Matei Bogdan
Publicat în 4 martie 2020, 16:46 / 80 elite & idei

Iulian Fota: Romania si pericolul desincronizarii strategice

Iulian Fota: Romania si pericolul desincronizarii strategice
+ Editorial • + Observator

de Iulian Fota

Din cauza decuplarii politicului de problemele tarii, deprofesionalizarii si slabei culturi publice in domeniul relatiilor internationale, Romania risca o periculoasa desincronizare cu realele probleme ale politicii globale, o desincronizare strategica.

Intr-un periculos moment al reasezarii geopolitice, cand se joaca viitorul NATO, al UE, al relatiei transatlantice, al Occidentului in sine, noi, politicieni, birocrati, experti sau simpli cetateni romani, nu putem ignora toate aceste evolutii negative si sa nu ne intrebam ce inseamna toate astea pentru siguranta noastra personala.

Mai timid sau mai curajos, birocratia romana face pasi in aceasta directie. Anul asta va trebui sa pregateasca mai multe documente strategice, de la SNAp 2020, strategia de securitate nationala, pana la Carta Alba a Apararii.

In plus, anumite ministere, precum MApN, s-au apucat de evaluari extrem de importante, de pilda ASA, analiza strategica a apararii. Vad in acest proces doua mari sanse si o oportunitate nationala.

Prima, cea mai importanta, este cea a generarii unei reforme, poate chiar a unei revolutii, in gandirea strategica romaneasca. Actuala gandire, atat cat exista ea, este birocratica, inertiala, lipsita de imaginatie si de viziune. Inca folosim inertial formule gen „furnizor de securitate”, necesare acum 20 de ani (cand au fost si inventate), dar irelevante astazi.

Lumea se schimba si asta nu ne favorizeaza

Ne aflam in pragul unor schimbari radicale in politica globala. Liniaritatea evolutiilor geopolitice din ultimii ani a fost fracturata de suprapunerea mai multor schimbari epocale, de ordin geopolitic, economic, tehnologic si ecologic. Ne aflam intr-un proces de mega-schimbari. De aceea, se si vorbeste de „westlessness„, pentru ca dupa 500 de ani de dominatie occidentala, Vestul trebuie sa imparta puterea si cu altii. Asta este un eveniment epocal, iar cuvantul epocal ar trebui sa ne sperie, pentru ca amplitudinea schimbarilor este cu atat mai mare cu cat evenimentul are dimensiuni istorice. Cat de mare si cum este subiect de negocieri vedem in Marea Neagra sau in Siria si Libia.

Lumea spre care ne indreptam va fi mult diferita de cea de azi si nu neaparat favorabila noua. Multe dintre actualele tendinte de evolutie nu ne favorizeaza. Daca in 1990 lumea se schimba in bine pentru noi, urmand sa beneficiem de o vacanta strategica de aproape 25 de ani, actualele schimbari vor genera mai degraba o lume care ne ameninta.

Cum spunea si alta data cronicarul, este din nou „cumpana mare pamantului nostru si noua”.

De aceea, am tot spus public in ultimii ani ca „PERICOL” este cuvantul care descrie pentru noi situatia internationala. Traim intr-o lume tot mai periculoasa pentru noi, cu amenintari directe de securitate nationala la adresa noastra.

Au crescut sansele sa ne confruntam cu cele mai proaste scenarii de securitate nationala, razboaiele. Si nu intamplator folosesc acest cuvant la plural, pentru ca azi o tara se poate confrunta cu o situatie de razboi clasic, de agresiune militara, ce poate avea si componenta hibrida, dar in egala masura ea se poate confrunta si cu razboaie politice, inclusiv subversiune si agresiuni informationale, economice, cibernetice sau de intelligence.

Iar razboaiele de azi sunt mult mai perfide, ele fiind declansate fara a mai fi si declarate.

O problema de vocabular

A doua sansa este legata de nevoia de a lamuri teoria care sta la baza politicii de securitate nationala si de a rezolva odata pentru totdeauna unificarea conceptuala. Pentru ca fara o teorie corecta practica ne va omori.

Folosim in paralel conceptele de „securitate nationala” si „aparare nationala”. Sunt ele echivalente sau unul reprezinta intregul si celalalt doar o parte a lui? De asemenea, folosim in paralel securitate nationala si siguranta nationala. In vocabularul obisnuit, securitate presupune intentie malefica, dorinta cuiva de a face rau altcuiva, iar siguranta este conexata ideii de hazard.

Un razboi este securitate nationala, un cutremur este o chestiune de siguranta. Mai ales ca in legislatia romaneasca avem si problematica urgentelor civile. Si daca doar securitatea presupune intentie ostila, de ce consideram domeniul intelligence ca tinand de siguranta nationala?

In spiritul celor de mai sus, cred ca tot ce inseamna document ce ordoneaza activitatea militara a MApN si a armatei trebuie sa primeasca alaturi de cuvantul „aparare” si termenul „armata” sau „militara”.

Astfel incat aparare nationala sau a tarii sa fie inteleasa ca securitate nationala, pentru ca asta este. De aceea, folosim un concept multidimensional de securitate nationala. Iar cand ajungem la responsabilitatile MApN sau vorbim de apararea tarii cu mijloace militare sa folosim termenul de „aparare armata sau militara”.Deci ASA devine ASAA sau ASAM, analiza strategica a apararii armate sau militare. Si in felul asta eliminam si formula care arata incompetenta, „securitate si aparare”. Corect ar fi securitate si aparare armata sau militara. Adica intregul si o parte a lui.

Nu in ultimul rand, aceasta unificare conceptuala ar pregati terenul si pentru o eventuala Constitutie corect scrisa. Actuala Constitutie, din 2003, este un talmes balmes conceptual.

In textul sau gasim si securitate nationala si aparare nationala si siguranta nationala. Sunt curios ce ar spune Curtea Constitutionala la o interpelare pe acest domeniu, care este termenul suprem.

Greselile trecutului

In fine, la inceputul acestei scurte analize vorbeam si de o oportunitate nationala, aceea de a fi in pas cu vremurile, de a nu fi desincronizati. Iar asta nu este un lucru usor, mai ales cu bagajul nostru istoric.La inceputul anilor ’80, din rigiditate ideologica si incompetenta, Romania a ratat sansa saltului spre economia informationala si epoca post-industriala. Ceausescu continua sa construiasca combinate siderurgice cand lumea necomunista imbratisa calculatorul personal si valorifica oportunitatea societatii informationale.

Pentru tara costurile au fost mari, Romania esuand in zece ani in faliment economic. In 1989-1990, din aceeasi rigiditate ideologica (dar de data asta la incompetenta trebuie sa adaugam si frica elitei conducatoare), ratam o alta sansa de pozitionare favorabila.

Romania nu numai ca este ultima tara din Europa Centrala unde cade comunismul, dar mai si platim cel mai mare pret, cu peste 1.000 de morti. Singura tara comunista unde au trebuit sa moara oameni ca sa facem acest pas. Iar ca ratarea sa fie sublima, bruma de credibilitate internationala obtinuta prin revolutia romana transmisa la TVR o distrugem prin marsavele decizii ale FSN, inclusiv iresponsabila aducere a minerilor la Bucuresti in iunie 1990.Pentru alti sase ani, DIN NOU, Romania va esua in faliment economic si izolare internationala. Norocul nostru a fost ca schimbarile globale erau in bine.

„Sfarsitul istoriei”, valuri de democratizare, caderea dictatorilor, destramarea URSS, unilateralism american, toate astea ne-au scutit de amenintari directe la adresa securitatii nationale intr-o epoca in care, repet, Romania era falita economic si izolata international.

In disperare de cauza, profitand de acest ragaz, incepand cu alegerile din noiembrie 1996 poporul roman salveaza situatia, orientand ferm tara cu fata spre Vest. Ce a urmat stim, cei mai buni ani ai Romaniei de dupa 1945, cu mare crestere economica si reintegrare occidentala.Ne confruntam cu un fenomen de tip sfarsit de lume

Din pacate, vacanta s-a terminat. Mai rau, ne confruntam cu un fenomen de tip sfarsit de lume, a lumii internationale asa cum am fost noi obisnuiti cu ea, dominata de Occident, cu jocuri economice de suma pozitiva si multilateralism.

Vremurile se schimba in rau si noi nu suntem pregatiti pentru ele. Uitati-va la clasa politica, cum in cel mai rau caz abuzeaza ideea de securitate nationala, iar in cel mai bun caz o ignora. Nu mai asteptam de la ei sa faca bine, ne multumim sa vedem ca nu fac rau.

De aceea, cred ca SNAp 2020 este cea mai importanta strategie de securitate nationala a ultimilor 30 de ani. Tot asa dupa cum ASA, poate in curand ASAM, reprezinta un demers crucial, mai ales daca el este gandit ca un complement al SNAp 2020.Toate aceste eforturi intelectuale, pentru ca strategia este in primul rand un demers de gandire, ne pot ajuta sa evitam desincronizarea strategica. Spre beneficiul Tarii si al nostru, al tuturor.

Iulian Fota este fost consilier prezidential pe probleme de securitate.

www.ziare.com

Ultima ora:

ObservatorAlexandra Gătej: Criza coronavirus – Ce ne va lipsi în viitor?

PoliticOvidiu Nahoi: Sprijin european pentru Balcanii de Vest

EconomieAlexandra Gătej: Criza coronavirus – Ce ne va lipsi în viitor?

ExternThierry de Montbrial, Senior Adviser Club România: May the weeks ahead engender new forms of solidarity that, after victory, will allow us to bounce back with a deeply reconceived vision of an inevitable multilateralism

EvenimenteCristina Popescu: Marea Lojă Națională din România, 140 de ani de la înființare

SocialDaniela Vişoianu: Cei mai buni dintre noi

CulturaTheodor Paleologu: Ideea că suntem atotputernici e o imensă iluzie. Cine sunt ”dedesubtologii”?

EditorialMihai Toader-Pasti: Acum este momentul să devenim mai deștepți



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe