Mihai Neamțu: Cine urăște ordinea legală a Occidentului?
de Mihai Neamțu
Astăzi, mai mult decât oricând, civilizația euro-atlantică trebuie să-și apere ordinea legală împotriva eroziunii relativiste din interior și a barbariei din afară.
San Bernardino, California, Statele Unite ale Americii. 2 decembrie 2015, 10:59 AM: Syed Rizwan Farook și Tashfeen Malik se îndreaptă către Inland Regional Center, unde zeci de oaspeți petrec și sărbătoresc. Cetățean cu orgini pakistaneze, Syed Farook descarcă gloanțele unei arme automate în trupurile celor prezenți. Rezultatul? 14 morți și 21 răniți.
Ținta acestui atac terorist n-a fost un grup de oameni vinovați pentru că s-au născut americani. Arma fanaticilor era îndreptată împotriva ordinii legale a lumii occidentale. Pentru ucenicii lui Abu Bakr al-Baghdadi, războiul împotriva Vestului se bazează pe o jurisprudență de extracție teocratică. Jihadiștii care visează la Marele Califat nu pot tolera libertățile cetățenești ale emisferei euro-atlantice. Liderii ISIS, ISIL sau Daesh (tot un drac e!) văd în existențaCoranului principiul de abolire a separației puterilor din statele moderne.
Ne putem întreba: vor rezista oare națiunile occidentale sub presiunea semilunei — Ummat al-Islamiyah? SusținătoriiSharia din Toronto sau Finsbury Park neagă suveranitatea statului-națiune și atacă din temelii ordinea legală a civilizației occidentale. A submina neutralitatea metafizică a statului modern în numele teocrației islamice înseamnă să lovești în puterea judecătorilor laici de a gândi și de a alege liber.
Primele comunităţi politice din Europa s-au constituit prin căutarea dreptăţii ca virtute primordială a cetății. Normele juridice exprimă dorinţa oamenilor buni de a se păzi de fărădelegea și nedreptatea celor răi. Roma, Atena și Ierusalimul au produs marea sinteză juridico-morală, lovită astăzi din interior și din exterior.
În tradiția israeliților, profeții știau că Dumnezeu iubeşte judecata (Psalmul 36, 28) şi că Cel atotputernic va aduce dreptate neamurilor (Isaia 41, 1). Judecătorii, de altfel, au avut un rol decisiv în formarea poporului ales, de la perioada tribală marcată de Iosua, trecând peste veacul marelui Ghedeon şi până la Samson (straşnic în luptă, dar vulnerabil în faţa frumoaselor femei filistinene) ori profetul Samuel (foarte reticent la ideea instituirii monarhiei). Dacă Ierusalimul ancorează dreptatea într-un orizont eshatologic, Roma se concentrează asupra timpului redactat în prezent. Pentru bărbați ca Cincinnatus sau Cato cel Tânăr, sfera privată a cetățeanului e protejată într-o incintă numită cetate. În privința administrării binelui comun (prin instituțiile statului), noțiuni precum cvorumul, dreptul la veto sau limitarea mandatelor au configurat decizia politică a Republicii romane.
În lumea modernă, legea fundamentală a statului s-a raportat la corpul politic al națiunii. În locul confesiunii, prevalează cetățenia. Pentru ca reprezentanții statului să nu fie partizanii unui grup de interese, separația puterilor interzice puterii legislative să dicteze magistratului conținutul unei decizii judecătorești.
We the People se exprimă, în tradiția americană, printr-un document-cadru lung de numai cinci pagini: Constituția. Conținutul acestui text formidabil, redactat în toamna lui 1787, rămâne, până astăzi, neschimbat. Provocările timpului prezent — cum ar fi războaiele sau crizele economice ciclice — primesc un răspuns de tip roman: plebiscite, alegeri regulate sau extraordinare, dar și acțiuni ale societății civile exprimate fără cenzură într-o presă liberă. În acest fel, se menține echilibrul între stat și societate, între cetățenie (fapt public) și confesiune (identitate privată), între lucrurile permanente (valorile republicii) și interpretările trecătoare (vizibile în agenda politicienilor).
În toate situațiile, legea tratează individul ca pe o persoană unică și irepetabilă, iar nu drept reprezentant al unui club, al unui trib sau al vreunei religii. Deși profesează neutralitatea metafizică, magistraţii nu și-au pierdut niciodată sentimentul sacrosanct al datoriei față de cetățenii națiunii pe care o reprezintă. Unde găsim sursa de inspirație pentru autorii Constituției americane? În ordinea firii. Pentru Thomas Jefferson, legea naturală reflecta un set de valori transcendente. Deloc întâmplător, pășind pe treptele Curții Supreme a Statelor Unite ale Americii, fiecare judecător poate revedea chipul lui Moise și imaginea Tablelor Legii.
Magistraţii știu bine că nu sunt chemați să pronunțe o judecată personală, de gust. O judecătorie nu este o galerie de artă. Procesul deliberativ nu se raportează la idolii forului, nici la părerile subiective ale unui absolvent de școală, ci doar la instanța transcendentă a ordinii naturale. Decizia pedepsirii răufăcătorului și hotărârea de-a despăgubi victima presupun, laolaltă, discriminarea atentă între declarații și fapte, ca și detectarea nuanţei intenționale a acțiunii incriminate. Sentința asupra oricărei situații particulare se raportează, fără excepție, la caracterul general al legii. Circumstanțele atenuante sau agravante sunt, prin definiție, secundare. Extraordinara complexitate a actului hermeneutic pe care se bazează decizia judecătorească arată diferența subtilă dintre teocrația neroadă a lui Abu Bakr al-Baghdadi, Syed Farook sau Tashfeen Malik și democrația liberală profesată de John Adams, Benjamin Franklin sau George Washington.
Nu suntem la prima contestare a ordinii legale. Prin violență, crimă și rapt, leniniștii sau naziștii au negat existența unui jus gentium. Partidele totalitare născute în inima Europei au abolit referința la drepturile fundamentale ale omului. Regimul constituțional din Rusia sovietică sau decretele Germaniei hitleristă s-au așezat, fără rușine, împotriva firii. Pentru categorii largi de cetățeni, cum ar fi țăranii înstăriți sau comercianții evrei, Partidul conducător a abolit dreptul la proprietate și, poate doar un ceas mai târziu, dreptul la viață. O lume bazată pe abuz și fărădelege a înlocuit ordinea legală, întemeiată pe demnitatea persoanei.
Lumea românească s-a întâlnit cu spectrele totalitarismului și după 1989. Deloc întâmplător, lovitura de stat orchestrată de Ion Iliescu s-a bazat pe relativizarea legăturii între legea naturală și moralitatea publică. În absența sentimentelor de vinovăție, lustrația a fost blocată. Sângeroasele mineriade s-au născut din decizia statului de-a recurge, cinic și foarte explicit, la mijloace extralegale de reprimare a cetățenilor inocenți. Până și astăzi, la vârful Parchetului General din România se află un procuror care a participat în timpul Revoluției la represiunea protestatarilor anticomuniști. Ce pildă, vă întreb, primesc viitorii magistrați aflați astăzi pe băncile facultății?
Când justiţia statului funcţionează, membrii societăţii se simt protejaţi. Când judecata e amânată ad infinitum, valorile cardinale — cum ar fi libertatea sau dreptatea — sunt bulversate. În absența unui Nürnberg al comunismului, am sfârşit prin a ignora victimele, arătând mai degrabă compasiune faţă de călăi, securiști, propagandiși și proletcultiști. Sunt la modă astăzi epitaful iertător și necrologul lăcrămos. Amnezia și-a luat drept aliat minciuna. Îngropăm cu onoruri avocații fărădelegii.
Ar fi bine să ne revenim și să mergem mai departe cu dosarele crimelor împotriva umanității. De ce? Pentru că sentințele judecătorești stabilesc un precedent şi implementează o pedagogie națională. Numai așa descoperim ce calități morale trebuie să aibă procurorii Ministerului Public sau judecătorii Înaltei Curți. Ați spus rațiune și discernământ? Da. Înțelepciunea este un alt nume dat inteligenței sociale. Din acest motiv, nu pot accepta relativismul etic îmbrățișat de toți progresiștii sau neomarxiștii care dizolvă orice distincţie între bine şi rău, între urgent și important, între improbabil, fals sau adevărat.
Astăzi, mai mult decât oricând, civilizația euro-atlantică trebuie să-și apere ordinea legală împotriva eroziunii relativiste din interior și a barbariei din afară.
revista22.ro
Ultima ora:
ObservatorMarius Stoian: Editura Club România lansează cel de-al 9-lea volum al Seriei Caiete Documentare – ROMÂNIA ÎN OCDE
PoliticKlaus Iohannis transmite după inundațiile puternice din țara iberică: România este alături de Spania “în aceste momente dificile”
EconomieOmer Tetik: Europa suferă. Suntem o mare comunitate birocratică. Multe reglementări puțină inovație. De ce crede că România are o șansă istorică
ExternRadu Craciun: O tara sfasiata
SocialDan Mihalache: The Archbishop of Cyprus brought the relics of Saint Lazar to the country, to the joy of the Orthodox believers in Romania
EvenimenteMarius Stoian: Editura Club România lansează cel de-al 9-lea volum al Seriei Caiete Documentare – ROMÂNIA ÎN OCDE
EditorialFloriana Jucan: 25 octombrie. Q Magazine dedică albumul „Femei de război” Armatei Române
CulturaFlaviu George Predescu: “Cultura pentru toți” – Ediția 35 | Poezia Gabrielei Melinescu
Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe