OraNoua.ro
Publicat în 12 martie 2014, 09:30 / 140 elite & idei

Mirel Palada: Pe bănci de lemn, în scunda tavernă antiguvernamentală mohorâtă

Mirel Palada: Pe bănci de lemn, în scunda tavernă antiguvernamentală mohorâtă

de Mirel Palada

Vă mai aduceţi aminte de toate recentele încercări intens retorice ale celor din opoziţie, cât şi ale unor prestigioşi jurnalişti obiectivi, deci inevitabil tendenţioşi, de a minimiza rezultatul creşterii economice de anul trecut?

În disperarea lor de a nega această veste bună, pentru că asta le-ar fi afectat justificarea de a critica, de a câştiga o pâine amară, de a exista, dânşii au tot cârâit lunile astea că de fapt creşterea economică nici nu e aşa de importantă, că e un fleac, un mizilic.

Mai mult, că ea nu ar fi ceva temeinic, bine aşezat, ci doar un fenomen pasager, un zvâcnet temporar pe radarul indicatorilor lumii. Că ar veni chipurile doar de la Doamne-Doamne, pentru că a plouat şi doar asta a salvat România de la o altminteri anti-performanţă economică.

Orice, numai să nu fie bine.

Wrong. Greşit.

Cifrele din economie ne dovedesc asta. Cifrele din economie, cel mai mare coşmar al celor care îşi doresc să-i meargă rău României, doar-doar le-o merge lor bine, să facă un bicisnic ce profit electoral.

„INS a confirmat rezultatul preliminar surprinzător de 3,5% creştere economică pe anul 2013. Valoarea adăugată brută a fost încă şi mai ridicată (+3,9%). Deşi a marcat o performanţă notabilă, nu agricultura a avut contribuţia cea mai mare la creşterea economică ci industria, care a dat 70% din avansul înregistrat de Produsul Intern Brut”, spune o analiză făcută de către Curs de Guvernare, pe baza cifrelor oficiale prezentate recent de INS.

Deci ca în bancul cu Ivan Ivanisevici, pentru cei suficienti de bătrâni încât să-şi aducă aminte bancuri comuniste cu radio Erevan: nu i s-a luat, i s-a dat, nu era motocicletă, era bicicletă, nu îl chema Mihail Mihailovici, ci Ivan Ivanisevici.

La fel şi cu cârcotaşii noştri. Nu e catastrofă, e de bine. Nu e scădere economică, e creştere economică. Nu e de la agricultură, e de la industrie. Nu e cu coceni de porumb, e cu roţi dinţate. Nu e pasageră de la ploaie şi noroc, e rezultatul unei evoluţii clare de consolidare economică.

Nu e deci agricultura motorul creşterii economice din 2013, ci industria. Nu e o creştere căzută din cer, ci una bazată pe capacitatea întreprinzătorilor români de a livra bunuri industriale către export. De a fi competitivi şi aplicaţi.

Povestea economică a lui 2013 este varianta pozitivă a celebrei vorbe româneşti „Dumnezeu îşi dă, dar nu îţi bagă şi în traistă.” Spre fericirea noastră, anul trecut a avut cine să bage în traistă. Guvernul şi-a ţinut partea sa de înţelegere cu economia reală şi rezultatele se văd în creşterea nu doar a veniturilor, ci a puterii de cumpărare a românilor. Un alt rezultat recent comunicat de INS şi care îşi găseşte zilele acestea reflectarea în presa economică, şi anume în Ziarul Financiar:

“Consumul a crescut puternic în luna ianuarie, cu aproape 6% comparativ cu aceeaşi perioadă din 2013, susţinut în special de vânzările de produse nealimentare. În prima lună din an însă, au crescut şi vânzările de alimente, băuturi şi ţigări cu 5,8%, cel mai mare avans din ultimul an.

Consumul a dat semne de revenire încă din toamna anului trecut, însă a accelerat în decembrie şi ianuarie, acesta fiind un semn bun pentru întregul an, jucătorii din comerţ şi analiştii aşteptându-se la un avans stabil, însă fără salturi spectaculoase.”

Oribil. Catastrofal de normal şi de pozitiv! Groaznic!!

Staţi aşa că n-am terminat. Mai mult. Moreover, cum ar spune Ivan Ivanisevici. Alt indicator economic care e de bine, nu e de rău: în 2013 am avut cea mai mică inflaţie de după Revoluţie. Din nou groaznic. Din nou oribil. Din nou citez din ZF, tot pe baza recentelor date oficiale publicate de INS:

“Este pentru prima dată când România are o inflaţie anuală de sub 2%, adică limita uzuală în ţările occidentale, la care visa în anii de hiperinflaţie şi inflaţie galopantă din perioada 1990-2000.”

Dumnezeule! Vă daţi seama ce e în sufletul tuturor cârcotaşilor de servici care se chinuie să înşurubeze perseverent în minţile românilor ideea de dezastru, catastrofă, apocalipsă? Bieţii de ei. Le plâng de milă. Parcă îi văd, cu feţele căzute, trişti şi abătuţi, adunaţi pe bănci de lemn în scunda tavernă anti-guvernamentală mohorâtă. “Oribil. Groaznic. Insuportabil. Cum e posibil aşa ceva? De ce nu se crapă pământul sub noi de atâta lipsă de dezastru? Cum e posibil să trăim într-o ţară normală? Ce ne facem, fetelor?”

Lasând gluma la o parte: iată de ce este atât de important ca România să aibă un Guvern. Iată de ce e atât de iresponsabilă atitudinea celor care se joacă de-a „numesc, nu numesc” Guvernul. Am depăşit vremea când ne-am fi dorit să nu avem un Guvern, cum declarau unele feţe oficiale zilele acestea. Am depăşit vremea când, pricopsindu-ne cu Guvernul Boc, ne-am fi dorit mai degrabă închiderea Palatului Victoria. Astăzi avem un Guvern care înţelege şi sprijină economia, care este un catalizator al creşterii economice, nu o piatră de moară la gâtul antreprenorilor.

Veţi întreba ce treabă are Guvernul cu exporturile sau cu producţia industrială? Aş răspunde începând cu stabilitatea politică şi fiscală pe care Executivul o asigură. Pe pieteţe internaţionale, România a ieşit din zona gri. Şi asta se vede în dobânzile din ce în ce mai scăzute, şi acestea la minime istorice, cu care ne împrumutăm de pe pieţele internaţionale.

Aş continua cu statul care îşi plăteşte datoriile, alegând să nu mai sufoce zeci de mii de firme prin întârzierea plăţii facturilor. Aş continua vorbind despre prioritizarea investiţiilor publice, despre cei 6 miliarde de lei care au mers anul trecut, din total lui 12, pentru cele mai importante 20 de proiecte de investiţii de la nivel naţional.

Guvernul a înţeles şi a acţionat de o asemenea manieră încât să demonstreze că nu faci investiţii de dragul de a tăia panglici portocalii, ci pentru a avea efect în economia reală. Îmi închipui că vă aduceţi aminte de Boc, cel cu tăierile de pensii şi salarii, care se lăuda cu procentul cel mai mare din PIB din UE alocat investiţiilor, dar fără ca efectul acestui fapt să depăşească îndestularea cuferelor democrat-liberale. Din fericire, doar amintirea dureroasă a rămas de el.

În Guvernul Ponta, fondurile europene au început să ajute economia. Numai în luna februarie a fost absorbită o sumă record pentru România: 1,2 miliarde euro, aproape 25% din încasările totale ale ţării noastre din perioada 2007 – 2013. Nu sunt statistici, sunt bani reali care intră în România.

După cum spuneam şi mai sus, asta se vede şi în consum. Acesta a crescut puternic în luna ianuarie, cu aproape 6% comparativ cu aceeaşi perioadă din 2013. Populaţia începe să simtă creşterea de venituri şi are încredere, un sentiment atât de preţios, dar deficitar în ultimii ani. Este încă o validare că, oricât s-ar tângui unii şi s-ar da de pământ, România merge în direcţia corectă.

Dumnezeu ne dă şi, de data aceasta, ştim să ne băgăm şi în traistă.

Ultima ora:

ObservatorHorea Mihai Bădău: Inteligența Artificială – Ce se va întâmpla

PoliticLudovic Orban: La nivelul primăriilor este nevoie de o reechilibrare a bugetelor locale

EconomieSilviu Cerna: Pericolele populismului macroeconomic

ExternClara Volintiru: Taking stock of ‘election season’ in the Eastern Partnership countries

SocialCiprian Negură: Micro-sesiune marca Skills Of The Future

EvenimenteIon M.Ioniţă, Iulian Fota: Dezbatere Historia Live – Rusia şi Turcia în Nagorno-Karabah, consecinţele războiului

CulturaCristina Popescu: Nuduri în pictura românească

EditorialHorea Mihai Bădău: Inteligența Artificială – Ce se va întâmpla



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe