Asistam la o modificare pe sest a Constitutiei, la care atat Parlamentul, cat partidele si cetatenii sunt spectatori. Ne dorim oare o astfel de maniera de a modifica legea fundamentala?

Asa cum se vede din deciziile cu privire la reprezentarea Romaniei la Consiliul European si la relatia Guvern – Parlament in materia afacerilor europene, CCR nu doar interpreteaza Constitutia, dar modifica ferm regimul politic si ne aduce tot mai aproape de situatia unei republici prezidentiale.

Prezidentializarea regimului prin deciziile CCR poate avea consecinte destul de practice dupa alegerile din decembrie. CCR poate legitima abordarea presedintelui care spune deja de un an ca nu e obligat sa puna prim-ministru de la USL chiar daca Uniunea ia 50%+1 din mandate, pentru ca USL e o alianta de partide, nu un partid. Cu o astfel de interpretare favorabila din partea CCR, este greu de justificat o suspendare, mai ales ca unei eventuale decizii a CCR i se va adauga presiunea externa de tipul celei din iulie.

Pentru a evita asta, miza pentru USL in aceste alegeri este chiar mai mare decat a asigura victoria cu 50%+1 din mandate. Miza este de a degaja o majoritate solida pentru modificarea Constitutiei, pentru a readuce in arena publica o dezbatere care acum are loc cu usile inchise la CCR.

Politica externa este un sport de echipa. Daca intelegem ca este continutul pozitiei pe care o transmite Romania in institutiile internationale cel cu adevarat important, problema functiei celui mandatat sa o reprezinte se pune altfel. Nu cine merge la Consiliul European este esential, ci modul de pregatire, sustinere si aplicare a mandatului national.

In acest sens, decizia Curtii Constitutionale pare sa nu considere esenta, ci forma. Opinia separata a celor patru judecatori atrage atentia asupra problemei de fond si arata ca problema este una politica, adica care solicita dezbatere. Sunt de acord cu opinia ca atributia de reprezentare externa a presedintelui nu trebuie interpretata ca un drept absolut al functiei, dar fata de interpretarea Curtii cum ca art. 80 al Constitutiei ar permite practic sa ii determine (statului) orientarea in planul relatiilor externe am retineri. Pana la urma, reprezentarea interesului Romaniei si determinarea lui sunt lucruri diferite.

Constitutia si legile Romaniei sunt fundamentele de la care nu ne putem abate. Stabilitatea interna si credibilitatea externa ale Romaniei sunt primordiale si se conditioneaza reciproc. Totodata, principiul separarii puterilor in stat si cel al functiilor diferentiate ale institutiilor statului trebuie respectate, dar asta nu inseamna ca poate exista vreo politica a statului roman care sa fie determinata de un singur om.