OraNoua.ro
Publicat în 28 iunie 2017, 17:15 / elite & idei

Mircea Geoană: Scenariul # 1 pentru România şi Europa

Mircea Geoană: Scenariul # 1 pentru România şi Europa

de Mircea Geoană

Noul guvern va avea o sarcină mai importantă decât oricând – să confirme traiectoria pozitivă a economiei româneşti, să aibă curajul de a ieşi din dogmatism şi stereotipie pentru a atrage resurse noi şi pentru a include sectoare economice şi segmente de teritoriu şi de populaţie în circuitul modernităţii. Şi, nu în ultimul rând, să extragă dividendele de prosperitate, influenţă şi reputaţie din relevanţa noastră strategică.

Am scris textul de mai jos pentru publicaţia Emerging Markets, cu ocazia Romania Day la Londra, organizată de BERD. Chiar înainte de a vorbi în deschiderea conferinţei, vestea crizei politice şi guvernamentale a căzut ca un trăsnet.

Cele 5 scenarii pe care Jean Claude Juncker le-a prezentat recent despre viitorul UE încă creează o conversaţie amplă în toate colţurile continentului european. Văzut de la Bucureşti, viitorul, aşa cum este descris în documentul Comisiei, pare atât simplu, cât şi complicat.

Simplu, pentru că România este una dintre puţinele ţări în care consensul politic şi public intern asupra UE încă mai există. Timp de secole, visul naţional al cetăţenilor români a fost – şi încă este – să scape de la periferia Europei, unde geografia, istoria şi politica Marilor Puteri ne-au separat naţiunea de Occidentul dezvoltat. Din Scenariile Juncker, numai unul se potriveşte acestei ambiţii neobosite: „mai mult, împreună”! Mai multă Europă, cu cât mai puţine „viteze”, „intensităţi” sau „nivele de ambiţie” diferite – asta este ceea ce România şi românii îşi doresc.

Este încă complicat, deoarece între nivelul ambiţios al consensului şi realităţile politice, economice şi strategice ale ţării şi ale Europei, în sine, există un decalaj semnificativ şi debilitant. Într-adevăr, la 10 ani după aderarea noastră, România încă se zbate la ultimul cerc al integrării în Uniunea Europeană. În afara Zonei Euro şi a spaţiului Schengen, compromisă, în termeni de reputaţie, de Mecanismul de Cooperare şi Verificare (MCV), care nu se mai încheie, şi clasându-se printre ultimele din ţări UE 28 la majoritatea indicatorilor de dezvoltare, pledoaria României de a adera la centrul de putere european pare să nu fie nimic mai mult decât o fantezie politică naivă.

Dar acest vis de durată este o fantezie? Este acest decalaj cu adevărat insurmontabil?

Pe termen scurt, cu siguranţă da. Amintirile din saga grecească, problemele sistemice şi instituţionale din Zona Euro şi impactul încă necunoscut al „Brexit” sau al „Trumpismul” va lăsa conducătorii Uniunii cu puţin spaţiu sau predispoziţie de a investi energia politică necesară într-o astfel de problemă „periferică”. Mai mult, liderii mai turbulenţi din Europa Centrală, Rusia sau Turcia ar putea genera dureri de cap suplimentare la Paris, Berlin sau Bruxelles, complicând şi mai mult complexul proiect european. Tendinţa de a alege scenariul „mai puţin, mai rapid” este mai mult decât probabil, mai ales după Brexit şi remarcabila creştere şi victorie a lui Emmanuel Macron, campion al integrării mai profunde a ţărilor din Zona Euro.

Dar dacă România rămâne singura ţară regională care susţine în mod constant o Europă mai ambiţioasă şi o comunitate transatlantică puternică, dacă economia va continua să crească între 4 şi 5% pe an pentru viitorul apropiat, aşa cum ar putea face cu uşurinţă, dacă guvernarea sectoarelor public şi privat s-ar îmbunătăţi chiar şi mai puţin, aducând în capitalismul modern şi nivelurile de prosperitate ale oraşelor mai mici şi zonelor rurale vaste de care oraşele mari din România se bucură, în cazul în care lupta împotriva corupţiei va continua neîngrădită, România şi-ar putea prezenta adevărata sa faţă şi adevăratul potenţial în faţa Europei şi a lumii. Şi astfel, acest stat nou-venit, numit România, s-ar putea transforma din restanţier într-o forţă a progresului.

Prin dezlănţuirea potenţialului economic şi uman neexploatat, România ar putea să urce pe scara lanţurilor de valori economice europene şi mondiale. Geografia ţării, la intersecţia coridoarelor comerciale Est-Vest şi Nord-Sud, face ca România să devină un portal natural şi un centru logistic dinspre şi spre Europa, către regiunile multiple din jur şi nu doar locul în care ele se termină. Talentul tinerilor români  în domeniile legate de ingineriei şi ştiinţe şi diversificarea bazei industriale şi a structurii exportului ar putea transforma ţara într-unul dintre câştigătorii Revoluţiei industriale 4.0. Resursele sale enorme naturale şi biodiversitatea nealterată ar putea transforma România într-o forţă energetică, de agro-business şi turistică a Europei. Cu cel mai mare număr de absolvenţi de tehnologie pe cap de locuitor din Europa şi internet de mare viteză la niveluri record, sectorul prosper din IT & C contribuie astăzi cu aproape 9% la PIB-ul naţional. Din ce în ce mai multe companii europene, americane şi internaţionale îşi mută proiectul de cercetare şi dezvoltare în România. Sectorul O & O este în creştere, la fel ca industria automobilelor, construcţiilor navale şi industria aerospaţială. Tehnologiile de ultimă oră, ca şi cel mai mare accelerator de particule din Europa, în Valea Laserului din sudul Bucureştiului, aduc oameni de ştiinţă în România şi încep inversarea mult aşteptată a exodului de creiere al ţării. Nu mai vorbim de cultură, de dimensiunea „intangibilă” a creativităţii şi a competitivităţii, unde directorii de film, artiştii, pictorii, dansatorii şi muzicienii români sunt aplaudaţi pe plan mondial.

Cu dragostea nemărginită pentru România, prinţul Charles este doar precursorul unui exod inversat al românilor şi al transformării masive a „brandului România”.

Pe măsură ce nivelul de trai, serviciile şi infrastructurile publice se îmbunătăţesc, milioane de români care muncesc şi trăiesc în Europa şi în întreaga lume se vor întoarce treptat acasă, aducând noi aptitudini, etică profesională şi instincte sănătoase democratice şi patriotice, aici în ţinuturile antice ale Daciei şi ale imperiului roman, leagănul civilizaţiei şi identităţii naţionale româneşti. Mulţi dintre cetăţenii occidentali îngrijoraţi de terorism şi de radicalismul violent vor alege România – cea mai sigură ţară din Europa – ca a doua lor casă. Cu dragostea nemărginită pentru România, prinţul Charles este doar precursorul unui exod inversat al românilor şi al transformării masive a „brandului România”, cu toate consecinţele sale pozitive reputaţionale, economice şi politice.

Din punct de vedere strategic şi geo-economic, renaşterea agresivă a Rusiei şi arcul instabilităţii din jurul Europei transformă România într-un stat frontal, prima linie de apărare a UE şi NATO, un apărător al democraţiei liberale într-o regiune în care autoritarismul şi  impulsurile anti-liberale abundă. Cu presiunile inerente, dar şi relevanţa strategică care decurge din această poziţie strategică unică, România este astăzi paravanul intereselor Occidentului în Balcani, în Marea Neagră şi în Marea Caspică şi în Orientul Mijlociu extins. Încet, dar sigur, România va culege şi dividendele economice, ce decurg din importanţa noastră strategică, devenind o economie de frontieră şi o piaţă emergentă şi dinamică. Şi, de la un nou venit în Vest, devine unul dintre pivoţii lui. Privind într-un viitor nu aşa de îndepărtat, un strateg ar putea anticipa cu uşurinţă un „hexagon” natural al conducerii în Europa, unde Germania şi Franţa, Italia şi Spania, Polonia şi România ar da perspectivele economice, geografice, culturale, religioase, demografice şi strategice. Un „adeziv” al unei Uniuni Europene diverse, reîncărcate, orientate spre viitor şi echilibrată. Şi, cine ştie, după roller coaster-ul al alegerilor britanice, chiar adăugând Marea Britanie într-o Europă profund reformată.

Acest lucru ar da celor 5 Scenarii ale lui Juncker şi liderilor Europei, într-o căutare frenetică pentru o cale de urmat, o simplificare bine meritată a opţiunilor. „Mai mult, Împreună” – acesta este Scenariul # 1 pentru România şi Europa. Şi, apropo, singura care ar putea menţine Europa împreună, rămânând puternică şi relevantă în noua ordine mondială politică şi economică care se va schimbă astăzi într-o manieră convulsivă.

Articolul poate fi găsit şi în engleză pe site-ul emerging-europe.com.

 

Ultima ora:

ObservatorRobert Lupitu: Cum s-a schimbat evaluarea Comisiei Europene privind lupta anticorupție și independența justiției din România în mai puțin de un an

PoliticIulian Fota: România a devenit țintă a spionilor după consolidarea importanței sale strategice cu sprijinul NATO

EconomieMugur Isărescu: Comitetul de trecere la euro nu a fost vizitat mai de nimeni, de 7-8 ani

ExternAlexandru Lăzescu: China, beneficiarul turneului lui Trump în Asia

EvenimenteMireille Rădoi la Zilele BCU Iași

CulturaIonuț Vulpescu: O lege neconstituţională(?), o preemţiune legală. Situaţia Vilei Florica

SocialVintilă Mihăilescu: Povestaşii

MoldovaCristian Unteanu: De la Chişinău, Dodon brodează mai departe pe scenariul anti-românesc



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe