OraNoua.ro
Publicat în 28 mai 2014, 16:44 / 195 elite & idei

Mirel Palada: Un om cu livadă, un om cumsecade

Mirel Palada: Un om cu livadă, un om cumsecade

de Mirel Palada

Europarlamentarele de ieri au reprezentat pentru Europa un duş rece. Niveluri nemaiîntîlnite pînă acum de euroscepticism şi de vot anti-sistem au zgîlţîit procentele alegerilor europene din 25 mai 2014, trimiţînd fiori prin şirele spinării multora dintre cei de la Bruxelles.

În Franţa şi Anglia, piloni de bază ai Europei, anti-europenii Le Pen şi Farage au ieşit pe primul loc, adunînd un sfert din voturi şi umilind practic partidele clasice. Premiere pentru aceste ţări care practic au inventat democraţia modernă acum trei sute de ani.

România cunoaşte şi ea acest fenomen, şi nu de azi de ieri. În 2000, partidul anti-sistem PRM obţinea tot cam pe acolo: un sfert din voturile alegătorilor, pe un val de furie şi de frondă. „Dă-l dracu’ de nebun, votăm cu el, să le intre apă în cizme la toţi”. În 2012 valul s-a repetat, la un nivel ceva mai scăzut: PP-DD-ul lui Dan Diaconescu obţinea 14%, peste sondaje şi mult peste propriile aşteptări.

Palme peste ochi date clasei politice, în context de criză economică şi de scădere a legitimităţii sistemului „business as usual”. Voturi negative date unor personalităţi intense, cu ochii sclipind uşor a stări modificate de conştiinţă. Avatarul triscksterului plutea în aer: Loki The Joker Michiduţă. Şi întrupările lor pe acest trist Tărîm de Mjloc al patimii politice: C V Tudor, Dan Diaconescu, în niciun fel diferiţi de Le Pen sau de Beppe Grillo ori de primarul Reykjavikului, Jon Gnarr, care ăştia cel puţin sînt bufoni pe faţă, cu carte de muncă şi cu facultate.

Dacă în 2000 şi în 2012 am fost şi noi în acest trend de învîrtoşare supărată la adresa sistemului, unii dintre noi, nu puţini la număr, dîndu-şi votul pentru nişte bufoni furioşi, ce s-a întîmplat ieri dă semne să fie un soi de înţelepţire a românilor.

Votul pentru Mircea Diaconu a fost evident tot un vot anti-sistem. Însă dacă în 2000 mulţi dădeau votul unui furios cu ochii sclipitori, iar în 2012 unui Loki de mucava, şerpilian potolit, care nu ridică vocea, dar care totuşi îţi dă fiori cînd îl auzi ce debitează, iată că în 2014 românilor supăraţi pe sistem le-a crescut mintea cea de pe urmă şi au votat cu unul de-al lor, cu un om obişnuit, cumsecade.

Da, Mircea Diaconu e actor. Actorii în general sînt bănuiţi by default de personalităţi accentuate. Dar şi Ronald Reagan a fost actor la vremea lui şi la începutul carierei sale a fost acuzat de aceleaşi metehme asociate cu profesia sa: nu se pricepe la politică, e superficial, e doar faţadă. Şi s-a dovedit a fi unul dintre cei mai buni şi mai carismatici lideri ai Statelor Unite.

La fel şi Mircea Diaconu. O fi el actor, dar înainte de toate e un om obişnuit, un om între oameni, un om cu capul pe umeri. Cumsecade, ăsta e cuvîntul definitoriu pentru el, cuvînt care nici nu-ţi trece prin cap să-l asociezi cu Vadim Tudor ori cu Diaconescu ori în alte ţări cu Le Pen, Farage, Beppe Grillo şi alţii de teapa lor, şerpilieni intenşi printre ale căror cuvinte şi limbaj non-verbal se întrezăresc genunea cea adîncă şi tubul de Distonocalm.

Românii, la furie, au votat totuşi un om cumsecade. Un semn de înţelepţire politică. Dacă Europa e răvăşită de furia care aduce pe scaunele politicii oameni intenşi, noi se pare că încet-încet am trecut de ea, măcar deocamdată.

Românii şi-au dat seama, evident printr-un proces dureros de încercare şi eroare care a durat mai bine de 10 ani, că promisiunile deşănţat-populiste şi discursurile cu spume la gură nu rezolvă nimic. În consecinţă, au învăţat ceva. Au ales acum să-şi sublimeze furia înspre un vot critic, dar totuşi pozitiv. Către Mircea Diaconu, un om ca ei, un om dintre oameni, un om obişnuit, un om cu livadă. Un om cumsecade.

Felicitări atît românilor, pentru mintea lor cea de pe urmă. Felicitări că au început să înveţe să-şi controleze furia. E cel mai evident semn de maturizare emoţională şi politică. Şi evident felicitări maestrului Diaconu, care încet-încet se pregăteşte pentru rolul vieţii sale, cel în care îşi transcede condiţia de actor.

 

Ultima ora:

ObservatorHorea Mihai Bădău: Inteligența Artificială – Ce se va întâmpla

PoliticLudovic Orban: La nivelul primăriilor este nevoie de o reechilibrare a bugetelor locale

EconomieSilviu Cerna: Pericolele populismului macroeconomic

ExternClara Volintiru: Taking stock of ‘election season’ in the Eastern Partnership countries

SocialCiprian Negură: Micro-sesiune marca Skills Of The Future

EvenimenteIon M.Ioniţă, Iulian Fota: Dezbatere Historia Live – Rusia şi Turcia în Nagorno-Karabah, consecinţele războiului

CulturaCristina Popescu: Nuduri în pictura românească

EditorialHorea Mihai Bădău: Inteligența Artificială – Ce se va întâmpla



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe