OraNoua.ro
Publicat în 2 ianuarie 2013, 12:38 / 201 elite & idei

Neamțu Mihail: Privind spre 2013. Înnoirea vieţii şi taina copilăriei

Neamțu Mihail: Privind spre 2013. Înnoirea vieţii şi taina copilăriei

de Mihail Neamțu

Pe măsură ce îmbătrânim, majoritatea dintre noi dorim ca trecerea anilor să fie mai lentă. Greşesc? Adulţii şi vârstnicii caută pretutindeni, mi se pare, o sursă pentru înnoirii vieţii lor spirituale şi materiale. Unii găsesc noutatea prin călătorii, alţii întineresc prin sport şi dietă. Cu toate acestea, cei care înnoiesc cu adevărat timpul asfinţitului sunt copiii.

Veselia nedisimulată a şcolarilor – feciori şi fecioare -, bucuria jocurilor nevinovate şi receptivitatea sufletului infant, căldura bebeluşului, gingăşia sau tandreţea afectuoasă a pruncilor mici, ochii căprui, albaştri sau verzi prin care – în orice familie, comunitate locală sau naţiune – se deschide fereastra viitorului, iată câteva argumente pentru optimism.

Tot aici văd punctul de plecare pentru o critică a nihilismului postmodern. Mai respectăm oare copilăria, prin excesul contemporan de consumism, hiper-publicizare, sexualizare şi industrie adult? Mai respectăm legile firii atunci când aplaudăm la concursuri de miss pentru fetiţe de 5-6 ani? Dar căsătoriile aranjate pentru zece ani mai târziu? E dispariţia ruşinii şi a pudorii un fenomen ireversibil? Cine mai susţine cultura vieţii şi cine mai ascultă glasul celor nenăscuţi încă? Protejăm minorii suficient de expunerea pornografie? Respectă oare legile firii acele ţări occidentale care permit adopţia copiilor de către cuplurile homosexuale? Sprijină în schimb societatea noastră familiile tradiţionale responsabile, care îşi asumă sarcina de-a concepe, de-a naşte, de-a creşte şi de-a educa mai mulţi copii într-un climat sănătos, moral, creativ şi competitiv? Iată simple întrebări găzduite de timpul sărbătorilor (şi la care, într-un stil profund şi alambicat, reflectează britanicul Rowan Williams în Lost Icons).

Un răspuns vine pe buzele celor credincioşi, cărora Crăciunul le-a oferit prilejul unei meditaţii despre înnoirea omului şi a timpului la răscrucea dintre vremi. Între lumea tiranului Irod, viclean şi îmbătrânit în rele, şi lumea Pruncului Iisus, căutat de înţelepţii magi, se cască o prăpastie. Ucigaşul de copii întrupează cinismul puterii seculare, resimţită de noi în tranziţia sângeroasă de la regimul Ceauşescu la regimul Iliescu. Dictatorii salvează câteva zile de fugă cu preţul unui măcel (se întâmplă astăzi în Siria). Irod e posedat de duhul iubirii de stăpânire, se plimbă ca o  mască împopoţonată şi îndrăgostită de sine, dar mai ales temătoare faţă de rivalitatea ieslei din Betleem. Estimp, copilul Fecioarei creşte ca promisiune mesianică a eliberării neamurilor de idoli. Irod poartă ADN-ul Faraonului egiptean, de care se temuse până şi nou-născutul Moise, în timp ce Iisus e vestit de îngeri şi oameni ca Prinţ al păcii. Vechiul şi Noul se confruntă violent, atunci când istoria îşi refuză alt ev.

Creştinismul laudă copilăria prin analogie cu receptivitatea spontană şi inocenţa a inimii gata să îmbrăţişeze sufletul unui străin (fără acest paradox al sentimentului intim-departe, adopţiile naturale ori spirituale de copii n-ar fi posibile). Lăsaţi copiii să vină la mine e o frază cu putere de acoperire, de la botezul pruncilor în biserica apostolică până la împărtăşirea de taina euharistică sau recunoaşterea celor 14,000 de prunci ucişi de Irod drept martiri. Evanghelia laudă pruncia ca formă de virginitate, simplitate şi curăţie. Copilul nu trăieşte iluzia autonomiei şi nici infatuarea atotştiutorului. Dimpotrivă, el recunoaşte în autoritatea paternă o posibilă busolă şi chiar o formă de binecuvântare. Este una dintre cheile de interpretare sugerate de Andrei Pleşu în superba carte despre Parabolele lui Iisus.

Teologii tradiţiei apostolice – între care şi Augustin din Hipona – au recunoscut misterul răutăţii, egoismul persistent sau pornirile iraţionale – cu variaţii între capriciu, posesivitate furtivă, gelozie şi isterie – ale tuturor minţilor necoapte. Creştinismul, pe de altă parte, ne cheamă să creştem la statura omului desăvârşit. Obţinem asta, paradoxal, prin abandonul certitudinilor false şi solemne. Seniorii sunt rugaţi să nu confunde statornicia cu anchiloza sufletească şi nici pacea lăuntrică cu securitatea socială. Înnoirea veritabilă a omului se face sub semnul unei crize, a unei judecăţi exigente, a deschiderii către adevăruri dureroase. Pruncia bună a sufletului înseamnă frăgezimea inimii, elanul jertfelnic, nelinişte râvnitoare, dorinţă de asimilare a învăţăturii şi acceptarea unei minime pedagogii.

Nu mai suntem copii atunci când le ştim pe toate; când privim curajul din spatele unei perdele; când toate basmele cu zmei ori rugăciunile către înger ni se par simple poveşti; când realitatea exclude tărâmul invizibil iar adevărul se exprimă doar prin ecuaţii matematice; când râvnim doar la bani şi măreţie; când teatrul de păpuşi ni se pare banal; când  viaţa noastră e incapabilă de întâlniri gratuite şi senine; când refuzăm jocul, riscul, libertatea experimentului şi prietenia. (Fără tinereţea celor morţi între 16-22 decembrie, România n-ar fi avut parte de-o revoltă anticomunistă.)

Copilăria n-are amintiri, dar amintirile trăiesc în virtutea copilăriei. Să căutăm înnoirea vieţilor noastre în 2013 printr-o învecinare alături de copii!

Ultima ora:

ObservatorCsibi Magor: „The enemy of good enough is great”

PoliticAdrian Hatos: Investițiile masive și susținerea economiei private trebuie combinate cu reforme care să eficientizeze și să profesionalizeze aparatul de stat

EconomieGruia Stoica a cumpărat terenul pe care se află fabrica sa de vagoane din Debrecen, Ungaria, în urma unei investiţii de 6,5 milioane de euro

ExternRadu Magdin: Options and possible solutions from an Eastern European perspective

SocialCsibi Magor: „The enemy of good enough is great”

EvenimenteSilviu Nate: „Jordan – A Stable and Peaceful Country in a Turbulent Region. A Review of Jordan’s Policy in the Last Decades and Some Future Perspectives”

CulturaIonuţ Vulpescu: Al cui ziceaţi că e Brâncuşi?

EditorialPetre Guran: „În Hristos v-ați și îmbrăcat”



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe