Bogdan Daradan
Publicat în 27 august 2012, 19:45 / 225 elite & idei

Nicolae Timofti: Trebuie să reuşim să învăţăm să folosim libertatea în beneficiul omului

Nicolae Timofti: Trebuie să  reuşim să învăţăm să folosim libertatea în beneficiul omului

Preşedintele Republicii Moldova a dat un interviu jurnalistei Elena Nistor de la publicatia Info-Prim Neo pe tema „Independenţi de 21 de ani”

Republica Moldova împlineşte 21 de ani de la declararea Independenţei. Cum definiţi Dumneavoastră această perioadă, ce a însemnat ea pentru cetăţeanul Nicolae Timofti, pentru familia sa, dar şi pentru celelalte câteva milioane de cetăţeni ai ţării?

Cred că pe toţi noi – cetăţenii acestei ţări – ne uneşte un sentiment de mândrie că am devenit independenţi. Prin semnarea Declaraţiei de Independenţă, acum 21 de ani, oamenii şi-au realizat un vis, de a se desprinde de imperiul din care au făcut parte şi care le-a adus multe suferinţe. Îmi aduc aminte de entuziasmul poporului nostru din acea perioadă, exteriorizat prin manifestările în masă care au culminat prin Marea Adunare Naţională, la 27 august 1991. Erau sentimente care porneau din inima fiecărui om. Acea atmosferă de libertate nu m-a părăsit până astăzi. În familia mea am trăit împreună acea bucurie de eliberare. Împreună cu soţia mea, ne-am educat copiii aşa încât ei să-şi iubească ţara, să fie independenţi, în primul rând, în gândire, să nu se lase dirijaţi, să ia singuri deciziile care îi privesc. Şi nu doar copiii mei sunt aşa. Mă uit astăzi la tinerii noştri şi îi văd mai puternici decât eram noi, mai temerari şi mai încrezători. În ei trebuie văzut rezultatul actului de la 27 august 1991.

De ce credeţi că Republica Moldova nu a ajuns acolo unde s-a pornit acum 21 de ani, cu multă speranţă şi entuziasm?

Ar fi mai multe explicaţii, dar cea mai importantă este, după părerea mea, că nu am reuşit să ne organizăm astfel, încât să folosim libertatea pe care am obţinut-o. În plus, în diferite perioade, unii dintre liderii pe care i-am avut nu au asigurat continuitatea acţiunilor începute de predecesorii lor, ci au şters totul cu buretele şi au schimbat macazul. Asta ne-a bulversat. Am avut prea mulţi politicieni care, cu regret, au reuşit doar să-şi facă interesele, în detrimentul aspiraţiilor pe care le are poporul nostru. Unii chiar ne-au dus pe o pistă greşită şi au exploatat sentimentul nostru de libertate, sentimentele noastre patriotice, naţionale. Am fost derutaţi, am avut perioadele noastre de rătăcire şi am pierdut mult timp până să revenim la ideile noastre iniţiale. Faptul că nu am fost consecvenţi faţă de cursul ales iniţial ne-a costat, dar sper că ne-am învăţat lecţia şi ne-am ales, în sfârşit, priorităţile.

Unde se află Republica Moldova, după 21 ani de independenţă, comparativ cu celelalte state ex-sovietice, care au avut, practic, aceeaşi linie de start cu noi?

Încă nu suntem membri ai Uniunii Europene din care fac parte statele baltice, cu care am avut acelaşi start. Dar ne aflăm într-un proces complex care ne va duce într-un final în marea familie europeană. Avem de susţinut nişte examene până atunci, în primul rând, la capitolul democraţie. Pentru ca să le promovăm, trebuie să muncim cu toţii şi să ne arătăm ca nişte oameni serioşi, responsabili. Peste hotare, avem prieteni care ne susţin şi pe care nu trebuie să-i pierdem. Nu se va uita nimeni la noi, dacă vom face doar schimbări de suprafaţă. Dar cel mai important este să menţinem acest curs, de modernizare europeană.

Care este şansa cea mai mare de realizare a Republicii Moldova ca stat, ca societate?

Ca societate, să ne instruim şi să fim uniţi. Să stăm grămăjoară, cum se spune, indiferent de opţiunile noastre politice. Mai ales într-o perioadă de criză economică. Iar dubiile cu privire la viitorul statului nostru vor dispărea pe măsură ce oamenii nu vor mai simţi o barieră între ei şi stat. Această barieră se mai resimte. Statul trebuie să facă totul ca oamenii să se bucure de drepturile prevăzute de legi şi să fie liberi în gândurile şi acţiunile lor.

Integrarea europeană poate fi considerată o astfel de şansă?

Este o şansă mare. Singuri ne-am descurca mult mai greu. Iată de ce este atât de important programul de guvernare al Alianţei pentru Integrare Europeană. Găsim acolo tot ce trebuie să facem pentru a înainta. Multe dintre prevederile acestui program, care se referă la îmbunătăţirea legislaţiei şi reforma structurală, au fost îndeplinite. Urmează greul, şi anume aplicarea noilor norme legale.

Cum explicaţi diminuarea interesului societăţii pentru orientarea europeană a Moldovei în favoarea unui proiect geopolitic euro-asiatic, atestată de ultimele sondaje de opinie?

E prea mult să vorbim despre o altă opţiune decât cea europeană. Pentru mine cântăresc, mai mult decât cifrele din sondaje, voturile exprimate de cetăţeni de două ori consecutiv – la 29 iulie 2009 şi 28 noiembrie 2010, în favoarea ideii de integrare europeană. Actuala guvernare are un mandat ferm din partea cetăţenilor de a dezvolta ţara după principiile europene. Opţiunea euro-asiatică începe să fie vehiculată (fără ca să fi fost constatată o aderenţă covârşitoare a cetăţenilor faţă de această opţiune), în opinia mea, din două motive: mai întâi din cauza lentorii cu care unele instituţii se reformează, dar asta n-ar trebui în niciun caz să ştirbească din valoarea ideii de integrare europeană; şi, după aceea, din cauza activismului unui partid, şi a sateliţilor acestora, care speculează nostalgiile unor oameni. Este exact acel partid care, deşi a promovat o vreme aceeaşi idee de integrare europeană, de fapt ne-a îndepărtat de Europa şi ne-a certat cu vecinii. Ne-a îndepărtat chiar şi de Federaţia Rusă, printr-o politică neînţeleaptă. Acest partid vrea să revină la guvernare cu orice preţ, şi de aceea tulbură acum apele.

Consideraţi actuala orientare ireversibilă?

Totul în lume se desfăşoară conform unor reguli obiective ale timpului. Pentru Republica Moldova, o ţară cu valenţe europene clare, astăzi nu poate exista o altă alternativă. Dacă ne vom abate de la această cale, vom rămâne iarăşi singuri. O spun nu eu, ci sutele de mii de cetăţeni moldoveni care au călătorit în Uniunea Europeană sau lucrează în prezent acolo şi care au cunoscut beneficiile unor societăţi care s-au clădit nu pe iluzii deşarte, nu pe propagandă şi dispreţ faţă de oameni, ci pe valori şi respect faţă de drepturi. Aşadar, am toată încrederea că cetăţenii noştri, inclusiv funcţionarii de care depind în mare măsură reformele, vor fi suficient de înţelepţi ca să nu abandoneze o idee la jumătate de drum. Repet: am stat pe loc pentru că am fost nesiguri că e corectă calea pe care pornisem. Dar nu putem să ne întoarcem înapoi la primul hop.

Ce ar trebui să facă autorităţile pentru a nu admite deturnarea actualului curs? Sunt în stare actualele autorităţi să facă acest lucru?

Sunt convins că sunt în stare. Dacă nu eram convins, nu acceptam să vin în această funcţie. Am venit ca să realizăm împreună acest program de integrare europeană.

Şi după 21 de ani de independenţă societatea din Moldova rămâne divizată pe criterii etnice, politice, teritoriale, lingvistice etc. Când şi cum poate fi depăşită această stare de lucruri, dacă poate?

Nu există o problemă între etniile din Republica Moldova. Cei care vorbesc despre aşa ceva sunt rău intenţionaţi. Noi avem legi care permit fiecărui cetăţean să vorbească şi să studieze în limba sa maternă. Avem şcoli cu predare în limbile rusă, ucraineană, găgăuză şi în altele. Sunt puţine ţări în care etniile minoritare beneficiază de asemenea drepturi ca în Republica Moldova. E clar însă că, pentru ordine, într-o societate este necesar să fie folosită limba oficială a statului. E o cerere foarte simplă, nu cerem mai mult. Totuşi, unii dintre cei care locuiesc de ani buni aici, nu pot să vorbească limba română, deşi o învaţă la şcoală, din contul bugetului ţării, de altfel. Este o neregulă aici, când elevul învaţă 10 ani limba oficială şi nu poate formula o propoziţie de la început şi până la sfârşit. Nu o cunoaşte, dar ia nota 10 la examen. În opinia mea, încă de pe băncile şcolii, fiecărui copil trebuie să-i fie educat respectul pentru limba oficială. Spre binele lui. Pentru că cei care îşi doresc o carieră frumoasă în Republica Moldova sau să fie promovaţi în anumite instituţii de stat trebuie să cunoască limba oficială, toţi, inclusiv cei din Guvern, din Parlament, etc.

Speraţi încă să trăiţi într-o Moldovă prosperă, în care oamenii au un trai decent? Am un interes personal pentru această întrebare şi cred că sunt mulţi cu astfel de interes. Eu, femeie tânără, care încă nu am copii, mi-e frică să admit că situaţia din ţară nu-mi va permite să-mi cresc copiii aşa cum aş vrea şi ar merita nişte copii. Ce garanţii le putem da, eu cu Dumneavoastră, viitorilor mei copiii şi tuturor copiilor acestei ţări născuţi şi încă nenăscuţi că vor avea parte de o lume mai prietenoasă lor decât este acum?

Noi ne facem lumea în care trăim. Şi încercăm să fim mai prietenoşi şi mai civilizaţi unii cu alţii prin exemplu propriu, acasă, în mahala, în curte, pe stradă, în toate spaţiile publice. Trebuie să avem grijă să nu-i deranjăm pe cei de alături. În privinţa condiţiilor pe care trebuie să le aibă mamele şi copiii lor: toate instituţiile relevante ale statului şi, în primul rând, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei şi primăriile sunt chemate să asigure toate condiţiile posibile, prevăzute de lege şi de bunul simţ, pentru ca mamele şi copiii să aibă o viaţă decentă. A propos de primării. Uneori comunităţile pot face mai mult şi decât prevede legea, dacă există voinţă şi înţelegere. Îndemnizaţiile administrate de Ministerul Muncii şi Protecţie Socială nu sunt foarte mari, ştiu, ele vor creşte pe măsură ce economia noastră se va dezvolta, dar deja mamelor angajate sau aflate la întreţinerea soţilor, li se acordă, din câte am fost informat, o indemnizaţie consistentă, egală cu plata salariului pe 126 de zile în proporţie de sută la sută. În cazul familiilor cu venituri mici, acordăm în prezent ajutoare sociale, de până la 2 mii de lei pe lună, de care beneficiază peste 40 de mii de familii, dintre care peste 80 de procente sunt familii cu copii.

Acum, la această etapă istorică, realizarea scopurilor pe care şi le-au formulat moldovenii acum 21 de ani, spuneam, cu multă speranţă, încredere şi entuziasm, este legată de câteva lucruri esenţiale. Printre ele este şi reforma justiţiei. Dumneavoastră, persoana cu cea mai înaltă funcţie politică în stat, care cunoaşteţi în amănunte dedesubturile justiţiei moldoveneşti, ne puteţi garanta că justiţia va fi reformată?

Reforma sistemului judecătoresc a început şi vă asigur că în cel mai apropiat timp vom vorbi altfel despre justiţie. Nu este o problemă care nu poate fi realizată, aici e nevoie inclusiv de voinţă politică. Vom crea prin legi şi proceduri un sistem de selectare a persoanelor care au dreptul moral şi pregătirea profesională adecvată pentru a ocupa funcţia de judecător. Statul va avea grijă ca judecătorii să-şi facă datoria cinstit şi liber şi veţi vedea că aşa vom dezvolta şi alte domenii, pentru că de justiţie depinde foarte mult. Atunci când omul se simte apărat de lege, el se obişnuieşte să acţioneze în limitele legii. Îi chem şi pe cetăţeni să participe la acest proces. Vrem ca oamenii să ceară să li se facă dreptate şi să nu consimtă să obţină decizii favorabile prin ocolirea legii.

„În aceste zile am fost întrebat ce politică externă voi promova. Am spus că politica mare o fac ţările mari, iar ţările mici, cum este Republica Moldova, trebuie să facă o politică deşteaptă. Astfel de politică a făcut Moldova în ultimii ani şi aşa politică trebuie continuată”. Este un citat din discursul Dumneavoastră la alegerea în funcţie. Vă rog să ne oferiţi ceva exemple de astfel de politică deja realizată sau planificată.

Nu ştiu dacă, după patru luni, pot fi deja aduse exemple clare, dar a fost dat un semnal important şi anume că noi trebuie să fim deschişi şi previzibili cu partenerii noştri, fie că-i vorba de Rusia, Statele Unite sau altă ţară. Eu pornesc de la egalitatea în drepturi a statelor şi a cetăţenilor. Atunci când purtăm discuţii de pe aceste poziţii, suntem înţeleşi, chiar şi în probleme foarte complicate, cum ar fi conflictul transnistrean. Eu înţeleg că Rusia are interesele sale în această zonă, dar şi noi avem interesul nostru de a ne apăra independenţa, integritatea teritorială şi dreptul cetăţenilor noştri de a circula liber pe propriul teritoriu.

Prin ce se va deosebi cea de a 22-a, eventual, a 23-a şi 24-a aniversare a Independenţei de actuala aniversare? Cu ce poate contribui personal preşedintele ţării la aceste deosebiri?

Se vor deosebi prin binele care va fi atunci, în comparaţie cu ziua de astăzi. Va exista mai multă încredere şi mai multă stabilitate în gândurile, ideile şi, în general, în viaţa cetăţenilor. Acum se dezvoltă o generaţie care percepe altfel lucrurile, cu mai multă încredere şi cu mai multă competenţă. Sunt sigur că şi ţăranul nostru va fi altfel. În pofida greutăţilor cu care ne confruntăm.

Agenţia noastră crede că Republicii Moldova are mai multe şanse de dezvoltare adecvată doar în cazul când în societate se va acumula o masă critică de oameni noi, cu viziuni, experienţă, voinţă şi mentalitate nouă. Cu ocazia Aniversării 21 a Independenţei, chiar am reluat o rubrică iniţiată acum doi ani – „Vin noii moldoveni”. Este adevărat că în această sintagmă Agenţia a găsit loc şi pentru semnul exclamării (!), al speranţei, dar şi pentru semnul întrebării (?), al grijii de a nu speria norocul. Avem dreptate când ne punem această speranţă? Dumneavoastră credeţi că acei moldoveni vin, vor veni, într-un final?

Nu ne putem realiza proiectele fără oameni noi, fără energiile şi ideile lor inovatoare. Aceşti oameni noi sunt prezenţi deja în multe din domeniile cheie, inclusiv, în politică. Sunt oameni cu studii făcute peste hotare, în Statele Unite şi Europa, oameni ambiţioşi şi competenţi. Dar noi avem nevoie de coparticiparea la procesele din societatea noastră şi a oamenilor cu experienţă. Cine n-are bătrâni, să şi-i cumpere, cam aşa suna o expresie populară, nu?

Notă Info-Prim Neo: Nicolae Timofti a fost ales în funcţia de preşedinte al Republicii Moldova în data de 16 martie 2012, fiind candidatul Alianţei pentru Integrare Europeană. El este cel de al patrulea preşedinte al Republicii Moldova. Nicolae Timofti are 64 de ani şi s-a născut în satul Ciutuleşti, raionul Floreşti. Împreună cu soţia sa, Margareta Timofti, are trei fii.

Elena Nistor
Info-Prim Neo

Ultima ora:

ObservatorVictor Vevera, Mireille Rădoi, Doina Banciu: 500 de ani de la „cel mai important document al culturii românești”. Simpozion la BCU „Carol I”

PoliticRemus Pricopie: Este politica o profesie serioasă?

EconomieNovel Research, Editura Club România: Trenduri în reglementări financiare

ExternIulian Fota, despre concluziile summit-ului Biden-Putin

SocialMarian Staș, despre criteriile pentru școlile-pilot: Cel mai important e să vrea și al doilea să poată

EvenimenteVictor Vevera, Mireille Rădoi, Doina Banciu: 500 de ani de la „cel mai important document al culturii românești”. Simpozion la BCU „Carol I”

CulturaFlaviu Predescu: Marile portrete ale lui Nadar. Expoziție la Timișoara

EditorialCiprian Stănescu: Educația viitorului în realitatea mixtă. Top 3 provocări pentru Generația Z



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe