Pentru cine manifestă interes față de politica din Turcia: a apărut ieri în Kathimerini, ziarul politico-financiar din Atena, care are o vechime de peste un secol, un editorial semnat de un economist grec, Vasilis Th. Karatzas, în care acesta analizează foarte clar prestația politică din ultima perioadă a lui Recep Tayyip Erdogan.
𝐂𝐨𝐧𝐭𝐞𝐱𝐭: În ultimele două săptămâni, în preajma ultimului congres AKP, Erdogan s-a angajat într-o serie de inițiative politice care au şocat opinia publică turcă și internațională. Concret, a decis să se retragă din Convenția de la Istanbul privind drepturile femeilor, a împins partidul kurd în afara legii și a oferit garanții de stat companiilor implicate în construcția Canalului Istanbul, care va ocoli Bosforul. Pe lângă toate acestea, l-a înlocuit și pe guvernatorul Băncii Centrale din Turcia, Naci Ağbal, la doar patru luni de la numire.
𝐈𝐦𝐚𝐠𝐢𝐧𝐞𝐚 𝐝𝐞 𝐚𝐧𝐬𝐚𝐦𝐛𝐥𝐮: Toate aceste acţiuni pot părea fără legătură, dar nu sunt, scrie Vasilis Th. Karatzas. Inițiativele lui Erdogan au reprezentat doar încercări de a face pe plac tuturor grupurilor din coaliția de guvernare cu ajutorul căreia se află în prezent la putere.
➡️ Demararea anchetei care a dus la arestarea, în urmă cu o lună, a liderilor Partidului Democrat al Poporului, Selahattin Demirtas și Figen Yukseksag, a fost văzută drept un cadou politic pentru naționaliștii din partidul MHP.
➡️ Retragerea Turciei din Convenția de la Istanbul privind prevenirea şi combaterea violenţei împotriva femeilor a fost văzută drept o modalitate de a-i cuceri pe islamiștii mai conservatori.
➡️ Oferirea garanțiilor de stat pentru proiectul de infrastructură “Canalul Istanbul” e un fel de desert alcătuit din lucrări profitabile finanțate de stat și menite să fie atribuite marilor companii de construcții care au o atitudine prietenoasă faţă de partidul președintelui.
➡️ Demiterea guvernatorului Băncii Centrale din Turcia s-a realizat pentru a da satisfacţie familiilor supra-îndatorate, întreprinderilor mici și mijlocii și companiilor mari care au împrumuturi imense și sunt afectate de ratele ridicate ale dobânzii. Naci Ağbal abia reușise să stabilizeze prețul lirei turcești și să atragă capital străin de ordinul miliardelor. Înlocuirea lui tocmai în momentul în care politica sa fiscală începuse să dea roade pare stranie și nu va fi benefică pe termen mediu și lung, susține Vasilis Th. Karatzas.
𝐏𝐫𝐢𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐫â𝐧𝐝𝐮𝐫𝐢: Motivul din spatele tuturor mișcărilor lui Erdogan a fost declinul partidului său, Dreptate şi Dezvoltare (AKP). Vasilis Th. Karatzas atrage atenția că sondajele arată o limitare a electoratului AKP la 25-28% din voturi, fără distribuirea nehotărâților. Iar cele mai negre estimări vin din partea indecișilor, care provin din rândurile electoratului AKP și par să fi întors definitiv spatele partidului, fără să fi decis însă cu care dintre partidele de opoziție vor vota la alegerile generale din 2023. Totodată, cele mai recente estimări arată că Erdogan își pierde tot mai mult din influența politică, mai ales datorită faptului că șapte milioane de noi alegători vor fi adăugați pe listele electorale la următoarele alegeri.
𝐂𝐞𝐫𝐜𝐮𝐥 𝐯𝐢𝐜𝐢𝐨𝐬: Karatzas remarcă faptul că politica economică a lui Turciei este astăzi asemănătoare cu politica economică a Greciei din epoca memorandumurilor de salvare financiară. Atunci, guvernanţii eleni susțineau că vor implementa reformele clarte într-un ritm foarte rapid, dar renunțau la fel de rapid, îngroziți de pierderea capitalului electoral. Vasilis Th. Karatzas susține că nu s-a produs vreo schimbare reală, iar grecii au ajuns să se izbească de aceleași probleme financiare care s-au amplificat și au devenit mult mai greu de rezolvat.
𝐏𝐨𝐥𝐢𝐭𝐢𝐜𝐚 𝐞𝐱𝐭𝐞𝐫𝐧ă 𝐚 𝐥𝐮𝐢 𝐄𝐫𝐝𝐨𝐠𝐚𝐧: Pe de o parte, Europa și mai ales Germania, tolerează încălcările Ankarei în ceea ce privește probleme de agresivitate internațională, drepturile omului și distrugerea instituțiilor, deși sancționează în mod declarativ regimul coordonat de președintele turc. Vasilis Th. Karatzas mai scrie că Germania aplică strategia unei politici realiste în raport cu Turcia, pentru că Berlinul consideră Turcia drept un domeniu de acțiune privilegiat. Pe de altă parte, SUA joacă un joc al răbdării, care stârnește multe frământări la Ankara. E drept că Turcia ar dori să stea la masa negocierilor cu administrația Biden, dar noul locatar de la Casă Albă, la trei luni după preluarea mandatului, nici măcar nu a ridicat telefonul pentru a vorbi cu Erdogan. În plus, nici oficialii administraţiei americane nu au început să negocieze cu turcii pe anumite dosare.
𝐒𝐜𝐨𝐩𝐮𝐥 𝐣𝐨𝐜𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐞 ș𝐚𝐡: Înlocuirea guvernatorului Băncii Centrale din Turcia și toate celelalte acţiuni întreprinse de Erdogan în ultima vreme au un rol defensiv și reprezintă încercări de a-şi împiedica prăbuşirea. Deși alegerile sunt încă departe, cifrele din sondaje au propria lor semnificație. Iar Erogan știe că dacă partidul lui continuă să piartă capital politic, actuala coaliție guvernamentală va risca să nu mai obțină majoritatea pentru a forma guvernul de după alegerile de peste doi ani.
Î𝐧𝐭𝐫𝐞𝐛𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐝𝐞 𝐟𝐢𝐧𝐚𝐥: Oare se va prăbuși, mai devreme sau mai târziu, politica economică a lui Erdogan sub greutatea contradicțiilor sale interne? Vasilis Th. Karatzas e de părere că problemele pe care nu le rezolvi acum, în cazul Turciei vorbim mai ales de cele financiare, se vor întoarce mâine mult mai grave.