OraNoua.ro
Publicat în 1 februarie 2017, 18:47 / 220 elite & idei

Mircea Geoană: O poveste dâmboviţeană pe Sena

Mircea Geoană: O poveste dâmboviţeană pe Sena

de Mircea Geoană

Francois Fillon, candidatul Dreptei franceze la alegerile prezidenţiale, trece printr-un moment care seamană extrem de mult cu situaţiile de pe la noi. Este acuzat că a angajat-o fictiv pe soţia sa, Penelope, la biroul său parlamentar, unde a câştigat în 8 ani peste 500.000 de euro!

Legea franceză permite aleşilor să folosească „suma forfetară” pentru a-şi angaja colaboratori, inclusiv membri de familie. În plus, Înalta Autoritate pentru Viaţa Publică (echivalentul francez al ANI) a solicitat informaţii şi de la revista literară unde dna Fillion este suspectată că a lucrat fictiv pentru 5000 de euro pe lună. O anchetă penală pentru ambele situaţii pare iminentă. Dacă se confirmă, TOŢI cei trei candidaţi ai Dreptei franceze vor fi avut probleme cu Justiţia, iar candidatura lui Fillon pare să intre în impas. O situaţie cu posibile implicaţii legale şi cu certe consecinţe politice.

Sondajele arată o pierdere de încredere în Francois Fillon, după victoria spectaculoasă din alegerile primare, unde i-a înfrânt categoric pe Alain Juppe (condamnat) şi Nicolas Sarkozy (sub anchetă penală pentru finanţare ilegală de campanie prezidenţială).

„Votează escrocul, nu fascistul!” – era sloganul de campanie la turul doi al alegerilor prezidenţiale din Franţa din 2002, unde se confruntau Jacques Chirac şi tatăl actualului lider al Frontului Naţional, Jean-Marie le Pen. Din nou, ca la noi în 2000, la confruntarea Ion Iliescu – Vadim Tudor, francezii au votat cu „răul cel mai mic”.

Multă lume este preocupată de alegerea lui Donald Trump în America. Dar, alegerea sa este infinit mai puţin periculoasă decât posibilitatea ca la alegerile prezidenţiale din Franţa să câştige Marine Le Pen, mai ales în condiţiile valului anti-elite, partide şi lideri tradiţionali care traversează Europa. Alegerea liderului Frontului Naţional, ca vot de respingere a ordinii corupte şi a discreditării „etablissement”-ului de partide care au condus Franţa în timpul celei de a V-a Republici, ar echivala cu distrugerea proiectului european. Scoaterea Franţei din Zona Euro – promisiunea principală a extremei drepte franceze – ar avea efectul unei adevărate bombe nucleare, făcând Brexit-ul să pară o simplă adiere de vânt.

Francois Fillon, un om auster şi un catolic devotat, a câştigat nominalizarea datorită promisiunii sale de a readuce standardele morale în viaţa publică din Hexagon. Această reputaţie de probitate l-a făcut să depăşească handicapul de a fi fost Prim-ministrul obedient al mercurialului Nicolas Sarkozy (dublul sens al termenului în limba română îl caracterizează pe fostul Preşedinte, deopotrivă).

Dacă acest scandal îl va afecta până la incapacitare, ce altă şansă ar (şi am) avea în Franţa? Stânga franceză îşi alege astăzi candidatul, în turul doi al alegerilor interne. Carismaticul Emmanuel Macron şi câştigătorul alegerilor primare de duminică dintre Manuel Valls şi Benoit Hamon vor împărţi voturile Stângii. Macron are un profil anti-sistem mai aproape de revolta din publicul francez, exasperat de anii de austeritate, şomaj şi reducere de venituri şi influenţă a Franţei în faţa Germaniei şi a lumii.

Semănăm mult cu „sora noastră mai mare”, Franţa. De acolo am preluat esenţa Constituţiei şi naturii Republicii noastre. Cu bune şi cu rele. Semănăm şi pentru faptul că firea noastră latină ne face să fim mai puţin „puritani” atunci când vedem, la liderii noştri, slăbiciuni omeneşti. Însă, până la o limită, până când între „slăbiciunile” acestora şi viaţa grea a omului obişnuit se creează o relaţie de cauzalitate sau când aspectul moral şi etic devine, brusc, determinant, în alegerile pe care suntem chemaţi să le facem.

Pregătirile de artilerie pentru viitoarele alegeri prezidenţiale au început şi la noi, nu doar în Franţa. Gesturi aparent mici pot conta enorm, mai ales în logica turului doi al alegerilor prezidenţiale, când campania aduce mai mulţi nehotărâţi la vot, iar „schelete din dulap”, azi minore, pot deveni decisive în alegerea din faţa cabinei de vot. Şi când teoria „răului celui mai mic” ar putea să nu mai funcţioneze nici la noi.

adevarul.ro

Ultima ora:

ObservatorAndreea Paul: Digitalizarea administrației – România are nevoie de un plan coerent pe verticală

PoliticSebastian Burduja propune o întâlnire cu părţile implicate în problema gunoiului şi constituirea unui grup de lucru

EconomieBogdan Chiriţoiu: 2020 a fost clar un an diferit; pe ansamblu economia noastră a mers surprinzător de bine

ExternMarco Badea: Moștenirea politică a lui Netanyahu nu va fi o națiune mai sigură, ci o societate israeliană profund fracturată, care trăiește în spatele zidurilor

SocialManuela Catrina: Ne luptam cu birocratia, iar unii cred ca hartia e mai safe

EvenimenteAndreea Paul: Digitalizarea administrației – România are nevoie de un plan coerent pe verticală

CulturaIonuț Vulpescu: Proiectul pe care l-am inițiat, prin care mi-am propus să rezolv una dintre problemele dificile cu care se confruntă în special muzeele, a devenit lege!

EditorialCorneliu Vișoianu: Voluntarul și Club România după 10 ani | Bogdan Gavrilă, Spiritul Voluntarului care dă, fară să aștepte răsplată ci doar construiește ”Zero-risk” society



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe