Manifest civic – decalogul vieții independente pentru persoanele cu dizabilități:

Deși nu am mai scris decât foarte rar, în ultima vreme, pe tema dizabilității și am evitat să mai particip la evenimente din domeniu (din mai multe motive…), totuși, fiindcă NU am abandonat definitiv comunitatea și fiindcă Facebook-ul nu-mi dă pace și-mi tot arată postări mai vechi pe subiect, voi încerca să rezum mesajul pe care am luptat să-l transmit de ani întregi… și voi spune că, dacă ar fi să sintetizez tot ceea ce gândesc pe tema dizabilității prin câteva principii generale, acestea ar fi:

1. DEZINSTITUȚIONALIZARE ȘI DESEGREGARE TOTALĂ!

Nimeni să NU mai fie vreodată internat, izolat, instituționalizat doar pentru că are dizabilități! Să NU se mai pună vreodată problema de așa ceva într-o țară democratică și europeană!

De asemenea, să se termine cu tendința grupării persoanelor cu dizabilități doar între ele, separat de societatea celor tipici, în instituții „speciale”, activități „speciale” etc. Este costisitor pentru soceitate în ansamblu și este distructiv pentru persoanele cu dizaiblități.

2. EDUCAȚIE INCLUZIVĂ!

Elevii cu dizabilități, alături de toți ceilalți copii, în aceleași școli, beneficiind de tehnologie asistivă și de profesori specializați (acolo unde este necesar).

3. ACCESIBILITATE ÎN VEDEREA PARTICIPĂRII EGALE ȘI DEPLINE LA VIAȚA PUBLICĂ!

Transport accesibil, străzi accesibile, locuințe accesibile, instituții publice accesibile, informații accesibile, acces la tehnologii asistive recunoscut ca drept fundamental și, în general, societate fără bariere.

4. ACCES NEÎNGRĂDIT ȘI EGALITATE DE ȘANSE PE PIAȚA LIBERĂ A MUNCII, ÎN ORICE FEL DE ACTIVITATE PROFESIONALĂ!

Fără situații în care medicina muncii te obstrucționează și te descurajează în a lucra, fără prejudecăți, dar și din partea noastră, a celor cu dizabilități, fără cereri absurde adresate angajatorilor.

5. DEPATOLOGIZAREA DIZABILITĂȚII!

Dizabilitatea NU este și NU trebuie privită ca o boală, ci ea este o sumă de particularități diferite de cele ale majorității populației! Trecere de la modelul medical la cel social, de la milă și empatie la respect și valorizare, de la statutul de beneficiari ai unor servicii sociale la statutul de membri egali, responsabili, productivi și utili ai societății.

6. SERVICII MEDICALE, JURIDICE ȘI PSIHOLOGICE LA DOMICILIU ȘI/ SAU ONLINE!

Chiar în condițiile ideale ale unei societăți incluzive și liberale, totuși ar fi nevoie de aceste măsuri compensatorii pentru persoanele cu dizabilități: atunci când pățim o problemă medicală, atunci când avem nevoie de asistență juridică sau atunci când avem o suferință emoțională, să putem alege serviciile medicale la domiciliu în locul internării în spital (desigur, atunci când este obiectiv posibil tratamentul acasă), ajutorul juridic acasă în locul plimbărilor pe la tribunale și, când este nevoie, asistența psihologică la domiciliu/ online în vederea rezolvării unor probleme emoționale generate de traumele și discriminările suferite în trecut.

7. PROMOVAREA TURISMULUI ȘI A PARTICIPĂRII LA EVENIMENTE PUBLICE, ÎN ȚARĂ ȘI ÎN ÎNTREG SPAȚIUL UE!

La fel ca orice alt cetățean, persoanele cu dizabilități se pot bucura enorm de excursii, de socializare, de participarea la evenimente. Un orb care vizitează Parisul sau păduricea de la țară se bucură exact la fel de mult ca un văzător care vizitează Parisul sau păduricea de la țară, iar acest adevăr trebuie promovat masiv în rândul celor tipici (fără dizabilități), care au, uneori, impresia că noi nu am putea călători sau că nu ne-am dori asta. Participarea la evenimente publice (culturale, de socializare etc) și călătoriile NU sunt un moft, ci o necesitate spirituală, intelectuală, socială și psihologică, o sursă fantastică de creștere pe toate aceste planuri! Și este un adevăr valabil pentru toți cetățenii, inclusiv pentru cei cu dizabilități, care, însă, beneficiază mult mai rar de aceste lucruri – nu din cauza dizabilității în sine, ci din cauza lipsei de accesibilizare și din cauza prejudecăților (uneori, nefiind invitați în anumite locuri unde le-ar fi drag să participe).

8.DIGITALIZAREA ȘI DEBIROCRATIZAREA ACTIVITĂȚILOR CURENTE!

Extrem de utilă și pentru cetățenii fără dizabilități.

9. PARTICIPAREA CIVICĂ ȘI POLITICĂ A PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI!

Prin politici publice care să încurajeze implicarea acestor cetățeni în ONG-uri, în partide politice, în susținerea unor cauze civice etc, iar accesibilizarea votului și a campaniilor electorale (pentru care partidele vor primi, pe viitor, inclusiv finanțare distinctă de la stat) constituie un prim pas în acest sens. Oamenii cu dizabilități au dreptul la a fi în funcții publice, au dreptul de a-i reprezenta inclusiv pe cei tipici (fără dizabilități) din poziții de decizie în stat, atunci când competența și pasiunea îi îndeamnă în această direcție.

10. Și, ca un corolar a tot ceea ce am menționat aici: DREPTUL LA VIAȚĂ LIBERĂ ȘI INDEPENDENTĂ ÎN SOCIETATE!

Persoanele cu dizabilități au dreptul să trăiască așa cum doresc, acolo unde doresc, cu cine doresc, ne spune Convenția ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități. Punct.

Voi susține cu drag orice persoană și orice comunitate care promovează cu adevărat acest decalog al independenței:

– dezinstituționalizare și desegregare totală, în orice domeniu;

– educație incluzivă;

– accesibilitate;

-acces neîngrădit și egalitate de șanse pe piața liberă a muncii (nu doar în unități protejate, ci PE PIAȚA LIBERĂ A MUNCII), în orice fel de activitate profesională;

– depatologizarea dizabilității, prin trecerea de la modelul medical la modelul social;

-servicii medicale, psihologice și juridice la domiciliu/ online, atunci când persoanele cu dizabilități aleg asta;

– promovarea turismului și a participării la evenimente publice, ca drept important al cetățenilor cu dizabilități;

-digitalizarea și debirocratizarea activităților curente;

-participarea civico-politică deplină a persoanelor cu dizabilități;

– VIAȚA LIBERĂ ȘI INDEPENDENTĂ ÎN COMUNITATE, CA DREPT FUNDAMENTAL AL ORICĂREI PERSOANE CU DIZABILITĂȚI, SURSĂ ȘI COROLAR AL ORICĂRUI ALT DREPT!

Nu dorim doar viață „decentă”, ci dorim viață împlinită, prin responsabilități și drepturi egale cu toți ceilalți cetățeni!

Și, chiar dacă activez mult mai puțin în domeniu acum, prioritizând alte aspecte pentru moment, totuși, prin întreaga mea activitate profesională și politică, mă străduiesc să le deschid și altora drumul în acest sens, alături de multe alte persoane cu dizabilități care-mi sunt exemplu – oameni care performează în domeniile lor profesionale, alegând să crească astfel, în mod indirect, dar substanțial pe termen lung, vizibilitatea întregii comunități a oamenilor cu particularități diferite.