OraNoua.ro
Publicat în 13 septembrie 2017, 14:32 / elite & idei

Iulian Fota: „Problema cea mare a R.Moldova nu este orientarea politică, ci incapacitatea de a se moderniza”

Iulian Fota: „Problema cea mare a R.Moldova nu este orientarea politică, ci incapacitatea de a se moderniza”

În dialog cu fostul consilier prezidențial, directorul Colegiului Național de Informații de la București, despre impasul relațiilor Chișinăului cu UE, influența Kremlinului și rolul României.

Analistul român Iulian Fota, fostul consilier prezidenţial pe probleme de Securitate de la Cotroceni, spune că declaraţia recentă a parlamentului de la Chişinău în care se cere Federaţiei Ruse să-şi retragă armata din regiunea transnistreană „este egală cu zero” şi a fost lansată ca să „acopere impasul” pe care Republica Moldova îl are în relaţia cu Bruxellesul, după nesocotirea criticilor acestuia faţă de sistemul mixt de vot adoptat de Chişinău. Într-un interviu pentru Europa Liberă, analistul român a regretat mai ales faptul că Republica Moldova refuză să-şi asume un proces serios de modernizare, ceea ce la părerea lui produce o mare dezamăgire la Bruxelles.

Europa Liberă: În ultimul dumneavoastră comentariu vizând Republica Moldova, mai exact o declarație prin care majoritatea parlamentară a cerut vineri Federației Ruse retragerea militară din regiunea transnistreană, spuneți că e o declarație egală cu zero, care să acopere impasul între Republica Moldova și Occident apărut după promovarea votului mixt. Întrebarea mea ar fi cât de mare vi se pare dumneavoastră acest impas și încotro ar putea duce el?

Iulian Fota: „Eu cred că este un impas serios și nu se datorează numai discuției legate de sistemul electoral. Este un impas serios și care se datorează unei stări de dezamăgiri pe care, în general, foarte multe cercuri din Occident o au vizavi de evoluția Republicii Moldova.

Speranța în Occident, și aici includ și România, deci, inclusiv în România a fost că pe măsură ce Republica Moldova se va deschide către exterior, pe măsură ce cooperarea între Republica Moldova și Occident va crește, și aici includ toate cooperările, cu NATO, cu ONU, cu UE, cu OSCE, Republica Moldova se va angaja într-un proces de modernizare a țării. Deci, un proces care să ducă în final la un nivel de trai mai bun pentru toată lumea din Republica Moldova, fie ei români, moldoveni sau români care se declară moldoveni, ucraineni, ruși, găgăuzi și așa mai departe.

Ei bine, acest lucru nu s-a produs. Deși Occidentul s-a deschis din ce în ce mai mult către Republica Moldova, deși Occidentul a ajutat consistent Republica Moldova, atât pe zonă politică, apropo de vize și alte facilități create, cât și pe zonă economică, în continuare Republica Moldova refuză să-și asume un proces serios de modernizare. Și aici, când vorbesc de modernizare mă gândesc în egală măsură la modernizare politică, la o liberalizare a vieții politice din Moldova. Pentru că eu, în general, fac o distincție între liberalism și democrație. Deci, Moldova nu trebuie să fie numai democratică, Moldova trebuie să fie o țară liberală. Și în egală măsură mă gândesc la modernizarea de ordin economic, inclusiv un număr mare de investiții străine pentru că investițiile străine au beneficiile lor, inclusiv de transfer de know-how.

Deci, asta este problema mare, de fapt, în relația Moldovei cu Occidentul. Occidentul începe să fie frământat de un sentiment de, cum să vă spun, dezamăgire. Pentru că au crezut că în Moldova niște lucruri se vor mișca în bine, se vor mișca cu o anumită viteză, repet, spre beneficiul tuturor cetățenilor din Republica Moldova.

Or, vedem bine situația de acolo și există un pericol real pe care Occidentul îl percepe – ca europenizarea, de fapt, să nu fie asociată cu modernizarea, cu prosperitate, ci europenizarea să fie asociată cu corupție, cu furtul miliardului și alte fenomene negative, inclusiv oligarhie, alte fenomene negative pe care le vedem la Chişinău și în toată Republica Moldova.”

Europa Liberă: Vă întrebam încotro credeți că duce acest impas și am să insist pe această întrebare. Vreau să văd exact viziunea dumneavoastră care este: votul sistemului mixt poate fi parte dintr-un plan rusesc prin care se urmărește migrarea puterii politice de la PD spre PSRM. Vreau să știu, dumneavoastră cum vedeți lucrurile? Totuși, deocamdată, PD este un fel de centru de putere la Chişinău, este cel care conduce toate aici. A făcut el conștient asta? Spuneți și dumneavoastră în comentariile dumneavoastră că Moldova a fost cumva, prin acest vot, pusă toată în brațele socialiștilor. De ce ar face PD-ul asta: inconștient, din greșeală?

Iulian Fota: „Putem discuta despre factorul rusesc. Și nu neagă nimeni că Rusia are și ea influența sa la Chişinău, așa cum și Occidentul își are influența sa. Dar, după părerea mea, discuția principală nu mai trebuie purtată pe planul acesta.

Această abordare de relații din Moldova pe planul Est-Vest, Rusia, Occident, într-un fel cred că a contribuit la fundătura în care Republica Moldova se află în acest moment. Discuția principală la Chişinău și despre situația din Republica Moldova trebuie duse pe aceste coordonate ale modernizării.

Republica Moldova este o țară incapabilă să se auto-administreze, este o țară incapabilă să-și dezvolte propria buna-guvernare, este o țară incapabilă să prospere, dovadă situația dramatică de acolo.

Deci, după părerea mea, trebuie să lăsăm un picuț Rusia deoparte. Repet, nu exclud factorul rus, dar tot factorul rus este principala cauză a problemelor din Republica Moldova. După părerea mea, trebuie să discutăm foarte deschis de iresponsabilitatea unei elite politice pe care o regăsim pe toate părțile, ca să nu zic fronturile. Pentru că, în egală măsură, avem elite iresponsabile atât în zona românească, sau moldovenească, cât și în zona, dacă vreți, rusească. Trebuie să vorbim de ineficiență în aparatul administrativ, unde oamenii se pun pe ei înaintea interesului public și fiecare bagă în buzunar ce poate, legal sau ilegal, dar, repet, urmând ca prețul să fie plătit de toți ceilalți. Trebuie să vorbim de incapacitatea, dacă vreți, de gândire economică cât de cât închegată și așa mai departe.

Ne tot repezim să discutăm situația din Republica Moldova plecând de la această ecuație în continuare complicată Est-Vest. Dar, de fapt, problema adevărată, după părerea mea, problema complicată în Republica Moldova este asta: nu vedem elemente de gândire politică și economică sănătoase, deci, las deoparte identități etnice și chestii de felul acesta, care să ducă, în primul rând, la închegarea lor ca țară și, în al doilea rând, la dezvoltarea lor economică.

Deci, eu cred că dacă ajunge factorul rus în ecuație nu rezolvăm problema. Nu reiese de nicăieri că dacă puterea trece la domnul Dodon și domnul Dodon controlează toată Moldova, Moldova se va dezvolta economic. Până la urmă, eu cred că va avea aceeași stagnare.

Deci, în acest moment asta este drama acestei țări, pentru că e mai complicat să vorbim de popor aici – indiferent pe ce ecuație merge, a mers pe ecuația Vest și sunt în continuare săraci; a mers pe ecuația Est înainte de ecuația Vest și erau săraci; vor reveni la ecuația Est, probabil că în direcția asta merg niște lucruri, și vor fi tot săraci.

Deci, problema mare în Republica Moldova, după părerea mea, nu este orientarea politică, este incapacitatea lor de a se dezvolta ca țară, în special din punct de vedere economic.”

Europa Liberă: Și ce e de făcut cu această incapacitate? Vorbiți despre o ecuație Est-Vest, nepotrivită din punctul dumneavoastră de vedere, dar este ecuația pe care o împinge pe agenda publică partidul care domină guvernarea acum.

Iulian Fota: „Ceea ce vreau să spun că greșeli de administrare a țării, greșeli de proastă guvernare au făcut-o în egală măsură și românii, și moldovenii, și rușii în Republica Moldova. Ambele tabere sau toate aceste tabere s-au dovedit de-a lungul timpului, în 26 de ani de existență a Republicii Moldova ca stat independent, incapabile să administreze Moldova în vederea creșterii nivelului de trai și asta este discuția principală pe care noi ar trebui s-o avem, cei care dorim dezinteresat să ajutăm Republica Moldova.

De ce țara asta nu este capabilă să se modernizeze? Republica Moldova nu este într-o criză politică, este într-o criză mult mai profundă, care este o criză de modernizare sau de modernitate. Deci, este o țară care este prizoniera unei oligarhii, o țară care este, cum să vă spun, îndoctrinată pe tot felul de canale, inclusiv cele religioase și o țară care, în ciuda unor contacte sporite cu străinătatea, cu Occidentul și nu numai nu e capabilă să facă pași pe linia asta a modernizării.”

Europa Liberă: O întrebare acum despre cum s-a poziționat România în această poveste cu votul mixt. Unii analiști de la București au zis că liderii moldoveni au profitat de lipsa de experiență și expertiză a domnului Tudose și și-au slujit scopul de a obține banii României și ai Europei. Alții au observat că vizita domnului Tudose și declarațiile pe care le-a făcut aici a poziționat cumva România împotriva Uniunii Europene și chiar împotriva sie însăși. Sunteți de acord cu astfel de analize și concluzii?

Iulian Fota: „Eu vreau să spun un singur lucru: România este extrem de superficială în ceea ce ține de înțelegerea situației din Republica Moldova și abordarea ei. Aproape aș spune că România e dezinteresată de Republica Moldova, România nu mai e interesată de Republica Moldova.

Și cred că asta este principala noastră vină – ne uităm din când în când la ce se întâmplă acolo, când se întâmplă câte ceva care pare mai interesant, nu avem timp să aprofundăm datele, nu avem timp să înțelegem specificitățile unor procese și adoptăm atitudini care, după părerea mea, bazate pe superficialitate, nu au cum să fie folositoare nici României și nici Republicii Moldova în ansamblul său ca țară.

Deci, referitor la momentul pe care îl discutăm, nu aș face neapărat o vină domnului prim-ministru Tudose care este în funcție de câteva săptămâni și nu cred că a apucat să aprofundeze dosarul Republicii Moldova. Aș face mai degrabă o vină, cum să spun, sistemului guvernamental românesc, care, repet, după părerea mea, nu prea mai înțelege și nu prea mai e atent la ce se întâmplă în Republica Moldova, cu mici excepții. Dar nu întotdeauna, de exemplu, diplomații relevanți sunt ascultați. Și când vine vorba de acțiune politică apar și aceste considerente pe care noi le considerăm importante în relația istorică, veche, tradiție, părți care, din păcate, sunt lipsite de relevanță practică.

Deci, dacă România chiar vrea să ajute Republica Moldova, ar trebui să fie mult mai atentă, să insiste mult mai mult pe înțelegerea situației de acolo, pentru că acesta este un paradox al Republicii Moldova. Pe cât e de mică ca țară, pe atât e de complexă ca situație internă, ținând cont de toată istoria pe care Republica Moldova a acumulat-o în cârca sa.”

Europa Liberă: Despre regiunea transnistreană aș vrea puțin să discutăm, despre posibila escaladare a conflictului, dacă o admiteți. Igor Dodon, vorbind pentru o televiziune rusească, a insinuat că Occidentul ar avea interesul să reaprindă conflictul transnistrean ca să pună Rusia în dificultate, așa cam a spus dumnealui. Pe de altă parte, există analiști care cred că actuala putere de la Chişinău, care e pe punctul de a pierde complet frâiele guvernării, ar putea recurge la orice acțiuni, inclusiv ar putea crea artificial o situație de criză, declanșarea unor confruntări în Transnistria. Dumneavoastră ce credeți despre tot felul de alegații de acest gen?

Iulian Fota: „Așa cum nu există soluție militară în această, dacă vreți, competiție între Occident și Rusia, la fel de bine spun că nu există soluție militară pentru situația din Transnistria.

Asta este o afirmație pe care mulți o fac, dar e neacoperită de fapte. Occidentul nu are niciun interes și niciodată nu va folosi forța militară ca să reglementeze situația fie din Transnistria, fie relația cu Rusia. Iar pe de altă parte, cealaltă variantă care ar putea fi mai probabilă referitor la folosirea forței militare de către Rusia în relația cu Occidentul, iar n-o acreditez și n-o cumpăr pentru că Rusia este o țară rațională și când face un pas și folosește forța militară o face chibzuit – aici nu pledez cauza Rusiei, eu doar explic – o face chibzuit și cu măsură. Dovadă că conflictele înghețate situate între ea și țări din fosta Uniune Sovietică. În acest moment n-a îndrăznit Rusia să utilizeze forța militară pe relația cu Occidentul, pentru că e conștientă de riscuri, dincolo de tatonările astea firești pe care le vedem, zboruri și alte chestii.

Deci, după părerea mea, nu există soluție militară în Transnistria. Nici Occidentul nu este interesat și n-o să folosească vreodată forța militară în a reglementa situația de acolo și nici Rusia n-o va face, mai ales că n-are interes, mai ales că la modul în care merg lucrurile în momentul acesta, respectiv un dialog, totuși, interesant, aproape că aș spune din ce în ce mai substanțial între Occident și ea, cu atât mai greu mi-e să văd de ce ar folosi rușii forța militară în acest moment care li-e prielnic.

Că și acesta este un lucru pe care mulți din Republica Moldova nu-l înțeleg – în acest moment, la modul cum arată relațiile internaționale, situația Rusiei, în ciuda sancțiunilor, nu este deloc rea. Și există foarte multe cercuri importante în Occident care cred că în niciun caz nu trebuie angajat un conflict militar cu Rusia atât timp cât Rusia respectă linia roșie și, respectiv, nu atentează la securitatea națională a nici unei țări occidentale, fie ea din NATO sau din UE.

Restul sunt declarații politice, oportunisme, fiecare încearcă să folosească în folos propriu baubau-ul acesta, fie că este vorba de Rusia pentru occidentali, fie că e Occidentul pentru pro-ruși, pentru a-și consolida poziția internă, pentru a-și disciplina electoratul, pentru a-și menține suporterii vigilenți. Dar pe fond eu cred că vom asista la utilizarea forței militare în regiunea transnistreană.

Aia rămâne în continuare o chestie sensibilă, un conflict înghețat artificial, delicată, dar care va fi rezolvată când va fi rezolvată, că nu-i nicio grabă, printr-un aranjament politic care deocamdată nu se prea conturează la orizont.”

Europa Liberă: O întrebare care ține de felul cum se raportează Georgia și Ucraina la NATO, pentru că Moldova se raportează cumva diferit. Georgia și Ucraina știți că au semnat un angajament, un acord prin care își fortifică colaborarea în atingerea scopului lor comun – să adere la NATO. Moldova stă cumva într-o parte. Mă raportez tocmai la aceste state pentru că și Georgia, și Ucraina au aceleași conflicte înghețate. În Ucraina, bine, încă nu-i înghețat, dar tot parcă spre asta merge. Cum priviți dumneavoastră această diferență de viziuni: Georgia și Ucraina, care și-au lăsat portița deschisă pentru a vrea, cel puțin, aderarea la NATO și Moldova, care se ține, deocamdată, departe? 

Iulian Fota: „Moldova s-a rupt de Georgia și de Ucraina. În Occident foarte mulți ani Moldova a fost tratată în aceeași barcă cu Georgia și Ucraina. Nu știu la câte conferințe am fost unde am văzut această asociere. Era aproape o formulă standard: Moldova –Ucraina – Georgia.

În acest moment Moldova se rupe de Ucraina și de Georgia și am să explic de ce. Să nu uităm că Moldova cu Georgia cu Ucraina erau un GUAM care a fost construită de aceste state, tot ca o platformă de cooperare între ele. Moldova se rupe de Georgia și de Ucraina pentru că atitudinea populației, atmosfera dacă vreți, în Moldova începe să fie semnificativ diferită de Georgia și de Ucraina.

Toate trei au avut un război pe teritoriu. Și Moldova a avut războiul său înghețat, cel din 1991, și ar trebui să meargă pe aceeași linie cu Ucraina și cu Georgia, dezvoltând un sentiment de protecție națională, de protecție a granițelor, care evident că are inevitabil o componentă anti-rusească.

Deci, în Georgia și Ucraina atitudinea anti-rusească este foarte vizibilă. Surpriza mare este Ucraina, unde trei-patru ani nu se putea vorbi de atitudine anti-rusă, iar acum atitudinea anti-rusă este vizibilă. Deci, Ucraina își consolidează identitatea națională. Georgienii o aveau oricum. După 2008 atitudinea lor față de Rusia s-a înăsprit tocmai pentru că având de apărat un teritoriu, sentimentul acesta întotdeauna evoluează pe un anumit făgaș.

Ei bine, în Republica Moldova, această atitudine anti-rusă, în ciuda conflictului din Transnistria, n-o vezi. Cel mai popular politician la Chișinău este domnul Putin, și asta de ani de zile. Și, în ciuda faptului că Occidentul a ajutat Republica Moldova cu multă asistență: cu bani, cu microbuze, cum a făcut România de curând, lucru care sper să fie foarte important pentru copiii de acolo, în continuare la Chișinău și în Republica Moldova plutește așa o atitudine relativ favorabilă – pozitivă față de Rusia.

Deci, în acest moment, din punct de vedere al evoluției atitudinii populației în relația cu Rusia, Moldova s-a rupt și se rupe de Ucraina și de Georgia și să știți că lucrul acesta este vizibil în Occident. Deja la ultimele conferințe mari la care am fost, lumea vorbea numai de Ucraina și de Georgia, trebuind să intervii din public ca să pui în continuare Moldova pe această listă și lovindu-ne de rezistența unora care îți argumentează exact în sensul celor explicate de mine.

Iarăși, aici aș face o paranteză. Ne ducem foarte mult către liderii politici: domnul Dodon, domnul Plahotniuc, domnul… cine o mai fi acolo ca lider. Dar noi uităm că în Moldova se întâmplă niște lucruri greu de înțeles și la nivelul populației. Asta este o întrebare fundamentală pe care și eu mi-o pun. De ce la nivelul populației, atât timp cât a venit atâta asistență dinspre Occident, în continuare populația din Republica Moldova păstrează o atitudine atât de favorabilă și de deschisă față de Moscova și față de Rusia?”

Europa Liberă: La un moment dat a apărut în presă o recomandare pe care o făcea Casa Albă pentru partidul republican, în care se zicea că nu ar vrea ca Deveselu să se dezvolte în acest an, că nu este suficient de sigur că e ceva efectiv, eficient. Și din punctul acesta de vedere, vreau să vă întreb cum v-ați uita dumneavoastră la informația asta, care nu s-a adeverit, republicanii, din ce am înțeles, au votat bugetul Pentagonului așa cum și-au stabilit, cu tot cu cheltuielile pentru dezvoltarea Deveselu, dar a existat acest semn de întrebare legat de Deveselu.

Iulian Fota: „Semnul de întrebare nu era legat de Deveselu. Semnul de întrebare, după părerea mea, era legat de etapele următoare de dezvoltare ale unor capabilități militare, ale unor sisteme de armament. În Statele Unite, în momentul acesta, plecând de la nevoia de a echilibra bugetul, sunt discuții serioase legate de mai multe programe de înarmare pe care America le are. Și am văzut că sunt puse în discuție fazele ulterioare pe mai multe sisteme de armament – și pe partea de avioane, și pe partea de marină militară, și pe partea de rachete și așa mai departe.

Deci, eu n-o privesc ca o discuție politică sau strategică, deci, nu este plus Deveselu în discuție ca și facilitate româno-americană extrem de importantă și pentru noi, românii și americanii, dar și pentru NATO în ansamblu. E mai degrabă o discuție legată de modul în care America intenționează să dezvolte în viitor anumite sisteme de armament. Și asta este o chestie mai degrabă, dacă vreți, tehnică decât una politică. Iar intervenția Congresului vizavi de finanțarea acestor sisteme este tot în sensul acesta privită.

Deci, nu aș accepta teza că în acest moment Casa Albă ar avea vreun semn de întrebare vizavi de Deveselu, ba dimpotrivă. Întâlnirea domnului președinte Trump cu domnul președinte Iohannis arată că America înțelege importanța strategică a României în toate privințele, că sunt toate la pachet.

Și mai e un element pe care l-aș aduce în discuție: să nu uităm că presa americană de curând a semnalat posibilitatea numirii domnului Wess Mitchell, care este în acest moment președintele unui think-tank american, focalizat pe Europa Centrală, CEPA, în locul doamnei Nuland. Asta arată în continuare o deschidere a Casei Albe către zonă, către problemele noastre, pentru că Wess Mitchell este un foarte bun expert american, dar și un foarte bun cunoscător al zonei.

Deci, nu cred că avem în noi, românii, sau noi, NATO, vreo problemă cu Deveselu venite dinspre Washington. Deci, la capitolul acesta eu zic să fim relaxați.”

Europa Liberă: România a încercat să promoveze un proiect legat de securitatea pe Marea Neagră și s-a ciocnit de refuzul Bulgariei. Dumneavoastră cum vedeți mai departe perspectiva acestui subiect?

Iulian Fota: „Eu înțeleg importanța Mării Negre pentru România și când eram la Cotroceni și lucram pentru domnul președinte Băsescu, ne-am străduit ani de zile să atragem atenția Occidentului asupra Mării Negru și asupra importanței ei.

Marea Neagră în acest moment trece printr-o transformare politică sau geo-politică extrem de interesantă. Marea Neagră nu mai este o mare marginală spațiului european sau euro-atlantic, cum a fost în timpul războiului rece. Datorită globalizării, datorită Chinei, datorită acestor planuri strategice pe care China le are de conectare a Chinei prin acel „One Belt. One Roat” cu Europa, Marea Neagră este în centrul unui nou sistem geo-politic pe care s-ar putea undeva în viitor să-l numim și noi Eurasia și să începem să operăm cu el, cum propunea domnul Caplan de curând.

Deci, Marea Neagră, părerea mea rămâne aceeași, că este importantă nu numai pentru noi, dar și pentru Occident și Occidentul trebuie să fie mult mai atent și mult mai implicat în problemele legate de Marea Neagră. Pe de altă parte, România, dacă chiar consideră că Marea Neagră este importantă, ar trebui să abordeze subiectul acesta foarte serios. Și abordarea subiectului nu se rezumă numai la ceea ce pot să facă NATO sau Uniunea Europeană pentru Marea Neagră.

Pentru că aici e un lucru pe care eu, sincer vă spun, nu prea îl înțeleg. Dincolo de ce ar putea să facă NATO sau Uniunea Europeană pe Marea Neagră, noi putem face în continuare o groază de lucruri pe Marea Neagră și nu le facem și nu înțeleg de ce. Nu văd de ce nu creăm sau nu conturăm acel forum despre care discutăm și pe care, într-o vreme, îl foloseam deja pe Marea Neagră, o acțiune care nu ne-ar costa foarte mulți bani, o acțiune pe care o putem face pentru că avem know-How și în care am putea aduce în jurul mesei pe toată lumea din Marea Neagră – pe occidentali, pe ruși, pe turci și pe alții, poate chiar pe chinezi – și să discutăm problemele legate de Marea Neagră.

Deci, în continuare, nu cred că e important ce face Bulgaria sau ce vor turcii să facă cu Marea Neagră. În continuare, cred că depinde de România de cum abordează problema Mării Negre. Avem în continuare instrumente pe care nu le folosim și dacă chiar suntem serioși în discuția asta legată de Marea Neagră, îuie să facem noi acești pași care depind de noi și care ulterior ar putea să ducă și la alte inițiative.

Uitați-vă, Polonia, o țară din Marea Baltică, cum se concentrează și se conectează la Marea Neagră, prin forumul celor trei mări Marea Neagră, Marea Baltică și Marea Adriatică. Deci, Polonia, o țară din nord, vine cu o inițiativă care e relevantă și pentru zona Mării Negre. Unde sunt inițiativele românești echivalente cu cele ale Poloniei pentru a aduce Marea Neagră în atenția factorilor occidentali, dincolo de declarații publice și de vizite în străinătate?”.

https://www.europalibera.org

Ultima ora:

ObservatorRobert Lupitu: Cum s-a schimbat evaluarea Comisiei Europene privind lupta anticorupție și independența justiției din România în mai puțin de un an

PoliticIulian Fota: România a devenit țintă a spionilor după consolidarea importanței sale strategice cu sprijinul NATO

EconomieMugur Isărescu: Comitetul de trecere la euro nu a fost vizitat mai de nimeni, de 7-8 ani

ExternAlexandru Lăzescu: China, beneficiarul turneului lui Trump în Asia

EvenimenteMireille Rădoi la Zilele BCU Iași

CulturaIonuț Vulpescu: O lege neconstituţională(?), o preemţiune legală. Situaţia Vilei Florica

SocialVintilă Mihăilescu: Povestaşii

MoldovaCristian Unteanu: De la Chişinău, Dodon brodează mai departe pe scenariul anti-românesc



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe