OraNoua.ro
Publicat în 22 ianuarie 2014, 01:44 / 195 elite & idei

Mircea Geoană – Adevărata Cruciadă: locul educaţiei în societate, nu demonizarea dascălilor

Mircea Geoană – Adevărata Cruciadă: locul educaţiei în societate, nu demonizarea dascălilor

de Mircea Geoană

Ultimele clasamente Pisa ne arată că România riscă să se confrunte în viitorul apropiat cu un dezastru. Ne aflăm pe locul 50 din 65 la lectură în rândul tinerilor de 15 ani. Şi nu cred că este corect să aruncăm vina asupra copiilor sau a profesorilor, ci să ne asumăm cu responsabilitate noi, clasa politică, un mare eşec.

Investiţia în educaţie reprezintă investiţia în viitorul nostru şi fiecare copil are dreptul la o educaţie care să-i asigure un start corect în viaţă, indiferent de rasă, statul social al părinţilor sau regiunea din care provine. Iar principala responsabilitate ca acest lucru să se întâmple este a statului. Atât profesorii, cât şi elevii trebuie remotivaţi şi ajutaţi să-şi recapete încrederea în şcoală ca pilon pentru un viitor mai bun. Acest subiect se află şi pe agenda OECD, care a publicat recent un studiu despre învăţământul vocaţional în care vorbeşte despre nevoia de a înzestra tinerii cu „deprinderi transferabile care să le permită mobilitate ocupaţională şi pregătire pe tot parcursul vieţii”. Este ceea ce un număr de companii germane şi franceze din zona Braşov, Sibiu şi Alba fac de câţiva ani, organizând licee profesionale „duale”, în care elevii învaţă meserii ce îi vor ajuta să-şi găsească mai uşor un loc de muncă, licee ce reprezintă fundaţia industriei şi competitivităţii germane.

După aproape 25 de ani de reforme, trebuie să fim sinceri şi să spunem că sistemul de educaţie din România se confruntă cu o serie de probleme structurale: slaba finanţare, lipsa eficacităţii în ceea ce priveşte cheltuirea banilor existenţi, lipsa resursei umane de calitate, plata insuficientă a profesorilor, discrepanţa dintre nevoile pieţei şi curriculă. În loc să dăm vina unii pe alţii, ar trebui să începem o discuţie serioasă în societate despre ce avem de făcut, inclusiv în dezbaterea privind revizuirea Constituţiei. Problemele sunt atât de grave, încât nu ne mai permitem să cârpim, ci trebuie să reconstruim din temelii.

Dascălii trebuie şi merită să fie motivaţi, recredibilizaţi şi responsabilizaţi, nu demonizaţi. Într-adevăr, unii sunt mediocri şi uşor de cumpărat. Dar majoritatea sfinţesc locul. Din păcate, meseria nu mai este atractivă pentru tinerii absolvenţi, care, din cauza salariilor mici de cele mai multe ori, preferă să se îndrepte spre alte domenii, mai bănoase. Mai mult, totul este politizat, iar şansele de promovare pe bază de merit sunt aproape nule.

Un alt adevăr pe care evităm să-l abordăm cu sinceritate este că fără meditaţii, salariile sunt la limita supravieţuirii. De aceea, soluţia cea mai simplă este înfiinţarea de after – schools cu plată de ore suplimentare în cadrul şcolii, în loc de meditaţii. Potrivit ultimelor date ale Comisiei Europene, în România un învăţător, un profesor de gimnaziu sau unul care predă la liceu câştigă un salariu de 474 de euro net pe lună, adică de 1,3 ori salariul mediu net pe economie, în timp ce în Bulgaria un cadru didactic câştigă de 1,59 de ori salariul mediu pe economie. Fără un pachet consistent de motivare, plată şi plan de carieră, plus nişte stimulte speciale pentru profesorii care merg în zonele rurale şi dificile, nu ne putem aştepta să avem performanţă în sistem. Pe de altă parte, după ce vom plăti mai bine profesorii, trebuie să le şi cerem rezultate măsurabile în performanţa elevilor.

Avem cele mai mici investiţii în elevi din Europa, statul român cheltuind pentru toate ciclurile de învăţământ preuniversitar de peste trei ori mai puţin decât media la nivel european, potrivit aceloraşi date. Un studiu elaborat de Ministerul Educaţiei în colaborare cu UNICEF în 2013 arată că abandonul şcolar în România a crescut la 16% în 2010-2011, în principal din cauza sărăciei. Iar cifrele Eurostat arată că abandonul şcolar a ajuns la 17,4% în 2012. Cea mai mare rată a abandonului şcolar, de aproape 20%, se înregistrează în învăţământul profesional, dublându-se în 2011 faţă de 2010, conform INS.

Cazul de la Şcoala nr. 10 din Bucureşti ne forţează să răspundem la o întrebare extrem de serioasă: Este accesul la educaţie cu adevărat gratuit aşa cum scrie negru pe alb în Constituţia României? Dovezile arată că răspunsul este, din păcate, “NU”! Consider că ar fi mult mai important pentru români în dezbaterea privind Constituţia modificată dacă ne-am apleca asupra unor astfel de probleme, care au un impact major în viaţa cetăţeanului de zi cu zi. Şi USL-ul ar avea de câştigat pentru că dacă propunerea de revizuire a Constituţiei va veni cu răspunsuri la întrebările care îi frământă cu adevărat pe români, şansele ca oamenii să vină la referendum cresc exponenţial.

Şi Europa are de dat câteva răspunsuri la problemele legate de sistemele de educaţie. În primul trimestru al anului 2013, şomajul în rândul tinerilor la nivel European se afla la un îngrijorător 23.5%, iar bugetele alocate acestui domeniu au scăzut în peste jumătate din statele membre UE în 2011 şi 2012.

Şi pentru că suntem cetăţeni europeni, cred că trebuie să fim la fel de atenţi cu problemele care afectează populaţia la nivel european, nu doar naţional. De aceea, Institutul pentru Progres Social s-a alăturat unei iniţiative cetăţeneşti europene intitulată ”Do not count education spending as part of the deficit! Education is an investment!”, iniţiată de Anna Diamantopoulou – fost Comisar European pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi incluziune. Obiectivul acestei iniţiative este de a combate inegalitatea prin oferirea de oportunităţi egale de educaţie şi formare profesională tuturor tinerilor din Europa, cu scopul de a le asigura acestora instrumentele adecvate pentru a beneficia de o educaţie de bună calitate şi pentru a proteja creşterea economică, dezvoltarea şi instituţiile democratice din Europa în vremuri de criză.

Acelaşi principiu – educaţia este o investiţie, nu o cheltuială la buget – a stat şi la baza Pactului pentru Educaţie pe care l-am iniţiat în 2007 şi care a fost semnat de toate partidele politice, dar care nu a fost pus în aplicare de niciun guvern. Sunt convins că actualul Guvern va trata cu seriozitate acest subiect de care depinde viitorul nostru ca naţiune. Pentru că fără oameni educaţi nu putem fi competitivi. Iar într-o lume aflată într-o continuă transformare, cei care nu sunt competitivi vor fi marii pierzători.

Ultima ora:

ObservatorIulian Fota: Urmatoarea rupere de Occident va fi, mai intai, pe vector tehnologic?

PoliticNicușor Dan: Opţiunea mea pentru alegerile de duminică este Partidul Naţional Liberal

EconomieMirela Iovu: Impactul disruptiv al tehnologiei asupra industriei bancare in era post-Covid!

ExternThierry De Montbrial, senior Adviser Club România, a fait de L’IFRI de 2ème Think Tank le plus influent du monde

SocialOvidiu Nahoi: Și dacă, totuși, trăim în cea mai bună perioadă din istoria României?

EvenimenteMireille Rădoi: Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” a oferit Înaltei Curți de Casație și Justiție una din cele 8 copii autentificate ale fundamentului legislației moderne – Magna Carta

CulturaCristina Popescu: Emisiunea de mărci poștale „Urși”

EditorialVasile Pușcaș: Un proiect jurnalistic pentru Unire



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe