OraNoua.ro
Publicat în 31 august 2016, 16:58 / 101 elite & idei

Iulian Fota: Sa nu intoarcem fata de la Occident – Ar fi o strategie proasta si o tradare de tara

Iulian Fota: Sa nu intoarcem fata de la Occident – Ar fi o strategie proasta si o tradare de tara

de Iulian Fota

Sa nu ne imbatam cu apa rece, occidentalizarea Romaniei nu este ireversibila.

Mecanica reversarii procesului de occidentalizare este data de insasi istoria statului roman modern. Erori politice interne, mai ales lacomia si prostia unora dintre concetatenii nostri si actiunea constanta a partidei anti-occidentale pe fondul unor evolutii internationale defavorabile Romaniei, pot stopa, dilua sau chiar reversa procesul de occidentalizare a tarii.

Nu intamplator volumul al doilea al superbei lucrarii a lui Eugen Lovinescu, Istoria civilizatiei romane moderne, se intituleaza „Fortele Reactionare”.

Intotdeauna, in Muntenia sau Moldova procesul de europenizare si-a avut adversarii sai. Nu si in Transilvania, in care, fiind europeana prin nastere, europenizarea nu a fost contestata.

Cel putin din privinta asta romanii, ungurii, sasii sau evreii s-au inteles, modernitatea generata de europenizare reprezentand un beneficiu comun.

Nici epoca noastra, a occidentalizarii post-comuniste, nu este lipsita de „forte reactionare”. In interiorul tarii sau in afara ei, semnificative forte politice au interesul opririi si diluarii occidentalizarii, cel putin intr-o prima faza, ulterior sperand in reversarea ei.

Daca permitem asa ceva, comitem o mare eroare strategica si o tradare nationala.

In ciuda imperfectiunilor inerente unui astfel de proiect national, occidentalizarea Romaniei continua sa reprezinte cea mai buna cale de viitor. Nicio alta alternativa nu ne ofera sansa prosperitatii pentru cat mai multi si garantii de securitate rezonabile. Din pacate, in vara lui 2012, din cauza erorilor comise de USL, occidentalizarea romanilor s-a oprit.

„Vreau o tara ca afara”

„Vreau o tara ca afara”, dincolo de a fi titlul unui cantec de succes al formatiei Vunk, reprezinta aspiratia de 168 de ani a romanilor, proiectul nostru de tara, inceput odata cu 1848 si inca nefinalizat. Altfel, formatia Vunk nu ar mai fi compus cantecul.

Asta au crezut inaintasii nostri ca este mai bine pentru poporul roman, sa traiasca intr-o tara civilizata precum Franta, Germania, Olanda, Marea Britanie, Spania sau Italia.

Nu este o intamplare ca „Declaratia de la Islaz”, un adevarat act constitutional, se suprapunea intr-o foarte mare masura pe Declaratia drepturilor omului si ale cetateanului de la 1789, din Franta.

Nu este o intamplare ca drapelul ales a fost cel tricolor sau ca prima data, in context revolutionar, el este folosit la Paris, in februarie 1848, expus pe cladirea primariei, alaturi de drapelele celorlalte nationalitati participante la revolutia franceza.

Parintii fondatori ai statului roman modern, de la inceput, au vrut nu numai Unirea si Independenta sa, ci l-au vrut a fi si de „necesitate europeana”, cum spunea Kogalniceanu.

Pentru asta au adus pe tronul lui Cuza un domn „strain”, un german, ca o garantie a dorintei romanilor de a se europeniza. Schimbarea lui Cuza s-a facut in binele Tarii si nu spre folosul direct al unuia dintre complotisti. Cei care l-au inlaturat pe Cuza nu au pus pe tronul Principatelor pe unul de al lor, ci i-au cerut lui Napoleon al III-lea sa ne dea un domn, pentru a lega Principatele Unite si mai tare de Occident. Spre deosebire de 2012, schimbarea lui Voda s-a facut inteligent, prin consultarea Vestului si nu impotriva lui.

In plus, europenizarea Principatelor Romane si ulterior a Romaniei sporeau sansele unirii celei mari. Pentru ca romanii din Transilvania dobandisera deja constiinta civilizatiei europene, evoluand natural, odata cu restul imperiului habsburgic, europenizandu-se prin Renastere si mai ales prin Iluminism.

Dincolo de vointa imperiilor din jur, diferenta de constiinta dintre romanii transilvaneni si cei regateni, de la inceputul secolului 19, era cel mai mare obstacol in calea Marii Unirii. Un regat oriental si subdezvoltat economic nu ar fi fost suficient de atractiv pentru romanii din Transilvania. Chiar si dupa cei 80 de ani de dezvoltare economica si institutionala a Romaniei, si tot au fost discutii in 1918, in elita romanilor transilvaneni asupra celei mai bune solutii pentru ei. Iuliu Maniu a avut nevoie de tot prestigiul sau pentru a combate proiectul Republicii Transilvania.

De aproape 170 de ani vrem o Romanie Occidentala

De ce inca nu am reusit? Pentru ca procesul europenizarii Romaniei (sau mai corect ar fi azi sa spunem al occidentalizarii Romaniei) poate fi diluat sau reversat. Iar de-a lungul celor 168 de ani de cand elita politica liberala a hotarat unirea celor doua principate si transformarea lor intr-o entitate europeana, ca popor, am experimentat, din nefericire, si perioade de diluare a occidentalizarii, precum legionarismul anilor ’30, sau de regres, de revers, precum epoca comunista in ansamblul ei, mai ales prin stalinismul anilor ’50 sau rigiditatea ideologica a anilor ’80.

Alungarea de pe tronul Romaniei a regelui Mihai si lichidarea fizica a elitei interbelice, elita educata in Vest, construita in special pe merit individual, tocmai asta a avut ca scop, reversarea procesului de occidentalizare a Romaniei.

Procesul fiind facilitat de prezenta militara activa a Armatei Rosii. Nu este o intamplare ca Hrusciov s-a „lasat convins” sa retraga Armata Rosie de pe teritoriul tarii. Dezoccidentalizarea Romaniei, prin lichidarea elitelor pro-europene, mersese al naibii de bine.

Occidentalizarea Romaniei este reversibila

Astazi ne place sa ne complacem in a crede ca occidentalizarea Romaniei este ireversibila, ca nimic nu se mai poate intampla.

Istoria ultimilor 168 de ani ne arata ca nu este chiar asa. O combinatie nefericita de factori interni si externi poate dilua sau chiar reversa procesul.

Din punct de vedere extern, putem inventaria aici presiunile externe ale unei mari puteri si mai ales ocupatia militara. Asta de altfel ar trebui sa ne fie principala lectie invatata din prezenta Armatei Rosii pe teritoriul Romaniei.

Ocupatia militara este si catalizatorul si garantul reversibilitatii procesului de europenizare. Asta ar fi ceea ce am putea denumi „reversibilitatea rapida”. Experimentata tragic de romani intre 1945 si 1960.

Insa cat timp NATO si UE stau pe picioarele lor, cat timp americanii raman militar angajati in Europa, Romania este bine aparata.

Desi, dupa anexarea ilegala a Crimeii de catre Rusia si remilitarizarea Marii Negre, pericolul unei agresiuni militare la adresa Romaniei este mult mai bine conturat.

Scenariul mult mai plauzibil si pe care vreau sa-l analizez in continuare este reversarea occidentalizarii din interior, mai intai fin, prin stoparea si diluarea ei, si apoi deschis, prin contestare.

Cum s-a facut occidentalizarea Romaniei in ultimii 26 de ani

Spre deosebire de Cehoslovacia, Ungaria sau Polonia, unde reoccidentalizarea, politic si economic, a fost rapida si profunda, in Romania occidentalizarea a fost ezitanta, lenta si superficiala.

Amplitudinea reoccidentalizarii tarilor grupului de la Visegrad a fost data de calitatea superioara a elitelor politice si civice, pregatite deja in 1990 pentru marile schimbari, stanga si dreapta sustinand in egala masura procesul. A contat mult si consistentul sprijin popular asigurat de Biserica Catolica.

Marea problema a Romaniei este ca si astazi, dupa 26 de ani de tranzitie, elita pro-occidentala este firava, chiar in pierdere de teren, iar celelalte mari forte din politica romaneasca, precum Biserica Ortodoxa Romana, nu s-au hotarat inca ce vor.

Doar o pojghita subtire a societatii romanesti poate fi considerata ca fiind europenizata si asta doar in marile orase. Ruralul romanesc, din cauza saraciei si lipsei de educatie, ramane in multe privinte anti-european.

Daca intr-o tara precum Polonia formarea elitelor pro-occidentale a inceput inca din 1980, prin aparitia sindicatelor independente, forjate in lupta sindicala dusa impotriva Partidului Comunist Polonez, in Romania aparitia elitelor pro-occidentale s-a produs numai dupa caderea comunismului.

Primele manifestari vizibile sunt doar in ianuarie 1990, prin reaparitia partidelor istorice, PNTCD si PNL, urmata la scurt timp de formarea platformelor civice, activ pro-occidentale precum GDS.

Cu toate acestea, in lipsa sprijinului popular, mesajul pro-european al acestora este gatuit de demagogia FSN-ista si de abila manevrare a maselor muncitoresti needucate.

Degeaba s-a strigat in Piata Universitatii „cine-a stat cinci ani la rusi nu poate gandi ca Bush”. In iunie 1990 minerii sunt adusi la Bucuresti pentru a strivi aspiratiile europene ale Opozitiei, iar in 1991 Romania a fost singura tara fosta comunista care a semnat un tratat cu URSS, entitate ce avea in numai sase luni sa dispara de pe harta politica a lumii.

De altfel, daca aceasta disparitie nu s-ar fi produs, nu avem garantia ca Romania s-ar fi apropiat de UE si NATO cum a facut-o ulterior. Probabil ca astazi am fi fost o a doua Serbie din Balcani, cu o politica de 50/50, precum vulturul bizantin, cu un cap indreptat spre Vest si unul spre Est.

Ne-am indreptat spre Occident din oportunism economic

In ciuda taranistilor, a liberalilor sau a intelectualitatii de dreapta care-si dorea occidentalizarea din convingere, Romania s-a indreptat spre Vest din oportunism, din nevoia disperata de ajutor economic.

Diferitele guvernari FSN-iste sau chiar nationalist antioccidentale, precum alianta PDSR-ului cu PRM si PUNR, dintre 1994-1996, adusesera tara in faliment economic. Multiplele si amplele devalizari bancare si industriale in folosul clientelei proprii secatuisera bugetul.

La instalarea Guvernului Ciorbea, in ianuarie 1997, numai nota de plata de la Bancorex si Banca Agricola era de peste doua miliarde de dolari. Chiar si pentru elita FSN-ista era clar ca fara sprijin occidental Romania nu putea fi salvata de la faliment.

Occidentalizarea Romaniei incepe in termeni reali, practic, abia in 1997, prin vointa politica a unei elite politice retranse din PNTCD, PNL, PD si UDMR.

Trebuie spus ca la elita politica trebuie adaugata o si mai subtire elita militara, in special din Armata, care a vazuta in procesul de apropiere de Occident atat sansa modernizarii institutionale, cat si pe cea a prezervarii unei minime influente interne.

Ulterior, si o parte din serviciile de informatii au inceput o colaborare mai stransa cu Occidentul, acceptand inclusiv reorganizarea activitatii de intell pe principii democratice.

Insa mai important decat orice, din 1997, incepe sa creasca curentul pro-european la nivelul populatiei. Procesul redescoperirii Occidentului incepea sa dea roade. Si in ciuda eforturilor stangii romanesti de a decredibiliza apropierea Romaniei de NATO, in primavara lui 1999, pe timpul crizei din Kosovo, romanii incep sa inteleaga ca nu exista alta alternativa mai buna pentru Romania.

Fara a fi perfecta, cum spunea Lovinescu, „calea europeana” este cea mai buna solutie.

De altfel, sprijinul popular masiv pentru aderarea la NATO si UE a garantat pana acum ireversibilitatea optiunii. Dupa 2000, chiar daca CDR-ul si PD-ul au pierdut alegerile, PSD a trebuit sa continue reformele si sa sustina integrarea Romaniei.

In 2004, sub presedintia lui Ion Iliescu, tara a aderat la NATO. Revenirea PDL-ului si a PNL la guvernare au asigurat finalul procesului de aderare, in 2007 Romania devenind si membru al UE.

Politic redeveneam parte a Occidentului. Urma ca occidentalizarea sa fie impinsa spre straturile mai profunde ale societatii.

Am redevenit parte a Occidentului, dar nu se simte

Din pacate, aici ne impotmolim si, de aceea, cred ca occidentalizarea mai poate fi reversata. Occidentalizarea nu mai are vlaga necesara pentru a trece dincolo de pojghita subtire a actualei elite prooccidentale.

Pentru mare parte din acest popor, optiunea nu este inca definitiva, asta si pentru ca pentru multi dintre romanii nostri avantajele materiale ale acestui proces se lasa inca asteptate.

Chiar daca multe sate din Romania au astazi apa curenta si canalizare finantate din fonduri europene, taranul roman nu este nici mai bine educat si nici nu traieste mai bine, beneficiile sociale ale europenizarii lasandu-se inca asteptate.

Si asta se vede si in atitudinea lui politica.

In vara lui 2012, prin actiunea politica a USL-ului, relatia Romaniei cu Vestul a fost grav afectata. Cancelariile occidentale au fost neplacut surprinse de miscarile politice de la Bucuresti, de inlaturarea surprinzatoare, neasteptata si nejustificata a unui presedinte pro-occidental, previzibil si de incredere.

Este greu de spus daca suspendarea presedintelui Traian Basescu, dincolo de eliminarea sa din viata politica, a avut si acest scop, al diluarii sau stoparii occidentalizarii tarii.

Afirmarea deschisa a optiunilor sale pro-occidentale, mai ales a dorintei de a lucra strans cu SUA si Marea Britanie, deranjase stanga romaneasca, tematoare ca Romania va fi transformata intr-un varf de lance al intereselor anglo-americane.

Dar ce este cert este ca incepand cu acest moment Romania a intrat intr-o perioada de instabilitate politica, de confuzie ideologica, de confruntare intre cele doua palate care a transformat administratia centrala si, partial, pe cea locala intr-o enorma neputinta.

Iar aceasta neputinta se prelungeste pana astazi, se rasfrange asupra ritmului occidentalizarii, care a scazut atat de mult ca se poate accepta ideea ca occidentalizarea s-a oprit.

Daca avem doar o pauza sau acest moment al opririi occidentalizarii se va transforma intr-unul al reversarii ei vom analiza in articolul urmator.

Ca si altadata in istoria Romaniei, occidentalizarea are adversari si in interiorul tarii si in afara ei.

Iulian Fota este fost consilier prezidential pe probleme de securitate.

Ultima ora:

ObservatorRobert Lupițu: Cum întruchipează relațiile ”PSD – Frans Timmermans” și ”PNL – Manfred Weber” manifestele electorale pentru Europa și pentru România ale celor două forțe politice

PoliticRobert Lupițu: Cum întruchipează relațiile ”PSD – Frans Timmermans” și ”PNL – Manfred Weber” manifestele electorale pentru Europa și pentru România ale celor două forțe politice

EconomieRăzvan Nicolescu: Un fost ministru al Energiei explică ce vor să facă ungurii cu gazul românesc extras din Marea Neagră

ExternAlexandru Lăzescu: Va putea supraviețui NATO escaladării tensiunilor transatlantice?

EvenimenteIulian Fota: Lansare Ghidul Alegerilor Europarlamentare 2019

CulturaSever Voinescu: Cine ţine lanţul?

SocialSebastian Burduja: Tu ce faci când ţi se dărâmă casa?

MoldovaCristian Unteanu: Republica Moldova, din nou terenul de încercare pentru marea strategie rusească de constituire a „cordonului sanitar“



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe