OraNoua.ro
Publicat în 29 ianuarie 2014, 00:50 / 134 elite & idei

Mircea Geoană: 7 miliarde de euro pentru România. Cu condiţia să colectăm cât Bulgaria

Mircea Geoană: 7 miliarde de euro pentru România. Cu condiţia să colectăm cât Bulgaria

de Mircea Geoană

Dacă ar fi să colectăm măcar cât reuşeşte să strângă Fiscul din Bulgaria, bugetul României ar beneficia de un binevenit surplus de venituri în cuantum de aproximativ 7 miliarde de euro. Nivelul de colectare a taxelor şi impozitelor a ajuns în România la 31-32% din PIB, în timp ce Bulgaria se apropie de 35%, iar media statelor membre UE este de 40%. Bulgaria colectează 80% din TVA faţă de 52% la noi. Asta înseamnă o diferenţă de 4 miliarde numai din TVA. Per ansamblu, diferenţa de colectare este de 7 miliarde de euro. Altfel spus, dacă în România procentul de colectare a taxelor ajunge măcar la nivelul bulgarilor, ar fi bani suficienţi pentru investiţii ce ar crea locuri de muncă şi pentru cofinanţare pentru proiecte finanţate din fonduri europene.

Decizia de a face din colectare o prioritate este una politică. Restructurarea ANAF a fost o măsură necesară, dar nu suficientă. Dacă ANAF va fi împănat cu numiri politice şi nu cu profesionişti, această transformare nu va fi decât una de formă fără fond. Combaterea evaziunii este esenţială pentru stimularea competitivităţii şi asigurarea de resurse pentru susţinerea serviciilor publice esenţiale ale ţării. Şi, mai mult, fără colectare nu va fi spaţiu pentru atât de necesara scădere a fiscalităţii.

Discuţiile care au loc în aceste zile între delegaţia FMI şi autorităţile române se constituie într-un reper esenţial pentru ceea ce înseamnă dinamica economiei româneşti pentru anul 2014 şi chiar pentru următorii ani. Deciziile din zona economică au o marjă de eroare foarte mică, iar orice hotărâre asumată în prezent poate avea un impact puternic nu numai asupra evoluţiilor imediate, cât mai ales pe termen mediu şi lung. De aceea, este nevoie ca deciziile să fie foarte atent cântărite, asumate cu maturitate şi, mai ales, concepute în afara jocurilor politice şi electorale de moment.

Runda de negocieri cu FMI porneşte, în mod evident, de la realităţile actuale ale economiei româneşti. Dacă, în ceea ce priveşte macrostabilitatea, 2013 a fost un an de consolidare, 2014 ridică în faţa decidenţilor noi provocări.

La sfârşitul anului anterior, România a fost nevoită să apeleze la o rectificare bugetară negativă pentru a acoperi găurile generate în buget de nivelul nesatisfăcător al colectării taxelor şi impozitelor. Chiar dacă s-a reuşit ca această rectificare să nu afecteze proiectele mari de investiţii sau priorităţile sociale, evitarea repetării unui scenariu similar este absolut necesară.

Eficienţa sistemului de colectare bulgar este rezultatul cumulativ al mai multor factori. Discutăm despre o politică raţională de relaxare fiscală, care stimulează conformarea voluntară şi creează un climat favorabil atragerii investitorilor, dublate de o capacitate crescută a Fiscului de a-şi adecva structura birocratică la cerinţele creşterii gradului de colectare.

Dincolo de acest model, trebuie să avem în vedere şi factorii specifici economiei româneşti care favorizează evaziunea fiscală. România nu va reuşi să scape de evazionişti atâta vreme cât are în legislaţie portiţe pe care noii băieţi deştepţi le pot specula pentru a prejudicia statul. Un studiu recent al Coface arată că un număr important de firme sau companii care au solicitat intrarea în insolvenţă în 2013 înregistrau în realitate profit. Altfel spus, pentru a nu-şi plăti taxele şi impozitele datorate, aceşti agenţi economici intră în procedură de insolvenţă. Pierderile generate nu se reflectă doar în visteria statului, ci afectează negativ şi stabilitatea financiară a partenerilor economici. Ca urmare, scăpările din legislaţia specifică au un efect de bulgăre de zăpadă asupra întregii economii.

În sfârşit, o altă provocare esenţială care se află în faţa economiei autohtone în 2014 este legată de stimularea cererii şi crearea de locuri de muncă. Nu întâmplător tratez cumulat aceste două elemente, între ele existând, în opinia mea, o relaţie de cauzalitate.

Concepţia de „austeritate“ a politicilor economice de dreapta a lăsat urme adânci în structura economiei româneşti, pe fondul recesiunii globale. Ani la rândul, măsurile de stimulare a sectoarelor economice cu valoarea adăugată mare, şi în special a industriei, au fost insuficiente. În acelaşi timp, ne-am confruntat cu o scădere accentuată a consumului intern, în contextul crizei economice.

În ultima perioadă putem constata un anume reviriment al producţiei industriale, semn că schimbarea de macaz ideologic în politicile guvernamentale este de bun augur. 2014 trebuie să însemne continuarea de o manieră convingătoare şi raţională a măsurilor destinate reindustrializării României. Agricultura, sectorul construcţiilor şi exporturile de materii prime brute pot fi în continuare vectori care să susţină creşterea economică. Însă, dacă vrem substanţial mai multe locuri de muncă, atenţia să fie concentrată pe dezvoltarea unor noi ramuri industriale. Aici putem miza pe stimularea acelor sectoare moderne şi inovative, în concordanţă cu nevoile actuale ale pieţei. În acelaşi timp, trebuie să avem în vedere ca aceste politici cu efect direct să fie suplinite de o sprijinire adecvată a creşterii cererii interne. Doar astfel România poate să ajungă la un nivel de dezvoltare concordant cu aşteptările cetăţenilor.

Preşedintele Hollande a anunţat un Pact de Responsabilitate pînă în 2017 în care se anunţă o reducere de fiscalitate pentru firme de 30 miliarde de euro, în contrapartidă cu crearea de locuri de muncă şi cu un „şoc al simplificării“ procedurilor administrative şi birocratice.

De la micro-mangament la politica economică şi fiscală, a sosit clipa regândirii politicii economice a României, inclusiv a pârghiilor de politică economică naţională. Şi în sectorul bancar şi în zona creării de fonduri de private equity şi a unui fond suveran sau a unei bănci pentru infrastructură, a sosit clipa unei mutaţii de gândire şi viziune economică, care să conţină mai mult patriotism economic, îndrăzneală în soluţiile de finanţare a economiei şi în asumarea „lecţiilor învăţate“ ale crizei.

Şi astfel, forţa de muncă bine pregătită din România nu va mai lua drumul Occidentului, atrasă de un miraj care încet-încet se destramă. Cu inteligenţă, cu inovaţie, cu voinţă politică şi cu seriozitate se poate trăi decent şi civilizat şi la noi acasă, în România.

Acesta va fi ultimul acord cu FMI. Acelaşi este şi cazul Poloniei, al cărei premier a anunţat însă obiectivul naţional pentru următorii 10 ani: Polonia în primele 20 de economii ale lumi. Noi putem colecta măcar cât Bulgaria?

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 27.01.2014

Ultima ora:

ObservatorCosmin Ghiţă: Nu excludem în acest moment o emisiune de obligaţiuni sau alte instrumente în conexiune pentru retehnologizare

PoliticDragoș Preda: #DezvoltamPrahova #DezvoltamPrahovaInteligenta

EconomieCosmin Ghiţă: Nu excludem în acest moment o emisiune de obligaţiuni sau alte instrumente în conexiune pentru retehnologizare

ExternBarbu Mateescu: ”Anti-contemporaneitatea face un pas înapoi”

SocialCsibi Magor: Am avut cu toții un an greu. Dar putea să fie mult mai greu

EvenimenteDan Mihalache: “Understanding the Romanian Diaspora – Diaspora mobilisation during COVID-19”

CulturaCristina Popescu: Cele mai recente aprecieri internaționale ale mărcilor poștale românești, materializate în două premii Nexofil

EditorialAndrei Stoian, Alexandru Georgescu și Radu Magdin la emisiunea Sfere de Interes



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe