Adriana
Publicat în 17 aprilie 2019, 11:56 / 106 elite & idei

Lucian Despoiu: Va fi noua lume digitală una democratică?

Lucian Despoiu: Va fi noua lume digitală una democratică?
+ Observator

I. Puțin context

Louis Rossetto, fondatorul și fostul redactor-șef al revistei Wired, afirma recent că „tehnologia digitală este atât de răspândită azi încât cuprinde aproape totul. Astăzi niciun produs nu e fabricat, niciun om nu se mișcă, nimic nu este colec- tat, analizat sau comunicat fără ca vreo „tehnologie digitală” să nu facă parte integrantă din aceste procese. Asta arată „valoarea” uriașă a tehnologiei digitale, care e atât de utilă încât într-un timp scurt a devenit parte integrantă din viețile noastre.”1

Ca să ne facem o idee despre rapiditatea cu care ne digitalizăm: Facebook este o companie creată în 2004; în iunie 2018, 3 miliarde de oameni aveau deja cont de Facebook. Cu alte cuvinte, în 14 ani 40% din populația lumii a ajuns să locuiască și în „spațiul digital” al Facebook-ului.

România urmează același trend global de digitalizare accelerată. În 2006, 14% dintre gospodăriile din România aveau acces la internet. În 2017, procentul a cres- cut la 76%.

În 2012, 7% dintre românii cu vârsta cuprinsă între 16 și 74 de ani accesau internetul de pe terminale portabile (telefon mobil, smartphone, laptop, tabletă etc.). În 2017, procentul a crescut la 53%.

În 2006, 18% dintre românii cu vârsta cuprinsă între 16 și 74 de ani utilizau internetul cel puțin o dată pe săptămână. În 2017, procentul a crescut la 61%.

În 2006, 9% dintre românii din aceeași categorie de vârstă (16-74 ani) utilizau internetul zilnic sau aproape zilnic. În 2017, procentul a crescut la 47%.

În 2011, 25% dintre românii din categoria de vârstă 16-74 ani utilizau inter- netul pentru a interacționa pe rețelele sociale. În 2017, procentul a crescut la 52%. În 2008, 5% dintre românii din categoria de vârstă menționată mai sus utilizau internetul pentru a produce și distribui conținut creat de ei înșiși. În 2017, procen-

page830image18365056

1 http://www.pewinternet.org/2018/07/03/the-positives-of-digital-life/

tul a crescut la 29%. Cu alte cuvinte, astăzi unul din trei români produce conținut (text, foto, video) pe care îl distribuie pe internet.2

În concluzie, România se digitalizează accelerat, iar asta modifică într-o mani- eră dramatică modul în care înțelegem și practicăm democrația.

II. Comunicarea digitală

O primă astfel de modificare constă în apariția și în răspândirea comunicării di- gitale ca o formă nouă și distinctă de comunicare. Am să redau aici principalele ei caracteristici.

1. Comunicarea digitală permite controlul mesajului

Fiind o formă de comunicare directă, nemediată, comunicarea digitală îi permite utilizatorului să aibă control exclusiv asupra mesajului pe care îl transmite. În cazul politicienilor de exemplu, asta înseamnă că mediul digital le permite să își trans- mită mesajul așa cum doresc ei, nemediat de instituțiile mass media tradiționale.

2. Comunicarea digitală este țintită

Asta înseamnă că ea permite utilizatorului să se adreseze unui public preselectat, nu (doar) publicului general, ca în comunicarea politică clasică. Mai mult, ea permi- te adresarea simultană către mai multe publicuri-țintă, cu mesaje diferite, adaptate fiecărui public în parte.

3. Comunicarea digitală permite feedback în timp real

Spre deosebire de comunicarea publică obișnuită (să-i spunem „comunicarea offline”), reacția la un mesaj digital poate fi măsurată și analizată în timp real, ceea ce permite modificarea rapidă a mesajului în funcție de reacțiile primite.

4. Comunicarea digitală este simultan personală și decontextualizată

În comunicarea digitală, mesajul este perceput de cel care îl primește ca un mesaj personal, adresat în mod direct lui. În același timp, primitorul mesajului nu are acces la contextul personal al emițătorului: nu aude timbrul vocii și intonația emi- țătorului, nu vede limbajul corporal al acestuia în timpul livrării mesajului, deci nu are acces la elementele care în comunicarea directă obișnuită îi permit receptorului să înțeleagă cât mai corect mesajul emițătorului.

Tocmai de aceea comunicarea digitală eficientă este una simplificată și centrată preponderent pe emoții. (Nu întâmplător Facebook a inventat butoanele de reacții emoționale – veselie/bucurie, tristețe, furie – la mesajele create și/sau distribuite pe această platformă).

2 Datele despre România sunt preluate de la Eurostat: http://ec.europa.eu/eurostat/web/digi- tal-economy-and-society/data/main-tables

IV. CONCEPTE/SERVICII / 831

page831image14253120

832 / Caiet documentar 3 România digitală

III. Dispariția ierarhiilor. Organizarea pe orizontală

A doua modificare substanțială apărută odată cu accelerarea digitalzării constă în apariția unor noi moduri de agregare a grupurilor și mulțimilor.

Organizațiile tradiționale – partide politice, ONG-uri etc. – sunt structuri ierarhice și cu granițe bine definite. În cazul lor, distincția dintre membrii și ne- membrii organizației este una fundamentală: granița dintre cele două categorii e clară și impermeabilă – în sensul că nu poți fi în același timp membru și non-mem- bru al organizației sau, altfel spus, nu poți fi simultan înăuntrul și înafara grupului.

În același timp, organizația este structurată ierarhic, nivelul de la vârf deți- nând controlul comportamentului și mesajelor membrilor. Din acest motiv orice organizație tradițională are nevoie de un lider care să reprezinte organizația și să-i asigure condițiile prin care aceasta să supraviețuiască și să se replice de-a lungul timpului. Asta presupune activități precum crearea unei culturi organizaționale și recrutarea de membri.

Prin contrast, organizarea în mediul digital este una fluidă și egalitară. Struc- tura este una de tip rețea, și astfel granița dintre membri și nemembri dispare: în orice moment orice persoană se poate alătura rețelei, devenind astfel un nou nod în rețea, sau o poate părăsi.

Coordonarea se face prin mesaj: dacă un mesaj e distribuit/promovat de des- tule noduri din rețea, el devine viral și se răspândește și în afara rețelei. Grupurile digitale nu au lideri, ci facilitatori.

Toate astea generează o nouă societate civilă, una de tip digital care și în offline se manifestă după aceleași reguli pe care le-a deprins în mediul digital. Eficiența ei o vedem la nivel global începând cu 2011, când marile mișcări de protest, de la miș- carea Occupy la Primăvara Arabă se contruiesc în primul rând ca mișcări digitale, expresii ale noului tip de societate civilă.

În România vedem același lucru din 2012 încoace, când mișcările de protest – fie ele anti-austeritate sau ecologiste (cum au fost cele din 2012 și 2013), fie ele anti-corupție (cum au fost începând cu 2015) – sunt mișcări de tip digital, în care practicile exersate în mediul online sunt replicate în offline: protestatarii nu au lideri sau organizatori, distincția dintre participant și neparticipant este una fluidă, iar comunicarea nu e centralizată și distribuită după metodele clasice, pre-digitale.

Asta pune deja probleme vizibile partidelor politice și instituțiilor publice, organizații construite duă vechiul model, cel „analogic”. Practic avem un conflict deschis între noile organizații digitale, deschise, non-ierarhice și fluide și vechile organizații analogice, închise, ierarhice și fixe, care nu pot răspunde adecvat.

Partidele care se adaptează mai rapid la noul mod digital de interacțiune câști- gă. Între alegerile locale și cele generale din 2016, PNL (un partid de tip „analogic”)

a pierdut un milion de voturi. În mediul urban, mai ales în urbanul mare, aceste voturi s-au dus preponderent către USB/USR, un partid mult mai adaptat la mediul digital.

Vedem același lucru și în alte țări. În Spania, Podemos și Ciudadanos, partide preponderent digitale, câștigă electorat în detrimentul echivalntelor lor analogice: PSOE, respectiv PP. În Islanda, Partidul Pirat continuă să crească. În Italia, Mișca- rea 5 Stele, o organizație eminamente digitală, tocmai a câștigat alegerile. În SUA, atât Barack Obama cât și Donald Trump și-au construit organizații de tip digital cu ajutorul cărora au câștigat alegerile în ciuda organizațiilor de tip analogic (Partidul Democrat, respectiv Partidul Republican) care nu se aflau sub controlul lor și care inițial li s-au opus.

IV. Democrația și lumea digitală

Ne îndreptăm inevitabil către o lume 100% digitală. Dacă astăzi 40% din populația globului e pe Facebook, este foarte probabil că peste 10 ani procentul se va dubla (fără să putem ști acum dacă peste 10 ani vom mai vorbi de Facebook, sau va fi vor- ba de o altă platformă digitală).

The Internet of Things (IoT) este deja operațional și în continuă expansiune: în 2017, 8,4 miliarde de obiecte erau conectate la IoT și se estimează că în 2020 numă- rul acestora va ajunge la 30 de miliarde.

Va fi noua lume digitală una democratică? Asta depinde exclusiv de noi și de măsurile pe care le luăm.

Nu toate evoluțiile sunt încurajatoare. Mișcarea 5 Stele, pomenită mai sus, deși este o mișcare 100% digitală nu este și una atașată de valorile democrației liberale. Fascismul italian s-a reinventat după noile principii digitale și conduce azi Italia. Donald Trump, un președinte digital, nu e cunoscut pentru respectul său față de drepturile omului sau față de principiul separării puterilor în stat.

Pentru ca lumea digitală să fie una democratică trebuie în primul rând ca parti- dele politice pro-democratice să se digitalizeze ele însele, și să facă asta în maniere mai creative și mai incluzive decât o fac în prezent forțele ostile democrației.

Digitalizarea lumii nu e o garanție pentru democrație. Pentru asta e nevoie de investiții semnificative în cultivarea spiritului critic, în dezvoltarea abilităților digi- tale și în crearea de noi sisteme de protejare a democrației – fiindcă vechile sisteme, cele de tip analogic, nu mai funcționează.

Mai important, instituțiile publice trebuie să se digitalizeze la rândul lor. Asta înseamnă crearea de platforme care să dea șansa cetățenilor și guvernanților să lucreze împreună. Mă gândesc în primul rând la platforme de tip open-source gover- nance, dar și la alte tipuri de platforme (de exemplu, cele care fac posibilă bugetarea participativă).

IV. CONCEPTE/SERVICII / 833

834 / Caiet documentar 3 România digitală

Dincolo de asta însă, așa cum am spus deja, comunicarea digitală se reduce în ultimă instanță la emoții (lucru inevitabil prin însăși structura comunicării de tip digital). În sensul ăsta, intrăm într-o epocă numită a post-adevărului, una în care validarea și autovalidarea emoțională capătă preeminență asupra validării și auto- validării raționale. „Cum mă simt?” devine o întrebare mai semnificativă decât „cum sunt?”. Post-adevărul e una din trăsăturile post-materialismului, iar lumea digitală e una prin excelență post-materială. Tocmai de aceea campaniile de fake-news au succes mai ales în societățile bogate, cu valori preponderent post-materiale și digi- talizate într-o proporție mult mai mare decât celelalte societăți.

În condițiile acestea, finanțarea de programe de dezvoltare a inteli- genței emoționale devine absolut obligatorie pentru supraviețuirea și dez- voltarea în continuare a democrației liberale.

În termeni practici, la nivel de politici publice ar trebui, pe lângă programe de educație civică, următoarele:

– garantarea dreptului la demnitate inclusiv din perspectivă emoțională, nu doar din perspectivă juridică și socială;

– modificarea programei de învățământ, cu accent pus pe dezvoltarea spiritului critic (inclusiv în programe de lifelong learning);

– susținere financiară pentru programele (inclusiv pentru programele de trai- ning) de dobândire de competențe digitale;

– introducerea în programa de învățământ a programelor de media literacy și susținerea financiară a programelor de training în media literacy;

– susținerea proiectelor de fact-checking care să permită cetățenilor să verifice rapid informațiile pe care le primesc în mediul digital.

Material publicat in volumul România Digitală din seria Caiete Documentare Club România.

Ultima ora:

ObservatorDaniel Daianu, talk given at the Hungarian Academy of Sciences, 18 June 2019

PoliticTanase Stamule: O grămadă de guguștiuci comentează pe Facebook despre faptul că a picat moțiunea

EconomieBogdan Chiriţoiu, despre prevenţie şi amenzi: Biserica se chinuie de 2.000 de ani să ne îndrepte, dar fără să ai şi o bâtă nu îi corectezi pe oameni

ExternAlexandru Grumaz: Marea Neagră, de la „lac rusesc“ la spaţiu de securitate al Europei

EvenimenteDragoș Preda: Invitație pentru Membrii Club Romania

CulturaIoan-Aurel Pop: Eminescu – valoarea absolută a culturii româneşti

SocialSever Voinescu: Ghidul Andrei Șerban

MoldovaIulian Chifu: La Chişinău – majoritate de coaliţie, fără cheie de control şi fără frâne



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe