OraNoua.ro
Publicat în 14 mai 2014, 19:05 / 204 elite & idei

Marian Staş: Raport de elită despre Patrie. „7 teme fundamentale pentru România“

Marian Staş: Raport de elită despre Patrie. „7 teme fundamentale pentru România“
de Marian Staş

Proiectul este excepţional, în sensul tehnic al atributului. Citiţi cartea şi vă veţi convinge. Recomand volumul ca pe o lectură fundamentală, necesară tuturor tinerilor care aspiră la statutul de elite ale României. Adică, oameni capabili să genereze Proiecte de Ţară.

Rostul postării mele este acela de feedback: ce îmi place văzând cartea; şi ce, cu siguranţă, aş face altfel la iteraţia următoare a acestui excepţional exerciţiu de reflecţie de clasă asupra Patriei profunde România.

Ce îmi place

Apreciez arhitectura densă a volumului, structurată consistent şi armonios de echipa coordonatorilor: Dan Dungaciu; Vasile Iuga; Marius Stoian. George Cristian Maior semnează Cuvântul înainte, iar Dan Dungaciu prefaţează cartea.

Scrie George Maior:

“Publicul-ţintă căruia i se adresează proiectul editorial include societatea civilă, în sens larg, mediul academic, dar şi spectrul politic, fiind un bun indicator al stadiului analizei în societatea românească a celor şapte teme fundamentale abordate. Un merit substanţial al acestui demers este faptul că a reuşit să reunească analize ale unor autori din cele mai variate domenii sau sectoare ale vieţii sociale, fie că vorbim despre jurnalişti, politicieni, politologi, experţi guvernamentali sau exponenţi ai mediului privat.”

La rândul său, Dan Dungaciu subliniază:„Nevoia crucială de a construi punţi între ciclurile politice a fost percepută şi subliniată, dar nu este singura. O asemenea iniţiativă, fără să îşi facă iluzia unei eficacităţi imediate – elementul răbdare este cheia succesului – trebuie să îmbine acţiunea practică, orientată după scopurile dinainte asumate, dar şi nevoia de aplecare spirituală (angajament moral) pe care adepţii proiectului o resimt incontestabil (sau ar trebui să o facă). În termenii cei mai simpli, obiectivele pe termen lung ale unei posibile agende sunt: conectarea elitelor româneşti la dezbaterea mondială de idei modificarea atmosferei publice din societatea românească şi construirea consensului minimal pentru un nou proiect România, edificat dincolo de ciclurile electorale încurajarea unei elite româneşti tinere, pregătită de un nou tip de gestiune a României şi capabilă să se sincronizeze cu mizele occidenntale, fără să abandoneze preocupările locale (O ieşire din România, cu ea cu tot).”

Pilonii, şapte la număr, pe care echipa de autori dezvoltă argumentul despre provocarea fundamentală a Romîniei de azi (“[…] România trebuie să găsească un răspuns de secol XXI vechilor sale aspiraţii de modernizare, dezvoltare economică şi socială şi de integrare deplină încomunitatea occidentală. Ţara se află în prezent în faţa celei de-a treia încercări de modernizare din ultimii 160 de ani” – Vasile Iuga) sunt următorii:

Tema 1. Europa la răscruce (coordonator: Daniel Dăianu)

Tema 2. Moldova ante portas. Reunificare prin integrare sau integrare prin reunificare (coordonatori: Dan Dungaciu; Sergiu Celac)

Tema 3. România în noua eră digitală (coordonator: Bogdan Gavrilă)

Tema 4. Revoluţiile “no face, no name, no number” (coordonator: Marius Stoian)

Tema 5. Economie. Securitatea energetică şi reindustrializarea României (coordonator: Vasile Iuga)

Tema 6. Mecansimele gripate ale politicii romîneşti (coordonator: Laurenţiu Ştefan)

Tema 7. “Dumnezeu îşi ia revanşa”? Resurecţii şi provocări religioase postseculare în contexte (geo)politice seculare. Cazul Ortodoxiei (coordonator: Dan Dungaciu)

Sunt de acord cu provocarea de ţară identificată de Vasile Iuga. În particular, sistemul public al Educaţiei are a pune în fapt a treia sa transformare istorică majoră, după momentul Spiru Haret şi reforma comunistă din anii ’50.

De asemenea, salut diagnosticul pus prin titlul temei 6. În momentul de faţă, în opinia mea, prestaţia submediocră a clasei noastre politice constituie amenninţare directă la siguranţa şi securitatea României. „Somnul raţiunii naşte monştri” (Goya)

În fine, remarc şi subliniez confortul elevat şi elegant al lecturii. Toate contribuţiile au ritm, coerenţă şi consistenţă, iar numitorul lor comun este naturaleţea nefardată a scrisului conştient în fiecare clipă de firescul nearogant al  conştienţei valorii proprii.

Ce aş face altfel

Testul meu de turnesol faţă de orice proiecte publice din clasa cărora face parte şi volumul de faţă are în vedere abordarea sistemului public al Educaţiei, deoarece, în opinia mea, schimbarea paradigmei Educaţiei reprezintă adevăratul Proiect de Ţară al României pentru deceniul 2014-2024 – proiect întârziat deja, dezonorant pentru noi ca neam, cu un sfert de veac lung şi frustrant.

În cheia de mai sus, constatarea mea de fond este absenţa explicită, în această primă iteraţie a proiectului, ca temă fundamentală de sine stătătoare, a schimbării paradigmei Educaţiei România, pe care aş adăuga-o imediat, necondiţionat. Fără o educaţie de secol XXI, România va traversa secolul curent ca un uriaş năluc cu picioare de lut, incapabilă pur şi simplu să funcţioneze într-un context precum cel înfăţişat aici, necum să-l anticipeze ori să conbtribuie chiar la crearea sa.

Există un singur text despre educaţie – mai precis, despre educaţia în noua eră digitală, deci parte din Tema 3 – scris de Irina Socol (pp. 257-279). Contribuţia, altminteri solidă şi documentată, are 23 de pagini, ceea ce, din totalul de 704 pagini de conţinut propriu-zis al volumului (exclusiv cuprinsul şi biografiile autorilor), înseamnă 3,27%. Constat faptul numeric, specific şi măsurabil, şi nu sunt de acord cu această pondere, insignifiantă la scara întregii cărţi.

În plus, din punct de vedere al percepţiei publice, abordarea induce un mesaj eronat, construit pe o premisă falsă din punct de vedere logic. În cuvinte simple, premisa sună aşa: sunt digital; ergo, sunt educat. Argumentul e fals, pur şi simplu – şi afirm acest lucru în virtutea pregătirii mele ca inginer de calculatoare, a susţinerii unui doctorat în ştiinţa calculatoarelor, dar şi în calitate de coautor, în 1991, al unei dintre primele cărţi de instruire aistată de calculator publicate în România.

Iată de ce.

N-avem deloc nevoie de tablete şi noetbook-uri pentru a învăţa, de pildă, să nu furăm şi să nu ucidem… sau să preţuim binele-frumosul-adevărul, credinţa-speranţa-iubirea, curajul-integritatea-patriotismul… sau să spunem te rog, mulţumesc şi îmi pare său… Mântuitorul n-a avut nevoie de internet ca să ne înveţe că trebuie, ca oameni, să ne iubim şi să nu ne temem, şi să cunoaştem adevărul pentru a fi liberi. Asta înţeleg eu prin educaţie, mai degrabă decât practicarea dexterităţii comportamentului digital – condiţie necesară, dar deloc suficientă pentru a ne numi, cât de cât, educaţi.

În 1937, Constantin Rădulescu-Motru a constatat că valenţa dominantă a psihologiei poporului român este „spiritul de turmă”, iar în 2014 echipa profesorului Daniel David de la UBB Cluj constată că valenţa dominantă a psihologiei noastre colective are ca ingrediente manifeste complexele de inferioritate şi de superioritate. Dacă aşa stau lucrurile, atunci ce sistem educaţional avem a pune în fapt pentru a ne ameliora complexele şi a ne dezvolta stima de sine şi comportamentele autentice, în locul celor contrafăcute? Nu cred că soluţia educaţiei digitale (sau, uşor nuanţat ca formulare, „soluţia digitală” pentru educaţie) este răspunsul corect ştiinţific, şi viabil ca politici publice, la întrebarea anterioară.

Închei, reiterând caracterul excepţional al proiectului editorial „7 teme fundamentale pentru România”. Citiţi cartea şi vă veţi convinge. Recomand volumul ca pe o lectură fundamentală necesară tuturor tinerilor care aspiră la statutul de elite ale României. Adică, oameni capabili să genereze Proiecte de Ţară.

p.s. Domnule ministru Remus Pricopie, vă cer să oferiţi dezabterii publice cât mai curând cu putinţă noile modele de arhitecturi curriculare pentru gimnaziu şi, respectiv, liceu. Da, acelea care să ducă Şcoala ca sistem din secolul XX în secolul XXI. Să exercitaţi, adică, leadership real, nu „dirigenţie” mică!… Apreciez că aţi cumpărat suficient timp, iar societatea vă aşteaptă de mult, ca pe pâinea caldă, să vorbiţi apăsat şi vizionar în materia unui sistem educaţional care să consolideze siguranţa naţională a României, şi nu să o slăbească, aşa cum e cazul acum. Haideţi, că puteţi, dacă vreţi cu adevărat!

Ultima ora:

ObservatorHorea Mihai Bădău: Inteligența Artificială – Ce se va întâmpla

PoliticLudovic Orban: La nivelul primăriilor este nevoie de o reechilibrare a bugetelor locale

EconomieSilviu Cerna: Pericolele populismului macroeconomic

ExternClara Volintiru: Taking stock of ‘election season’ in the Eastern Partnership countries

SocialCiprian Negură: Micro-sesiune marca Skills Of The Future

EvenimenteIon M.Ioniţă, Iulian Fota: Dezbatere Historia Live – Rusia şi Turcia în Nagorno-Karabah, consecinţele războiului

CulturaCristina Popescu: Nuduri în pictura românească

EditorialHorea Mihai Bădău: Inteligența Artificială – Ce se va întâmpla



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe