Un roman despre un român : «Căutandu-l pe Parvulesco». De fapt, nu este un roman, ci mai curând o anchetă despre un compatriot misterios, Jean Parvulesco. Ion Pârvulescu se naște în 1929 în România, ajunge în Franța în 1950 ca să scape de comunism (după ce trece prin niste peripețîi cumplite în lagărele din Iugoslavia). La Paris, Ion devine Jean iar Pârvulescu, Parvulesco. Și începe o viață multiplă și excentrică. Cinefilii îi cunosc numele din filmul emblematic al lui Godard, «A bout de souffle», când un scriitor cunoscut, pe numele lui Jean Parvulesco, dă o conferință de presă pe aeroportul din Orly. Ploaie de întrebări. O tânără ziaristă, interpretată de Jean Seberg, e curioasă : «care e cea mai mare ambiție pe care o aveți ?». Iar Parvulesco, după o secundă de ezitare, își dă jos ochelarii de soare, o privește atent și îi răspunde, ușor blazat : « Să devin nemuritor… și apoi să mor ». Scenă cultă, camera rămâne agățată de chipul meditativ al lui Jean Seberg. Doar că Parvulesco din film era interpretat de Jean-Pierre Melville. Și de fapt, scriitorul Parvulesco nu scrisese mare lucru până atunci, îl cunoscuse însă pe Godard, căruia îi plăceau butadele lui și l-a transformat in personaj de cinema. Devine amic cu mai mulți reprezentanți ai Nouvelle Vague, joacă roluri minore în câteva filme ale lui Eric Rohmer și Barbet Schroeder, dar este și simpatizant al lui Franco, participă și la acțiuni ale dreptei radicale, înainte de a deveni admirator al lui De Gaulle. E un dandy falit, frecventează numeroase cercuri pariziene și chiar se apucă serios de scris la sfârșitul anilor 70. Scrie nu mai puțîn de 50 de cărți, impregnate de ocultism, ezoterism, greu de citit din cauza frazelor interminabile… Creează tot felul de societăți secrete (mai mult pe hârtie, e adevărat), dă de înțeles că ar fi spion chinez sau că, dimpotrivă, lucrează pentru serviciile secrete franceze. « Parvulesco are ceva din temperamentul lui Dali », conchide autorul cartiii, Christophe Bourseiller. Un Dali scăpătat, care locuiește într-un ap