Matei Bogdan
Publicat în 12 mai 2021, 13:18 / 124 elite & idei

Marian Staș: Angelina Rivera Rocabado, profesoară și director adjunct, transformă școala din Râmnicu Sărat, acum înscrisă și în programul național școli-pilot

Marian Staș: Angelina Rivera Rocabado, profesoară și director adjunct, transformă școala din Râmnicu Sărat, acum înscrisă și în programul național școli-pilot

Angelina Rivera Rocabado este profesoară de engleză și franceză la Școala „Gheorghe Vernescu” din Râmnicu Sărat. O școală de cartier, unde o parte dintre elevi provin din medii defavorizate, sau căsuțe de tip familial. Pentru toți caută soluții prin care școala să fie un întreg: spațiu în care învață, se dezvoltă, primesc o masă caldă și sprijin în depășirea traumelor emoționale de acasă. Din toamnă, vor face parte din programul „școală-pilot”, adoptat de Guvern în 2020, ce permite profesorilor să creeze propria curriculă adaptată nevoilor specifice ale școlii. Ca director adjunct, Angelina spune că a reușit să creeze un colectiv sudat după ce a oferit profesorilor o voce și încredere. Astăzi, după patru ani de mandat, spune că se află „într-o familie pe care o găsești uneori mâncând împreună varză cu mămăligă.” 

De la invitația la Sorbona la naveta în sate din Moldova

Angelina a crescut într-un mediul multilingv, iar limbile străine i-au plăcut dintotdeauna. Tatăl ei este bolivian, iar mama româncă. Datorită familiei extinse, a crescut auzind în jur franceză, spaniolă, engleză, uneori germană sau italiană. În clasele primare a călătorit și a locuit perioade scurte în Elveția, la Lausanne, unde mama ei, profesoară de franceză, studiase cu ani în urmă.

A realizat că și-a ales meseria potrivită când a intrat într-o clasă, la o oră de practică pedagogică, iar elevii au întâmpinat-o cu „Hello, teacher!”. După facultatea de Limbi Străine, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, a început un master în didactica predării limbii franceze. La scurt timp după a primit o bursă de studiu de șase luni la Universitatea Sorbona, din Paris, dar a renunțat după ce a aflat că va fi mamă. Acum, Francesca, fiica ei, are 12 ani. 

În primul an de master a predat în două școli dintr-o comună din județul Iași, în satele Voinești și Schitu. A făcut naveta din Iași cu microbuzul, chiar și cu ambulanțe. Odată a stat tot drumul lângă o bătrână aflată pe o targă, altă dată cu căruța sătenilor care traversau satele. La școală mergea cu drag, dar drumul era un chin. A citit legislația și a cerut directorului să i se deconteze naveta și să-i ofere prima de instalare, pe care o primeau profesorii din mediul rural la început de drum. Peste 90% dintre colegii săi erau navetiști și toți și-au primit beneficiile după demersul Angelinei. Majoritatea știau că au acest drept, dar nu au încercat să facă ceva, crezând că vor fi ignorați.

Cât a predat în cele două sate, Angelina spune că a conștientizat impactul inegalității de șanse. Venea după o perioadă de practică la Colegiul Național „Costache Negruzzi” din Iași, unde toți copiii aveau uniforme și erau bine îmbrăcați, „o imagine idilică a învățământului”. Când a ajuns în Voinești, copiii aveau căciuli și haine murdare, pantofii plini de noroi, sobele fumegau, iar clasa mai era străbătută uneori de șoareci.

Situația elevilor a determinat-o să producă schimbare dincolo de poarta școlii. A creat relații de încredere cu elevii, i-a motivat să vadă școala ca poarta către ieșirea din sat. Ba mai mult, s-a aliat cu doi profesori și timp de un an au susținut financiar un elev la un liceu din Iași. I-au făcut o bursă lunară din salariile lor, după ce elevul i-a zis Angelinei că vrea să abandoneze școala la finalul clasei a VIII-a. „I-am zis că trebuie să facă tot ce poate ca să iasă din sat. După un an ne-a spus că se descurcă cu ajutor din partea unui unchi. Nici nu-și imagina că va ajunge la Iași la școală, nici nu îndrăznea să se gândească.” 

După titularizare și concediul maternal, Angelina s-a transferat în Râmnicu Sărat, iar azi continuă schimbarea începută încă de când a intrat în învățământ: crearea de oportunități egale și ajutor suplimentar elevilor din familii vulnerabile. După 15 ani la catedră, Angelina spune că are același entuziasm și dedicare față de profesie. 

Școala-pilot, programul național prin care educația se face în funcție de nevoile elevului

Angelina știe că școala de cartier în care predă este o reflexie a comunității din care elevii provin și accesul la educație depinde de ce se petrece în fiecare familie. „E un mix de copii foarte buni, dar și copii foarte vitregiți de soartă.”

Alături de colega ei director, a înscris școala în proiectul unităților-pilot adoptat printr-o Hotărâre de Guvern din 2020. Timp de patru ani vor testa metode de predare și arhitecturi curriculare noi, adaptate nevoilor școlii, și vor propune noi modalități de dezvoltare profesională pentru cadrele didactice. Pe scurt, au libertate totală să inoveze. La capătul celor patru ani de implementare, vor analiza în ce măsură și-au atins obiectivele și cum s-a schimbat situația pentru elevi. 

Școala Angelinei este una dintre cele cinci școli din țara noastră înscrise deja ca unitate-pilot. Acum, lucrează la arhitectura curriculară, pe care o vor depune în data de 15 mai la Ministerul Educației, și apoi va urma o perioadă de evaluare a obiectivelor stabilite de către o Comisie a ministerului. Angelina crede că impactul va fi foarte mare. Sunt lucruri pe care le face deja la o scară mică, dar dispersat, în anumite clase. 

Vor pilota proiectul la o clasă de a V-a, fiindcă se adresează celor la început de ciclu educațional, din clasa a V-a sau a IX-a. Lecțiile vor fi construite în funcție de nevoile specifice ale copiilor. „Proiectul se potrivește mănușă școlii. Personalizăm învățarea și construim pe nevoile fiecărui copil ca să îmbunătățim nivelul, dat fiind că vin din niște medii extrem de defavorizate.”

Propunerea de proiect școală-pilot a apărut la inițiativa lui Marian Staș, consultant educațional, lider al organizației Liderii Mileniului trei și profesor la școala de vară anuală din cadrul Universității Harvard. Proiectul va fi finanțat din fonduri europene și pleacă de la trei principii: curriculum oferit de școală, proiectare pe opt arii de învățare, curriculum la alegerea elevilor. 

Schimbarea orarului e una dintre propunerile echipei Angelinei. Vor un program prelungit ca să-i țină cât mai mult pe elevii vulnerabili departe de mediul în care trăiesc, iar programul să înceapă de la ora 09:00.

Lecțiile vor pune accent pe informațiile de care elevii au nevoie pentru a progresa, fiindcă unii sunt la un nivel foarte scăzut, iar pentru unii dintre ei performanța înseamnă terminarea celor opt clase. În plus, vor accentua alte materii prin care să urmărească dezvoltarea personală și emoțională a elevilor, „fiindcă noi la școală îi primim cu toate traumele și neajunsurile pe care le au din familie și apoi le cerem să știe teorema lui Pitagora.”

Informațiile din curriculă le vor împărți în trei categorii: informații peste care pot trece mai repede, fără să le accentueze, informații importante și peste care niciun profesor nu va trece mai departe până nu se vor asigura că elevii știu totul așa cum trebuie, și informații relevante, dar nu neapărat esențiale. 

Structura pe care o vor propune Ministerului va cuprinde elemente prin care să personalizeze atât învățarea, cât și evaluarea. O soluție e să introducă un sistem de feedback complex la care vor colabora toți profesorii. Fiecare elev va avea o fișă individuală cu informații despre ce știe, ce nu știe, la ce materii este bun, unde mai are de recuperat, competențele individuale, pasiuni. 

Un alt element pe care îl propune odată cu programul „școală-pilot” este implementarea unui sistem prin care fiecare profesor să-i justifice nota elevului prin explicații detaliate. „Asta înseamnă să îndrăznești, să ai curaj să schimbi ceva. Vom da tot ce putem acestei clase.”

Angelina urmărește ca prin proiectul pilot să facă din școală un întreg care să răspundă mai multor nevoi ale elevilor, de învățare, dezvoltare, socializare, integrare, dar și unor nevoi primare. Vor să le ofere copiilor și un program de tipul școală după școală și o masă caldă. „Ar conta enorm și ar fi singura masă caldă din zi pentru unii dintre ei, așa cum singura masă dintr-o zi pentru unii e acel mic dejun format din lapte și corn.”

Povestește că la un moment i s-a spus că ar trebui să predea într-o școală cu copii dotați unde să creeze performanță. Dar a răspuns că are elevi pe care îi ia de la -4 și îi duce la peste 0, iar asta numește ea progres și provocare. „Satisfacția e în ochii copilului sărac, nemâncat, afectat emoțional din mediul în care trăiește. Când îi văd bucuria din ochi atunci când apar la clasă, că poate sunt singurul lucru bun care i se întâmplă în acea zi. Acolo e bucuria, nu să mă duc la excelență.”

Colaborarea între profesori este un alt obiectiv major din planul proiectului. Profesorii care vor preda la clasa implicată în proiect se vor întâlni regulat și se vor pune de acord asupra noțiunilor pe care le vor preda. Vor urmări dezvoltarea anumitor competențe, trecând elevii prin toate disciplinele, fie că e vorba de română, matematică, fizică, sau engleză. Transdiciliprinaritatea va fi obiectivul comun. 

I-ar plăcea ca toți elevii din școală să treacă prin experiența programului. Să simtă că școala e locul în care primesc ghidare în construirea vieților de adulți, unde să găsească refugiul pe care nu-l au acasă. „Vreau să le dăm alte aripi și să-i învățăm să viseze dacă nu pot zbura sau măcar să-și imagineze.”

Schimbarea la față a școlii – o muncă de echipă în care competența bate vechimea  

Angelina e profesoară de 15 ani și de patru ani are și rolul de director adjunct, în urma unui concurs. Ca să fie ancorată în lumea copiilor, ascultă muzica lor favorită, încearcă jocurile lor, ca să le descopere personajele preferate sau citește despre oamenii pe care elevii îi urmăresc pe rețelele sociale. Folosește referințele familiare lor la clasă sau în teme ca să le facă învățarea ușoară. „Le-am pus odată piesa Et și tu n’existais pas de Joe Dassin și au început să râdă. Pe mine mă interesa să învețe condiționalul, nu piesa. Dar mi-au arătat că nu asta e metoda, ci prin elemente familiare lor.” 

Din 2014, Angelina face parte din comunitatea eTwinning, locul în care școlile din Europa fac schimburi de experiență. Dincolo de exersarea limbilor străine, spune că elevii își dezvoltă competențe de comunicare, își lărgesc orizonturile cu noi referințe culturale și lingvistice. Până acum au călătorit virtual în clase din SUA, Turcia, Polonia, Marea Britanie sau Franța. 

De altfel, datorită acestor experiențe a devenit membră Aspire Teachers, spune Angelina. Când s-a înscris la Academia de vară, un elev i-a scris o scrisoare de recomandare în care a povestit despre cum Angelina a adus-o la clasă pe scriitoarea Jennifer Nolan din SUA și le-a vorbit despre importanța protejării mediului înconjurător. Cu o cafea alături, scriitoarea le-a arătat elevilor reportaje realizate de cei doi băieți ai săi, cameramani marini pentru Discovery Channel. Le-a arătat cum, din cauza plasticului din oceane, broaștele țestoase cresc deformate. „Copii au fost fascinați și sensibilizați. A fost o lecție de engleză și ecologie. Imaginile mi-au rămas în minte: țestoase cu paie în nas ce se dezvoltă contorsionat din cauza plasticului care se prinde de ele încă de mici.”

Unul dintre obiectivele Angelinei a fost dezvoltarea competențelor digitale ale profesorilor și implementarea cât mai multor proiecte europene în școlile în care a predat. A popularizat examenele Cambridge de limba engleză și DELF de limba franceză. De altfel, în 2016, Angelina și-a făcut lucrarea de grad având ca temă noile tehnologii, iar în 2019 a susținut o lecție deschisă în cadrul Cercului profesorilor de limba Engleza când a promovat folosirea acestora la clasă. Anul acesta a susținut un workshop în cadrul aceluiași cerc metodic, de data aceasta a promovat metode de predare on-line. „Zic că am reușit, profesorii lucrează cu tabla interactivă, cu manuale digitale, cu aplicații. Se vede o schimbare, de la mentalitate până la practică.”

Un alt obiectiv a fost să-i învețe pe profesori să colaboreze, dându-le o voce și încredere că pot duce la capăt noi atribuții. Până să fie director în școală, consilierul educativ și responsabilul de comisie metodică erau în acel rol de ani buni, dar Angelina a propus tuturor să aibă acces la funcții. S-au schimbat în fiecare an și a observat că și debutanții pot aduce surprize fiindcă sunt  motivați de încrederea primită. 

După patru ani de directorat spune că schimbările din școală sunt vizibile: se vede o evoluție a elevilor și o sudare a colectivului, fiindcă profesorii sunt încurajați să încerce lucruri noi și primesc sprijin când vor să-și pună în aplicare ideile. Dacă la început avea colegi care spuneau nu propriilor idei la scurt timp după ce le prezentau, acum au curaj să le ducă la capăt. „Acum au curaj să facă ce vor, cum vor, în materie de idei și proiecte. Eu și colega mea, Geanina, suntem exemplu de bună colaborare și lucru în echipă. Cred foarte tare că nu ai cum să faci lucruri singur, pierzi o groază de lucruri interesante.”

Au introdus și uniforme pentru a șterge din diferențele vizibile dintre copii. Acum toți poartă tricouri polo verzi, inclusiv profesorii dacă doresc. Iar când vede că unii elevi nu au haine sau încălțămintea potrivită, sau lucruri necesare școlii, Angelina cere ajutorul prietenilor sau altor părinți de prin școală. „Acum am haine și jucării prin casă donate pentru ei. Diferența fizică dintre elevi e frapantă, măcar la școală vrem să le estompăm și să simtă că toți au lucruri similare.”

Profesori curajoși înseamnă copii care își înving temerile

Angelina a pilotat la clasă opționalul Aspire Talks, realizat de Aspire Teachers, din dorința de a sprijini dezvoltarea emoțională a elevilor. I-a încurajat să vorbească despre ei înșiși, i-a învățat să colaboreze, datorită provocării cu bezeaua ori cu spaghetele, i-a învățat ce înseamnă un feedback bun, cum să se evalueze într-un mod pozitiv și să vadă calitățile în colegii lor. „Întregul proces nu-i ușor, uneori simți că elevii au uitat tot și o iau iar de la capăt. Dar e un început.”https://www.youtube.com/embed/2o0yDPOl27Q?enablejsapi=1

S-a alăturat cu elevii și proiectului „Educație la înălțime”, proiectul dezvoltat de Aspire Teachers împreună cu o echipă de specialiști în televiziune și susținut de Departamentul de Dezvoltare Durabilă din guvernul României. Elevii săi au urmărit prima lecție transmisă în direct cu drona din Sfântu Gheorghe, județul Tulcea.

Se simte recunoscătoare că elevii o învață ceva nou în fiecare zi. În ziua discuției noastre, Angelina venise după o întâlnire online cu elevii unei școli din Turcia. Fusese ziua copilului la ei și în spatele Angelinei era steagul României însoțit de mesajul Happy children’s day! scris pe o tablă. Angelina a rugat o elevă să cânte ceva pentru că are voce frumoasă, dar i-a răspuns că îi este rușine, fiindcă nu știe cum se va descurca în fața celor 40 de copii. A încurajat-o să facă ce simte spunându-i că e curajoasă prin simplul fapt că nu a zis nu, ci și-a exprimat temerea. Motivația Angelinei a avut efectul unui bumerang. Fetița s-a ridicat și a zis o poezie în fața colegilor și a oaspeților. „Am plecat de la 0 și am ajuns la 1. Asta numesc eu progres, când un copil își înfrânge temerile. E un câștig enorm.”

Spune că motivarea elevilor poate avea un efect major asupra dezvoltării lor. O încurajare atunci când elevii împart din vulnerabilități, e momentul ideal pentru a scoate la suprafață curajul din ei. „Cred că asta e lecția de împărțit cu adulții cu rol de profesor, să avem noi o voce a noastră ca să putem să le dăm copiilor o voce a lor atunci când e necesar să-și învingă temerile. Altruismul profesorilor înseamnă evoluție pentru elev.”

După 15 ani în învățământ, își măsoară impactul prin relațiile de încredere cu elevii. Un mesaj la ora opt seara în care un elev îi spune că îi trimite tema ca să vadă dacă este bună, pentru Angelina înseamnă un succes. „Înseamnă că tema nu a fost o corvoadă. Iar faptul că îmi scrie arată încredere.” 

În privința profesorilor, măsoară impactul prin relațiile închegate datorită colaborării. Îi simte ca pe o familie și, uneori, iau masa împreună. „Uneori ne găsești pe toți la masă, de la paznic și femeie de serviciu până la director, mâncând varză cu mămăligă. Masa împreună este un exercițiu de teambuilding extraordinar, fiindcă actul de a mânca împreună sudează grupul.”

Când le-a prezentat colegilor ideea cu „școala-pilot”, Angelina își amintește că Marian Staș a fost impresionat de capacitatea lor de organizare. I-a zis să aducă la o discuție 20 de oameni din structura școlii, să vadă dinamica și impactul pe care l-ar produce. Într-o singură zi a mobilizat 28 de persoane. Toți cei sunați de Angelina și colega ei director au răspuns apelului lor, membri din consiliul de administrație, contabilul, secretara, reprezentantul părinților, viceprimarul orașului. „A zis Marian că e fantastic, nu a mai întâlnit o așa mobilizare. E efectul încrederii construite.”

Spune că e rezultatul investiției în sudarea grupului, i-a adus împreună și a valorizat opinia fiecăruia. Implicarea a fost rezultatul sentimentului de apartenență pe care Angelina și colega ei director l-au cultivat încă de la începuturi. Fiindcă ea, la rândul său, a învățat să valorizeze oamenii și să le recunoască meritele. Un rol important l-a avut și intrarea în Aspire Teachers, unde a primit recunoaștere pentru munca ei și a întâlnit oameni cu același sistem de valori și preocupare pentru schimbare. E ținta ei de când a intrat în învățământ și intenționează să o ducă până la capăt în anii ce urmează, iar proiectul „școală-pilot” e parte din proces.

Interviu realizat de Roxana Tănăsachi

https://www.aspireteachers.ro/

Ultima ora:

ObservatorVictor Vevera: ICI Bucureşti familiarizează audienţa din România cu noţiunea de HPC – High Performance Computing

PoliticKlaus Iohannis, la Forumul de la Malmö: Vom înființa în România un premiu național anual pentru personalităţi române şi internaţionale care contribuie la educaţia privind Holocaustul

EconomieCristian Popa: BNR este hotărâtă sa tempereze dinamica prețurilor

ExternGeorge Friedman: Europa și NATO, trase pe linie moartă de Statele Unite

SocialSorin Cucerai: Dreptul la viață e nederogabil

EvenimenteVictor Vevera: ICI Bucureşti familiarizează audienţa din România cu noţiunea de HPC – High Performance Computing

CulturaCristina Popescu: Porumbei exotici

EditorialClaudiu Butacu: Cum arată cultura organizațională a unui ONG acum, față de cum arăta acum câțiva ani



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe