Adriana
Publicat în 14 noiembrie 2017, 16:14 / elite & idei

Marian Staș: Criza miniștrilor Educației

Marian Staș: Criza miniștrilor Educației
+ Observator

Politicul e „răul necesar”. Dacă dă cu plus, e necesar – fatalmente necesar: e imposibil ca o societate să pună în fapt Școala pe care și-o dorește, în absența voinței politice aferente, care înseamnă deopotrivă curaj al acțiunii la nivel larg și legislație inteligent croită.

În caz contrar, adică rezultat politic pe minus, e rău-rău: tocmai fermentul principal al oricărei democrații sănătoase devine otravă fatală pentru marile sale proiecte transformaționale. Așa e acum, la noi. E limpede ca lacrima că nici un/o ocupant/ă a celui mai fierbinte fotoliu din Guvernul României nu a avut și nu are calibru de #ministrupebune. De ce, oare? Punând demnitarul în centrul analizei și dând deoparte posibilele puncte tari (S – strengths) ori oportunități (O – opportunities) puse în valoare de fiecare în parte, e clar că alunecatul pe cojile de banane ale propriilor vulnerabilități (W –weaknesses) și incapacitatea de a contracara amenințări (T – threats) au prevalat, de la mare distanță. Altfel, de ce am fi unde suntem, la capitolul Educație: ultimii în Europa și, mai ales, ultimii față de noi înșine? Așa încât eu pun drept cauze de fond ale eșecurilor ministeriale în serii prelungite următoarele componente ale factorilor W-T:

  • Orgoliile individuale nemăsurate, generate de complexe de superioritate neacoperite în fapte (universitari, deci capabili de exercițiul ministerial by default – wrong!…) ori de complexe de inferioritate imposibil de surmontat (preuniversitar – cazul actualului ministru, căruia pălăria îi cade mereu pe ochi, de mare ce e);
  • Incompetența de leadership patentă; așa cum am repetat de un milion de ori până acum, transformarea Școlii ca sistem este, prin natura sa, un proces societal profund, multidimensional, de schimbare adaptativ, abordabil cu instrumentar performant de leadership, înainte de orice altceva; oamenii ăștia, care au stat sau stau în scaunul cu pricina, nu știu, pur și simplu, să exercite leadership;
  • Incompetența managerială abundent probată; de frică sau din prostie pură și simplă, toți au dat mari rateuri acolo unde lucrurile trebuiau puse pe făgaș fără cusur de, hăt, ani buni (manuale școlare gata la timp an de an; autorizații de funcționare a școlilor valide în proporție de 100%; subiecte și bareme de corectare la evaluări și bacalaureate impecabile; arhitecturi curriculare, strategii de formare profesională, construcții instituționale adecvate etc.; aiurea: toate i-au / ne-au pocnit în moalele capului când le / ne era lumea mai dragă!…);

Salvarea tot în politică avem a o căuta și găsi. Oricât de frustrant ne-ar fi, e imposibil altfel.

  • Nevoia animalică irepresibilă de putere și statut – Domnule ministru / Doamnă ministru sunt apelativele-afrodiziace supreme pentru toată pletora de nevolnici pe care o știm prea bine;
  • Ucigătoarea dependență de șeful politic; eu te-am pus, eu te omor / cine mișcă, mișcă mort / comentezi?!…; dintr-un mâl politic colmatat endemic, precum cel dâmbovițean, n-au cum ieși curaj, integritate, caracter și asumare – ies doar lingușire, obediență și pupincurism, de jos în sus; or, în secunda în care „nașul” politic face vorbire despre posibila consacrare ministerială, prețul devine enorm, de cele mai multe ori măsurat fiind în pierderea minții ministeriabilului;
  • Inadecvarea axiomatică la conversația contemporană despre Educație; meschinăria și impotența funcțională n-au cum rezona cu soluții inteligente și vizionare la provocările educaționale ale mileniului trei – pur și simplu n-au cum: ele sunt abordabile doar de oameni liberi cu adevărat, nu de funcționari captivi propriului lor analfabetism funcțional de duzină.

Vestea proastă e că, vrem-nu vrem, salvarea tot în politică avem a o căuta și găsi. Oricât de frustrant ar fi, e imposibil altfel. De aici, nevoia unor valuri politice primenitoare succesive, tinere, proaspete, până nu căpiem de tot, dând, în fapt, ministru după ministru, incompetență și impostură de-ți stă inima în loc, văzându-le lățite grotesc peste ce are mai sfânt o țară.

 

Criza miniștrilor Educației

Ultima ora:

ObservatorCristian Unteanu: România se confruntă cu riscul existenţial al „ieşirii de pe hartă“

PoliticMarius Stoian: Președintele Klaus Iohannis procedează în litera și spiritul Constituției. Isteria nu poate bate democrația!

EconomieSergiu Oprescu: Exista o nevoie de predictibilitate pentru ca altfel pietele reactioneaza cu volatilitate

ExternCristian Unteanu: Autoizolarea României. Pe fond, ne interesează ceva?

EvenimenteMireille Rădoi: Ziua Culturii Naționale celebrată în Aula BCU ”Carol I”

CulturaAcad. Ioan Aurel Pop: Rolul culturii scade pe zi ce trece; fără şcoală nu se poate face cultură

SocialAndreea Paul: Info-invitatie catre doamnele care au fondat sau conduc initiative civice remarcabile in tara

MoldovaCristian Unteanu: De la Chişinău, Dodon brodează mai departe pe scenariul anti-românesc



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe