OraNoua.ro
Publicat în 22 ianuarie 2014, 02:20 / 209 elite & idei

Nicușor Dan: Primul duşman e clasa politică

Nicușor Dan: Primul duşman e clasa politică

ARMAND GOȘU: Nicușor Dan e politician sau activist civic?

Sunt activist civic începând cu anul 1999 și după mai multe încercări, succese-eșecuri, mi-am dat seama că politicul este obligatoriu. Dacă vorbim deSalvați Bucureștiul și de relația noastră cu Primăria Capitalei, noi reușim să anulăm 10 autorizații anual, iar primarul semnează 800. În mod evident, din poziția de activist civic, nu poți să corectezi decât foarte puțin.

 

ANDREEA PORA: Ăsta e motivul care v-a determinat să anunțați că înființați un partid politic?

Motivația este foarte pragmatică. Eu în alegerile locale din 2012 am făcut 9% la Primărie. În situația în care legea ar fi permis o listă de independenți, în momentul de față am fi avut 5 consilieri în Consiliul General. Deci dacă vrem în 2016 să țintim Primăria și Consiliul, suntem obligați să înființăm un partid politic.

 

A.P.: De ce vă limitați la această țintă, Primăria Capitalei?

Sunt un om care nu vrea să promită ce nu poate să facă. Am venit cu o echipă care s-a format din mers, cu un proiect pentru București
pe care l-am propus în 2012, îl vom îmbunătăți semnificativ până în 2016. La 3 noaptea dacă mă treziți din somn și mă întrebați ceva despre București, pot să vă dau un răspuns. Pentru moment, nu avem un proiect pentru alte localități, nu avem un proiect la nivel național și tocmai de aceea nu vrem să promitem lucruri pe care în momentul de față nu avem certitudinea că știm să le facem. În măsura în care vor exista, la nivel local, grupuri de oameni care vin cu un proiect pentru localitățile lor, ei vor putea, sub umbrela acestui partid, să candideze în localitățile lor la primărie și la consiliu. În măsura în care această structură va atrage specialiști și vom putea veni cu un punct de vedere asupra unor chestiuni sectoriale, sistem de justiție, agricultură etc., această structură se va putea pronunța pe chestiuni naționale. În momentul în care vom fi capabili să propunem un proiect pentru România, dacă vom fi în situația asta…
A.G.: Deci nu excludeți…

Nu excludem, chiar încurajăm. În momentul în care vor exista oameni care să răspundă competent la problemele României, și sper să ajungem la momentul acela, atunci vom spune: iată, suntem un partid și vrem să guvernăm România. Până atunci, pot să spun: dacă ne dați votul, suntem în stare să guvernăm Bucureștiul mult mai bine decât s-a făcut până acum.

 

A.P.: Vă propuneți să construiți dvs. și să creșteți acest partid la nivel național sau așteptați într-un joc al întâmplărilor și conjuncturilor?

Mi s-a pus întrebarea asta: de ce imediat după alegerile din 2012 nu ați început să mergeți din oraș în oraș, să căutați oameni și să faceți un partid? Răspunsul foarte sincer e: nu am avut resurse. În situația în care vor veni oameni cu resurse în această structură și să ne extindem, sigur, da. În campania electorală din 2012 am primit 50.000 de euro. Jumătate de la oameni care au donat 5, 10, 200, 500 de euro, jumătate de la oameni care au donat 3-4.000 de euro. Ei nu mi-au pus nicio condiție. Mi se pare rezonabil ca în 2016, pentru București, să primim, în aceleași condiții, 500.000 de euro, pornind tocmai de la rezultatul pe care l-am făcut în 2012. Dacă în 2012, cu 400 de voluntari și cu 50.000 de euro, am făcut 9%, în 2016 sper să avem 4.000 de voluntari și 500.000 de euro și să facem 50%.
A.P.: Dar acest 9% credeți că nu s-a datorat și unui vot negativ, dat PDL și lui Prigoană?

Nu știu, n-am avut bani ca să facem o cercetare sociologică foarte amplă.

 

A.G.: Ați reușit o radiografie a propriului electorat din București?

În primul rând, e șocant faptul că notorietatea pe care am avut-o în momentul votului nu a depășit 25%. Deci noi am luat 9% în situația în
care trei sferturi dintre locuitori nu știau că eu candidez. Sunt cifre care dau speranță pentru 2016. Pentru că în situația în care ai mijloace materiale să comunici oamenilor că tu exiști, ei sunt foarte deschiși la o alternativă. O altă observație legată de persoanele care au votat. Au fost mai mult din clasa 30-40 ani, decât din clasa 20, cum ne-am fi așteptat. Tocmai pentru că sunt oameni care au copii și sunt mai sensibili la viitorul copiilor lor. Evident, oameni mai degrabă educați decât needucați.

 

A.G.: Care va fi baza pe care veți construi? Asociațiile grupate în jurul Salvați Bucureștiul?

Partidul va fi altceva, și în prima etapă se va baza pe cei 400 de oameni care au fost voluntari în campanie.

 

A.P.: Și care vor deveni membri de partid?

Așa cum cere legea, cel puțin 25.000 de oameni trebuie să devină membri de partid.

 

A.G.: Veți strânge semnături la nivel național? Știți ce spune legea? Trebuie să aveți filiale în 18 județe ca să puteți înființa un partid politic.

Da, știu asta. Va trebui să facem filiale.

 

A.P.: Implicit va trebui să fie un partid la nivel național.

Dar nu te omoară nimeni dacă ții o filială în inactivitate. Una e ceea ce e tehnic un partid, și evident că trebuie să îndeplinim toate condițiile legale, și alta este ce putem face. Și spun din nou foarte direct. Una e să spui mă bat pentru București, plec de la 9%, țintesc pentru 50% și alta să spui mă bat pentru România, plec de la 0%, cine știe când ajung la 1%. E un calcul foarte pragmatic, ținând seama de resursele pe care le avem acum.

 

A.P.: Credeți că s-a înțeles că fără politic nu se poate și că trebuie să construim alternativa la actuala clasă politică?

Cred că mai mult de jumătate dintre oamenii care au protestat în toamna 2013 au această opinie. Dar ei nu pretind că manifestarea în forma asta este vehicul politic. Dar oamenii aceștia sunt conștienți că nu are de unde să apară o clasă politică nouă.

 

A.P.: E un cerc vicios. Dacă din aceste proteste nu se naște o forță politică, dar oamenii sunt conștienți că e nevoie de ea, care e soluția? Se va naște o forță politică din acest gen de emulație? Care e părerea dvs.?

Sunt convins că da. Se vor naște mai multe nuclee, care vor colabora. Însă ar fi fost o opțiune total greșită ca mișcarea de protest să pretindă că este noua formă politică care apare, pentru că în felul acesta și-ar fi anihilat forma ei de protest. În momentul în care spui: „noi toți facem un partid“ și partidul ăla e la 1%, toată clasa politică poate să-ți răspundă: voi sunteți ăia cu 1%, la revedere. Deci, răspunsul este: da oamenii, nu structura asta, care trebuie să rămână ca o structură a străzii pentru oricine ar fi la putere.

 

A.P.: Ați afirmat că acest partid nu va avea o ideologie. Ce să înțelegem, va fi un partid tehnocrat sau cum?

Este o expresie pe care o tot repet: primul dușman e clasa politică, al doilea dușman e pragul de 5%. În momentul în care tu ai o luptă de dus cu un întreg sistem care controlează media, instituții etc., mi se pare cea mai mare greșeală să te împarți. În opinia mea, singura posibilitate de a sparge blocajul existent al actualei clase politice este ca toți oamenii care doresc să se implice și vor să dedice o parte din energia și resursele lor, toți oamenii ăștia trebuie să se coalizeze într-o structură care să se bată. Și după aceea, dacă acest lucru crește și ne permitem departajări ideologice, foarte bine.

 

A.G.: Va fi un partid antisistem? Când spuneți că e împotriva actualei clase politice, implicit înseamnă antisistem.

Sincer, nu cunosc definiția. Un partid antisistem are program? Noi avem un program complet pentru Bucureşti şi niște principii minimale la nivel naţional: transparența autorităților publice, statul de drept, toate lucrurile astea care nu ne departajează de la stânga la dreapta sau în funcție de ideologia fiecăruia dintre noi.

 

A.G.: Anticorupția e sus pe lista dvs.?

Da.

 

A.P.: Foarte multă lume a rămas surprinsă de lipsa dvs. de reacție în contextul a ceea ce s-a întâmplat în 2012, de lipsa dvs. de reacție în legătură cu ceea ce se întâmplă acum, mă refer la „marțea neagră“, la atacurile asupra justiției. De ce nu ați reacționat atunci?

Este mare diferență între ce spun și ce apare în presă din ce spun. Sunt o persoană pe care lumea e pregătită să o asculte pe anumite subiecte, pe alte subiecte vocea mea nu se aude, mai ales când sunt foarte multe voci pe acel subiect. În vara lui 2012, în acele zile în care noua putere a suprimat Avocatul Poporului și tot ce a urmat, am scris un articol pe Vox Publica și am chemat lumea să iasă în Piața Universității. Și am fost și în Piață. Însă după ce campania electorală a început, nu am intrat de partea vreuneia dintre tabere. Legat de „marțea neagră“, e comic cum am perceput în primul moment. Eram în fața clădirii Avocatului Poporului la manifestația pentru Roșia Montană când am auzit știrea asta. Cei care eram acolo discutam între noi și ziceam: chestia asta cu amnistia este o perdea de fum pentru Legea minelor, niciodată, nimeni nu se va gândi să amnistieze în România. Am înțeles a doua zi că e pe bune, că e adevărat.

 

A.P.: Tocmai de aceea v-am întrebat, pentru că lumea vă urmează pe anumite subiecte – Roșia Montană, gaze de șist, patrimoniu, ecologie –, dar ați fost destul puțin vizibil pe subiectele acestea majore, din punctul nostru de vedere. Aveți de gând să aveți o voce mai apăsată pe aceste chestiuni?

Știți că a fost o delegație a Comisiei Europene pentru MCV în România în noiembrie și am participat la discuția cu ONG-urile și am depus un material pe care o să-l trimitem și ambasadelor și îl vom face public săptămâna viitoare. În noiembrie, era înainte de toată nebunia asta. Și acolo am semnalat mai multe lucruri, chestiunile astea cu statul de drept, că sunt foarte multe instituții care nu respectă deciziile judecătorești. Nu vă spun ce ochi au făcut oamenii din delegația CE când au auzit poveștile despre cum noi anulăm o autorizație și a doua zi primarul semnează una identică cu aia pe care noi am anulat-o.

 

A.P.: Vezi Uranus. Revenind la întrebare, vocea dvs. să înțeleg că va deveni mai apăsată pe chestiunile care ne frământă: corupție, stat de drept, justiție, buna funcționare a instituțiilor. Veți deveni mai vocali?

Fără îndoială, în măsura în care, repet, voi avea ceva de spus. În momentul de față, noi, cu echipa pe care o avem, putem să spunem lucruri pe care alte persoane din societate nu le pot spune, cum ar fi urbanismul, anumite aspecte ale sistemului juridic. Pe alte subiecte, pe care nu sunt specialist, în afară de a posta pe Facebook pentru anumite derapaje și să invit lumea să iasă în stradă, mi-e foarte greu să fac o conferință de presă, pentru că nu sunt competent. Pe Facebook pot să spun că mă revoltă anumite derapaje, dar nu pot să pretind o competență pe care nu o am.

 

A.P.: Ați spus că nu reprezentați Piața Universității, dar, totuși, mizați în această construcție politică pe tipul de protestatar de acolo?

Fără îndoială, da. Este o categorie socială care se descoperă pe ea însăși. Și sunt și oamenii care m-au votat pe mine, care au lipit afișe pentru mine, și faptul că ei s-au arătat dispuși să investească din timpul și resursele lor pentru o cauză care este mai îndepărtată decât propria lor persoană îmi dă speranțe că mulți dintre oamenii ăștia vor vrea să participe la o construcție politică.

 

A.P.: Și totuși, protestele recente din Piața Universității s-au menținut cu obstinație în afara politicului. Ele au părut cantonate exclusiv în ecologism, părând deconectate de la problemele grave ale societății. Aveți senzația că protestatarii, din septembrie și până recent, și-au schimbat percepția, au suferit o evoluție și o maturizare?

Nu sunt de acord că aceste proteste sunt ecologiste. Eu însumi nu sunt un ecologist.

 

A.G.: Sunt mitinguri împotriva sistemului politic, corupt, ineficient. Acest fenomen este răspândit din Bulgaria, Turcia până în Ucraina. Avem și la București astfel de demonstrații, numai că pretextul a fost aici Roșia Montană, aparent un dosar ecologic.

Foarte mulți dintre cei care au ieșit în stradă în septembrie 2013 nu au ieșit pentru cianură. Au ieșit pentru faptul că un privat poate să exproprieze și pentru faptul că unei companii i se dă dispensă de la mai multe legi naționale. Am văzut oameni care nici pe departe nu sunt ecologiști, sunt oameni cu afacerile lor…

 

A.P.: Cu toate acestea, protestele din Piața Universității în mod declarativ au încercat să rămână cantonate în problematica ecologistă. Vă dau un exemplu pe care-l cunoașteți. În momentul crizei de la DNA, cu schimbarea procurorilor Papici și Alexandru, când s-a organizat un miting la DNA, protestatarii din Piața Universității nu numai că au refuzat participarea, dar chiar au avut o atitudine ostilă. Cum explicați acest lucru?

Am fost unul dintre cei care m-am manifestat împotriva trecerii manifestației pe la DNA, s-o spunem foarte clar. Pentru că așa cum era situația din momentul acela, Roșia Montană era cu adevărat miza. Roșia Montană are o încărcătură simbolică așa de mare, încât, dacă această cauză este câștigată de societatea civilă, va schimba raportul de forțe între societatea civilă și clasa politică. Iar dacă această cauza va fi pierdută, va fi un recul foarte grav de implicare a oamenilor. Am fost unul dintre adepții acestui principiu, că trebuie cei care eram, 30-40.000 de oameni, trebuie să ne concentrăm pe subiectul cel mai mare. Evident că în momentul în care a apărut conflictul de la Pungești, chestiunea Roșia Montană s-a extins acolo. Vă amintesc că acolo e o zonă în care jandarmeria a declarat că presa nu intră, în prima zi. Ce se întâmplă la Pungești este foarte grav. Acolo prefectul din Vaslui a decis total ilegal că nu vrea el să organizeze referendum pentru demiterea primarului.

 

A.G.: Și la Roșia Montană, și la Pungești sunt probabil încălcate niște principii ale statului de drept. N-ar fi fost în interesul cauzei să sprijiniți DNA, să sprijiniți justiția?

Păi DNA nu a făcut ancheta asta. Tocmai ăsta e reproșul. Nu vreau să intru în dezbatere, e bun DNA, nu e bun DNA, dar nu pot să nu constat că DNA nu a făcut ancheta asta. E vorba despre o afacere care frământă opinia publică de 15 ani.

 

A.G.: La demonstrații am văzut tineri studenți, masteranzi, doctoranzi, oameni care au trăit mulți ani în Occident și care vor altceva. Cum îi simțiți? Care e percepția dvs.?

Am auzit foarte des această opțiune: sau facem ceva, sau plec din țară. Mi se pare foarte relevantă. Mi se pare că este o generație mai bine informată, care nu mai trăiește în mirajul unui Occident care vine și rezolvă el problemele, nu mai trăiește reculul unor zeci de ani de privațiuni, n-a mâncat, n-a călătorit, iar acum le face, în compensație.

 

A.G.: Adică e o generație care nu se mai mulțumește cu puțin. Iar acest partid se dorește a fi expresia politică a acestei generații?

Așa vreau să fie. Însă nu vreau să-mi arog monopolul. Aș fi foarte fericit ca structuri similare să fie create, ca aceste structuri să colaboreze între ele foarte firesc. Aș fi foarte fericit să apară un partid de stânga, un partid de dreapta. Ce e remarcabil în ultimii doi ani? Am văzut că oamenii au înțeles și și-au exprimat disponibilitatea de a participa la construcția societății. Ce lipsește este ca această disponibilitate să devină operațională, adică oamenii să lucreze între ei și să construiască.

 

A.G.: Ca un partid politic să prindă cu adevărat viață e nevoie de o pleiadă de oameni care să se implice. Mai este cineva în jurul lui Nicușor Dan, puteți să dați nume?

Sunt foarte mulți oameni cu care lucrăm în momentul de față, dar care nu vor să facem public lucrul ăsta. Mulți lucrează în mediul privat, dar sunt prinși într-un sistem în care la a doua, a treia conexiune apare statul. Oameni care sunt în poziția asta, dacă se afișează într-o grupare antisistem, își riscă afacerile sau locul de muncă. Pentru moment mulți dintre oamenii ăștia preferă să rămână în anonimat. Și să spun un lucru foarte tranșant care nu mă avantajează neapărat. Nu există în România suficienți oameni care să asume deschis dorința de implicare politică.

 

A.G.: Înțeleg că viitorul partid nu are deocamdată doctrină. Însă el va avea un nume. V-ați gândit ce nume va avea partidul?

Da, el va avea un nume în care nu vor apărea cuvintele „partid“ și „București“. Am o idee, cred că la un moment dat voi pune o întrebare pe Internet. Cred că din 30.000 de oameni poate apărea un nume mai bun decât din 100, câți sunt consultați deocamdată.

 

Ultima ora:

ObservatorIulian Fota: Urmatoarea rupere de Occident va fi, mai intai, pe vector tehnologic?

PoliticNicușor Dan: Opţiunea mea pentru alegerile de duminică este Partidul Naţional Liberal

EconomieMirela Iovu: Impactul disruptiv al tehnologiei asupra industriei bancare in era post-Covid!

ExternThierry De Montbrial, senior Adviser Club România, a fait de L’IFRI de 2ème Think Tank le plus influent du monde

SocialOvidiu Nahoi: Și dacă, totuși, trăim în cea mai bună perioadă din istoria României?

EvenimenteMireille Rădoi: Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” a oferit Înaltei Curți de Casație și Justiție una din cele 8 copii autentificate ale fundamentului legislației moderne – Magna Carta

CulturaCristina Popescu: Emisiunea de mărci poștale „Urși”

EditorialVasile Pușcaș: Un proiect jurnalistic pentru Unire



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe