Cum este posibil ca unele libertati politice sa fie incalcate, desi sunt exprimate in mod clar in Legea Fundamentala? Mises (1949) scria ca „daca oamenii nu sunt liberi sa cumpere si sa vanda pe piata, ei se transforma virtual in sclavi, dependenti de bunavointa [good graces] guvernului omnipotent, indiferent de ce ar putea scrie in constitutie”.
Acesta este si explicatia pentru actiunile mentionate mai sus, care ar fi putut sa reduca sau chiar au redus libertatea politica a cetatenilor romani: libertatea redusa fata de coruptie, libertatea redusa a proprietatii (adica drepturile de proprietate neclare) si gradul inalt de dependenta de veniturile de la buget a unor oameni.
In lucrarea mea Jaful vs.”Dreptul de a nu minti” (Curtea Veche Publishing, 2012) am explicat pe larg cum aceste libertati economice reduse pun in pericol libertatea politica. Pe scurt, daca libertatea fata de coruptie si libertatea proprietatii sunt reduse si exista o majoritate parlamentara fondata pe votul celor dependenti de o redistribuire nesustenabila, atunci lupta electorala duce la reducerea libertatii politice. De asemenea, am aratat ca daca sunt confruntati cu „problema alegerii intre reducerea veniturilor din redistribuire si reducerea libertatii politice, votantii dependenti de redistribuire vor prefera, pe termen scurt, reducerea libertatii politice” (pp. 56-57) si vor da votul celor care le promit venituri marite.
Pe baza argumentelor aduse, am facut predictia ca „[F]ara o crestere adecvata a libertatii economice pe rutele mentionate, nu este decat o chestiune de timp pana cand vor aparea reduceri ale libertatii politice.” (p. 68). Regretabil, predictia mea s-a indeplinit de mai multe ori de atunci. Cel mai recent s-a intamplat pe 2 si pe 16 noiembrie, cand zeci de mii de romani din strainatate, ale caror libertati economice sunt mai mari, nu au putut vota. Un vot pe care, asa cum s-a vazut, l-ar fi dat in proportie de 80 la suta lui Iohannis.
Aceeasi teorie a libertatilor economice explica si „miracolul romanesc” al alegerilor prezidentiale. De la o diferenta de 10 puncte procentuale in primul tur in defavoarea sa, Iohannis a castigat alegerile prezidentiale din 2014 cu 55 la suta din voturi. O recuparare de 25 de puncte procenturale. Cum explica libertatile economice reduse recuperarea imensa, pe care nimeni nu a prevazut-o? In Jaful vs. „Dreptul de a nu minti” am aratat ca „indiferent de reactiile externe, va exista mereu o miscare interna impotriva alterarii libertatilor politice. In interior, la inceput, doar cei cu libertate economica relativ mare se vor opune alterarii libertatilor politice. Cei mai multi vor fi, inevitabil, din sectorul privat.” Acesti „oponenti” au fost independentii de redistribuire, adica romanii din strainatate si cei angajati in sectorul privat din Romania. Ei au iesit la vot intr-un numar mai mare ca la alegerile prezidentiale din 2004 sau 2009 exact pentru a apara libertatea de a vota.
Teoria pe care am prezentat-o aici nu exclude ca „miracolul romanesc” sa aiba si alte explicatii. De exemplu, este posibil ca unii oameni dependenti de redistribuire sa fi votat pentru apararea dreptului la vot al romanilor din strainatate. De asemenea este posibil ca „dorinta omului de a fi respectat” sa fi mobilizat multi oameni, indiferent de gradul lor de libertate economica, pentru a vota impotriva celor care nu au reusit sa asigure materializarea dreptului de a vota al romanilor din strainatate. In fine, nu este exclus, ca unii votanti de dreapta sa fie dependenti de redistribuire.
Spre deosebire de explicatiile alternative ale „miracolului romanesc”, explicatia bazata pe drepturile de proprietate neclare, pe libertatea redusa fata de coruptie si pe dependenta de redistribuire arata ca amenintarea la adresa libertatii politice continua sa existe. Aceasta amenintare este un argument puternic pentru cresterea libertatii fata de coruptie si libertatii proprietatii, cele doua componente care constituie baza domniei legii.
