OraNoua.ro
Publicat în 23 noiembrie 2016, 19:51 / elite & idei

Mihail Neamţu: Teodor Baconschi și neliniștea metafizică

Mihail Neamţu: Teodor Baconschi și neliniștea metafizică
noua-republica-mihail-neamtu-3890

de Mihail Neamţu

Publicăm în continuare prefața semnată de Mihail Neamţu la volumul lui Teodor Baconschi, Cetatea sub asediu. Însemnări despre rațiune, credință și terorism, în curs de apariţie la Editura Doxologia din Iași.

Ca persoană publică, Teodor Baconschi n-are nevoie de o prezentare. Ca scriitor, el ne provoacă să regândim parcursul unei generații care, în 1989, s-a bucurat de cel mai prețios dar al vieții: libertatea. Me­sa­jele revoluției anticomuniste au electrizat mi­lioane de români frumoși și curajoși, aflați atunci la prima tinerețe. Fără pa­siu­nea libertății, părinții și mentorii noștri sim­țeau că viața n-are sens. Deschiderea gra­nițelor României către lumea largă a fost, simultan, un test al adevărului și o enor­mă șansă.

 

După valul de schimbări dra­ma­tice pro­du­se în Europa de Est (dar mai puțin la noi), dis­ci­po­lul lui Bartolomeu Anania pleca la Paris însetat nu de glorie, ci de cu­noaș­tere. Prima tranșă de bursieri ai statului fran­cez l-a proiectat pe culoarele biblio­te­cilor de la Sorbona sau Collège de France, unde a conversat cu mari pro­fe­sori, sa­vanți sau cercetători. Un doctorat magna cum laude i-a confirmat în­zes­tră­rile ex­cepționale pentru erudiție, însă via­ța pu­blică din România l-a revendicat ra­pid, îndreptându-i pașii către alte zări. Ști­ind că inteligența cognitivă nu poate da, sin­gură, măsura umanului, Teodor Ba­con­s­chi a pus suflet într-o sumedenie de pro­iecte instituționale și comunitare.

 

Nimic esențial nu putea lipsi din parcursul unui viitor diplomat: emisiuni TV, proiecte edi­to­ria­le, hărnicia publicistică, cur­su­rile universitare. De la fa­ci­li­tarea unor tra­du­ceri din marii clasici ai gân­dirii rusești și până la asumarea unor roluri de maximă vizibilitate — ambasador la Vatican, mi­nis­tru de Externe, lider de par­tid guver­na­men­tal —, Teodor Ba­con­s­chi a marcat con­știința publică printr-o com­petență rară: puterea deslușirii simul­tane a lumilor văzute și nevăzute.

 Cu această exigență declarată, cărțile lui Teodor Baconschi au surprins nu doar pă­catele ideologice ale modernității radicale, ci și oportunitățile create de piața liberă și dialogul între culturi. Martor al disoluției co­losului sovietic și participant la re­vo­luția comunicării prin Internet & social me­dia, Teodor Baconschi a înțeles, deo­po­trivă,unicitatea rădăcinilor și ubicuitatea efectelor instituțiilor politice occidentale. Fără construcția unui spațiu social gu­ver­nat de separația puterilor statului, domnia legii și afirmarea dreptului la viață, liber­ta­te sau proprietate, oare prosperitatea ma­terială și inovația tehnologică ar fi fost mai mult decât un simplu accident is­toric?

Decenii la rând, în numeroase ana­lize sistematice, eseuri abre­viate ori însemnări fugare, Teo­dor Baconschi a lăudat su­pe­rio­ritatea civilizației vestice, fără să remarce vreo incompatibilitate struc­tu­rală între creștinismul răsăritean și lumea euro-atlantică. Dimpotrivă. Din epoca pa­tristică, trecând prin renașterile uma­nis­te succesive ale Bizanțului și până la ac­țiunea politică sau culturală a unor Ema­noil Goj­du, Andrei Șaguna sau Vladimir Soloviov, uzul riguros al rațiunii practice s-a îm­păcat bine cu elanul despătimirii fi­lo­ca­li­ce. Înaintea lui Benedict al Nursiei, Pa­ho­mie cel Mare începuse „procesul ci­vili­ză­rii“, undeva pe cursul superior al Ni­lului. Mănăstirile Antichității târzii funcționau, paradoxal, ca spațiu al mobilității sociale. Fos­tul țăran egiptean devenit ascet (al că­rui caracter fusese deja încercat și șlefuit prin muncă fizică și ascultările zilnice) pu­tea ajunge episcop, părinte duhovnicesc și teolog luminat al Bisericii. O asemenea ira­diere spirituală s-a bucurat mereu de prin­cipiul epistemologic al „consecințelor ne­in­tenționate“. Fără pilda cu­tre­mu­ră­toa­re a unui Antonie cel Mare, poate că re­to­rul Augustin din Hippona n-ar fi auzit fai­moa­sa chemare (tolle, tolle, lege), iar con­ver­tirea fostului gânditor neoplatonic la creș­tinism nu s-ar fi produs niciodată.

 

Teodor Baconschi a făcut posibilă întâl­ni­rea dintre Răsărit și Apus nu doar prin etalarea unor concepte, idei sau proiecte literare. Când Ioan Paul al II-lea a vizitat Ro­mânia — prima țară ortodoxă aflată pe orbita episcopului Romei —, am înțeles cu toții marele pariu al timpului nostru: loialitatea față de propriile rădăcini, dar și deschiderea necomplexată către Celălalt.

 

În ultimii 20 de ani, însă, fizionomia Ro­mâniei, chipul Europei (dar și fața Statelor Unite ale Americii) s-au schimbat pro­fund. Din acest motiv, Cetatea sub asediu este cartea unde verbul măsurat și pri­vi­rea sagace ale lui Teodor Baconschi docu­men­tează nu doar reușitele evidente ale Apu­sului, ci și drama împuținării spiri­tua­le, a imploziei demografice și a imunității scăzute din sânul societăților occidentale.

 

Fie că privim spre Scandinavia „multiculturală“, fie că urmărim neputința managerială a Greciei ortodoxe, Europa se află într-un moment de răscruce. Vom uda mai departe rădăcinile iudeo-creștine ale bă­trânului continent sau vom sucomba în fața barbariei? Având o excelentă formație filozofică, Teodor Baconschi știe prea bine că fără instituțiile publice ale creș­ti­nis­mu­lui istoric — de la familia monogamă, ga­rantarea proprietății private, critica tira­niei politice sau acțiunea filantropică di­rectă și până la decența moravurilor, încu­rajarea responsabilității individuale (para­bola semănătorului) și valorizarea antre­pre­noriatului (parabola talanților) —, lu­minile Europei s-ar fi stins de mult.

 

„Libertatea e neapărat inteligentă“, re­pe­tă autorul nostru. De ce? Pentru că încer­că­rile de uniformizare a gândirii sfârșesc prin­tr-o imbecilizare involuntară a cetățe­nilor din ágora. Când bucătăria corec­ti­tu­dinii politice pregătește meniul fad și ni­si­pos al cantinei oficiale, te întrebi cine mai păstrează „sarea pământului“? Răspunsul lui Teodor Baconschi e simplu: oamenii care-și asumă riscul neliniștii metafizice și pariul gândirii pe cont propriu. Dincolo de freamătul unei elite conservatoare, exis­tă astăzi comunități spirituale care își con­tinuă misiunea și lucrarea, aducând mân­gâiere și vindecare milioanelor de credin­cioși în lumea întreagă. Deranjat de com­petiție, statul secular îi tratează cu indi­fe­ren­ță, dispreț și ostilitate pe toți cei care nu vor să fie păstoriți de noua birocrație.

 

Din acest motiv, Teodor Baconschi pro­pu­ne creștinilor suspendarea tactică a disen­siu­nilor confesionale și a luptelor intes­tine. De ce? Pentru că oamenii lucizi înțe­leg că trebuie să apărăm nu doar dreptul la existență al unor triburi religioase, ci un front civilizațional zguduit de trei mari provocări: 1) terorismul islamist și recru­descența regimurilor autoritare; 2) relati­vismul etic al spațiului academic și de­pra­varea culturii de masă; 3) activismul juri­dic al statului birocratic egalitarist, care a declarat război libertății de conștiință, fa­miliei naturale și ordinii spontane a pieței. Din acest motiv, Cetatea sub asediu pro­pune un fuzionism doctrinar, prin care diferite grupări (creștin-democrații, pa­leo-liberalii, conservatorii, libertarienii sau tradiționaliștii) practică armistițiul din­tr-o rațiune istorică superioară: înfrân­gerea barbariei și apărarea fundamentelor civilizației europene.

 

Alături de Pierre Manent, Rémi Brague sau Roger Scruton, eseistul Teodor Baconschi este unul dintre intelectualii eu­ro­peni care afirmă deschis nevoia creșterii unor generații de lideri — das­căli, gazetari, politicieni, oameni de afa­ceri, educatori și sacerdoți — capabili să-și asume grandoarea moștenirii intelectuale, politice și spirituale a bătrânului con­ti­nent, refuzând cenzura structurilor mo­no­poliste sau fanteziile unor inginerii sociale de extracție neomarxistă.

 

Cetatea sub asediu e o carte vie și an­tre­nantă, în care autorul vorbește nu doar despre provocările exterioare ale timpului nostru, ci schițează strategii concrete de formare spirituală și rezistență morală pen­tru oamenii care știu că sufletul nu-i de vânzare. Dacă românii au supraviețuit experimentelor tranziției — violențe stra­da­le, lupte de clasă, scheme piramidale, bănci devalizate, războaie la graniță, hoții guvernamentale, exodul creierelor și cri­ze­le constituționale ale ultimelor decenii —, aceasta s-a datorat, în primul rând, pu­terii consolatoare a credinței lui Hristos. Pentru cei lipsiți de apărare în fața unui sistem brutal și nedrept, pentru cei călcați în picioare de o administrație arogantă sau incompententă, pentru cei umiliți și dezmoșteniți, deposedați și abuzați în propria țară, îndemnul paulin la iubire și apartenența la o comunitate universală a credinței a reprezentat un adevărat bal­sam pentru inimă și minte.

revista22.ro

Ultima ora:

ionut-vulpescu-bw

ObservatorIonuț Vulpescu: Solidaritatea fără solidaritate

angelamerkel

PoliticKlaus Iohannis: Problema unei Europe cu două viteze aproape că nu mai există

traian-halalai

EconomieTraian Halalai: EximBank finanțează extinderea Prolyte Group în România

iulian-chifu-3

ExternIulian Chifu: SUA, alungată din Europa? Timpul alegerilor strategice fundamentale

Marcel_Foca_foto

EvenimenteMarcel Foca – Lumea Geospatiala 2017: Smart City, Smart Grid, Smart Policing, Smart Defense, Smart State, Smart-orice

ionut-vulpescu-bw

CulturaIonuț Vulpescu: Solidaritatea fără solidaritate

raed-arafat

SocialRaed Arafat: Nu este nicio zi în care să nu fiu agrestat de șoferi care nu vor să respecte limitele de viteză

radu-carp-fcd-3028_n

MoldovaRadu Carp: Există un sistem electoral care poate produce un plus de democraţie în Republica Moldova?



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe