in 1983, in acelasi liceu, dar, intre timp, transformat in liceu industrial.

PCR a dorit sa ne „muncitorizeze” si pe noi si liceul nostru. De ce? Pentru ca regimul incepe sa se simta nesigur, Ceausescu incepe sa se teama, lucrurile in jurul nostru sa se schimbe.

In anii ’80, apare Solidaritatea in Polonia, papa Ioan Paul al doilea la Vatican, doamna Thatcer in Marea Britanie, presedintele Ronald Reagan in SUA.

In Romania au loc mai multe comploturi ale unor ofiteri MApN. Speriat, Ceausescu hotareste sa remuncitorizeze Romania, sa promoveze in functii de mare responsabilitate tot felul de tarani sau muncitori, oameni cu un foarte scazut nivel intelectual, dar cu origine sanatoasa.

Intelectualitatea este marginalizata a doua oara, dupa marginalizarea ei din 1961, moment atent descris intr-una din cartile sale de Serban Orascu.

Paranteza merita facuta. Dupa retragerea trupelor sovietice, la nivelul biroului PMR, a avut loc o discutie asupra caii de urmat. Au fost si voci care sugerau recuperarea intelectualilor romani si conferirea unui rol mai puternic in constructia socialismului. Propunerea a cazut la vot.

La acea vreme, multi dintre intelectualii Romaniei aveau origine evreiasca, lucru neagreat de multi dintre membrii biroului de conducere al PMR, care adoptau curent atitudini antisemite. Toate astea spre norocul Israelului, pentru ca multi dintre acesti intelectuali evrei au emigrat ajutand puternic la dezvoltarea tehnologica a statului evreu.

Forta tehnologica a Israelului de astazi a fost data si de evreii originari din Romania. Cu unii dintre acestia, de exemplu, am reusit dupa 1990 modernizarea MIG 21.

In anii ’80, PCR si tara intreaga trec printr-un proces de dezintelectualizare. Doctoratele sunt descurajate, accesul la ele este ingradit, cerandu-se acordul judetenei de partid pentru admiterea la doctorat.

Fiind un instrument „periculos”, destabilizator, intelectualul trebuia supravegheat indeaproape. Judetenele de partid incep sa se laude ca nu au permis accesul in PCR decat a unor procente infime de intelectuali, stare de fapt pe care documentele PCR o confirma.

Pana si Securitatea s-a prostit

Inclusiv Securitatea este afectata de acest fenomen. Functional vorbind, si Securitatea a beneficiat de liberalizarea anilor ’60. Intre 1968 si 1978 a avut zece ani de reprofesionalizare, cand celor mai buni absolventi din universitatile romanesti li se propunea sa lucreze in „eterna si fascinanta” institutie. O alta paranteza (scuze).

Care institutie romaneasca de astazi mai opereaza pe baza ideii de a-i recruta din facultati pe cei mai buni?

La Baneasa, la faimoasa scoala, multi dintre profesori erau civili, titulari ai catedrelor de la Universitatea Bucuresti, cu un foarte bun nivel al cunostintelor teoretice. Dupa 1981, acestia sunt scosi din Baneasa si inlocuiti cu „instructori”, obtinuti ca si alta data din muncitori „spoiti” prin studii de scurta durata.

Mai mult, filiera principala de acces in Securitate nu mai este universitatea, ci cei trei ani la locul de munca, fara de care nu te mai puteai apropia de Baneasa. „Omul nou” pune stapanire pe partid, pe Armata si pe Securitate.

Plesita este un simbol al acelor timpuri, pe zona de securitate nationala. Suzana Gidea sau Alexandrina Gainusa sunt reprezentative pe zona politica.

Efectele catastrofale ale anilor ’80 le-am resimtit si atunci si le resimtim si astazi. Poate chiar mai mult decat atunci. Din cauza „remuncitorizarii” din anii ’80, Romania rateaza saltul la societatea informationala.

In ciuda unor eforturi locale, ce au dus la mica productie de computere romanesti, de exemplu, sau la constructia IPRS-ului, romanilor li se interzice accesul liber la informatie, la educatie si la valorificarea lor. Instrumentele modernitatii, ale epocii post-industriale, calculatorul personal, faxul, copiatorul, in Romania erau considerate mijloace subversive, erau sub un control strict.

Din pacate, problema mare cu anii ’80 este ca negativitatea lor radieaza puternic si dupa 1990. „Omul nou”, adolescent in epoca aceea, ajunge la maturitate la mijlocul anilor ’90. Cred ca nu exagerez daca ii consider pe Corneliu Vadim Tudor sau pe Adrian Paunescu etaloane ale acestei epoci.

Ce face „omul nou” dupa Revolutie

„Omul nou” adera puternic la mesajul FSN-ului, il regasim in PDSR, in PUNR sau PRM, dar si in sindicate. Chiar si in PNL apuca sa-si organizeze o falanga, cu un cuvant important astazi (vezi cazul Marian Munteanu).

Dar, in primul rand, a preluat controlul mediului academic, fortareata sa principala, locul unde sa supravituiasca si de unde sa continue sa aiba un cuvant de spus.

Sa nu uitam ca una din deciziile cele mai pacatoase, de la inceputul anilor ’90, a fost aceea a recuperarii secretarilor si instructorilor de partid comunist sub forma lor noua, de cadre universitare.

Aici avem de altfel o prima explicatie a modului sistematic in care au fost distruse academiile militare. Invatamantul militar din Romania este o victima directa a acestor oameni. Ei au creat fictiunea academica numita „stiinte militare”, pe model sovietic. S-a ajuns astazi la paradoxala situatie, cazul UNAp, in care universitatea este plina de tot felul de politruci in uniforma, dar nu are cine sa mai predea istoria artei militare, strategie sau geografie militara. Absolventii de UNAp sunt mai degraba propagandisti decat ofiteri de stat major.

Tot „omul nou”, civil sau acoperit, a creat si fabricile de diplome, sinistra contra-performanta a mediului universitar romanesc.

Invatamantul superior privat a plecat de la o idee corecta, performanta in Occident, dar pervertita dramatic, de dragul unei imbogatiri rapide. Multi dintre proprietarii universitatilor particulare sunt oameni facuti pentru tot restul vietii. Unde este nota de plata?

La parintii creduli, care s-au spetit muncind, ca sa-si tina copii la facultate, la pseudo-studenti care si-au furat caciula singuri, crezand ca este suficient sa-ti cumperi o bucata de hartie, adica o „diploma de studii superioare”, ca sa ai parte de o sansa mai buna in viata. Sa ai parte de o stralucita cariera la stat, contribuind la distrugerea noastra a tuturor, pentru ca doar in acest sector, pe pile, ei se mai pot angaja.

Este plina tara de afise ale firmelor private care spun ca nu vor absolventi de universitati private. La stat, la angajare, te intreaba al cui esti. La privat te intreaba ce sti sa faci.

Bomboana de pe coliva – doctoratele care ne fac de ras

Si cum nu era destul, avem acum si motul la tot acest rahat urat mirositor, chestiunea doctoratelor, plagiate, superficiale, date de la unul la altul, discreditate la maxim. Coreea de Sud a facut din doctorat piatra unghiulara a relansarii ei tehnologice, a modernitatii ei.

La noi, la romani, doctoratul (de fapt, plagiatul) este un fel de epitaf pentru degradarea unei natiuni. Pentru bani, pentru putere, pentru parvenirea noastra si a prietenilor nostri. Gropari ai modernitatii si europenitatii statului roman.

Nu vreau sa inchei aceasta analiza a celor trei valuri ale imposturii academice de masa fara a scoate in evidenta consecintele nefaste ale starii deplorabile in care se afla invatamatul romanesc de astazi, inclusiv prin prisma denaturarii procesului de obtinere a unui doctorat.

In primul rand, lipsa de performanta a scolii subrezeste fundamentele statului roman, iar aici ar trebui sa facem din nou un recurs la istorie. Prima institutie a modernitatii pentru romani a fost scoala, „Scoala Ardeleana”, expresie a intelectualitatii greco-catolice din Transilvania.

Scoala este prima institutie folosita pentru constructia statului roman modern si la sud de Carpati. Nu este o intamplare ca la Universitate, in ansamblul statuar de acolo, avem trei intelectuali si un militar. Mesajul inaintasilor nostri este clar. Scoala si Armata. Vana neamului sta in scoala. Desteptarea romanilor, trezirea lor nationala, coagularea lor s-au facut prin intermediul scolii.

1848 este in primul rand un efort intelectual. Scoala a fost raspunsul principal la una din marile intrebari a elitei pasoptiste: cum transformi un taran in cetatean? Solutia, preluata de la verii nostri latini, francezii, a fost educatia. La ei s-a instituit corpul institutorilor la noi cel al invatatorilor.

Solutia este valabila si astazi. Cei din actuala taranime romana, degradata de trecerea prin comunism, si muncitorimea din orase nu pot fi transformati in cetateni europeni decat tot prin educatie.

Degradarea sistemul educational, vizibila pentru toata lumea si de necontestat, va omori si bruma de modernitate pe care am obtinut-o in ultimii ani.

Sa nu uitam ca tot Occidentul isi propune sa treaca la societatea bazata pe cunoastere. Materia prima a secolului 21 este inteligenta si tot aici avem si cea mai mare competitie globala. Pentru accesul la inteligenta. Conform conceptului de „smart nation”.

Cand totul astazi trebuie sa fie „smart”, batandu-ne joc de sistemul educational suntem mai prosti ca niciodata. Nu poti sa construiesti o Romanie Inteligenta, cu plagiatori, cu hoti de idei si teorii.

Nu in ultimul rand, degradarea sistemului educational ne va rupe de romanii din strainatate si ne va izola de restul lumii. Devine o forma de anti-occidentalism si o manifestare a tot mai puternicului spirit autarhic care ne caracterizeaza.

Construim o prapastie intre noi cei din tara si romanii din Vest, deja mai bine educati, mai harnici, mai altruisti. Cum credeti ca se uita la tara asta un roman cu doctorat la Harvard sau Cambridge? Cum este tratat un roman de la Cambridge sau Harvard, daca ar reveni in tara, unde ar avea de-a face cu absolventi de la Bioterra (da, da si asta este o universitate romana).

Deja avem o serioasa problema de credibilitate in Occident, unde diplomele universitare romanesti, inclusiv cele de doctorat, nu numai ca nu ajuta, dar iti creeaza si grave probleme de credibilitate academica. Am deja cazuri concrete de romani din Vest care au pierdut oportunitati de cercetare pentru ca au fost depunctati la capitolul studii. Desi amandoi, saracii, au doctorate serios facute, pe zone tehnice.

Vom ajunge sa folosim doua carti de vizita. Una in romana, pentru interior, cu titlul de doctor pe ea, si una in engleza, pentru afara, fara dr., pentru a nu fi tachinati de confratii nostri din Occident.

Sau din China, care este extrem de riguroasa in standardele de cercetare stiintifica sau in activitatile academice. Retineti ca topul 500 al universitatilor lumii il realizeaza Universitatea din Shanghai si nimeni nu-l contesta. In marea batalie globala pentru inteligenta, China nu vrea sa ramana mai prejos.

http://www.ziare.com/scoala/plagiat/al-treilea-val-al-imposturii-academice-de-masa-1436757

Ultima ora:

ObservatorCsibi Magor: Cele mai nesănătoase culturi sunt cele care cer oamenilor nesănătoși să performeze zi de zi

PoliticDan Mihalache: Am primit săptămâna trecută delegația consiliului local Baia Mare

EconomieVictor Negrescu: Deficitul bugetar va fi mai scăzut decât cel prognozat de CE

ExternGrațian Mihăilescu: Alte 23 de orașe au primit Mission Label la Bruxelles

SocialCsibi Magor: Cele mai nesănătoase culturi sunt cele care cer oamenilor nesănătoși să performeze zi de zi

EvenimenteVictor Vevera: ICI București a sărbătorit alături de Comitetul Olimpic și Sportiv Român (COSR) 110 ani de la înființarea acestuia, prin lansarea NFT-ului „110 ani de Olimpism în România”

EditorialAlexandru Grumaz: Noua hartă strategică a Europei

CulturaCristina Popescu: Anul Avram Iancu, 200 de ani de la naștere



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe