Anul acesta şi la Beijing se schimbă garda. De vreo doi ani se fac speculaţii, inclusiv în FP, asupra taberei care va prelua conducerea partidului-statului-armatei – cea creditată drept “reformistă” sau cei mai curând “conservatorii”? Până să devină democraţie liberală, China foloseşte, cu succes, străvechiul model al mandarinatului: şcolirea unor viitori „tehnocraţi”, ucenicirea în administraţie şi folosirea lor la locul şi momentul potrivit. Jocurile de culise nu sunt excluse.

Punând în paranteze meritocraţia perfectă – neatinsă în nicio democraţie (sociologic cel puţin, ascensiunea la putere a lui Bush jr poate fi pusă în acelaşi coş cu a lui Assad jr…) -, mandarinatul nu e cel mai prost mod de recrutare a elitelor politico-administrative. Singapore e din nou un exemplu de reuşită maximă a metodei. În Franţa, ceva similar asigură câteva înalte şcoli, gen ENA. Marea Britanie are Oxbridge, iar SUA au Ivy League. Peste tot, acest mod de recrutare la vârf, cam din acelaşi loc, e criticat, drept castă. Dar se poate şi mai rău, iar România e o dovadă.

De unde s-ar putea recruta capacităţi pentru administraţia de la Bucureşti?Absolvenţii români de ştinţe economice, politice şi administrative – fie şi cu doctorate în ligi superioare străine – nu câştigă din start competiţia cu modelul Udrea/ Igaş. Le mai trebuie şi prietenia modelului Videanu – vezi şi traseul lui Bogdan Drăgoi, ajuns ministru al Finanţelor după reale performanţe în minister dar şi după ucenicia în ograda PDL-Videanu. Ucenicii care îi pot falimenta cel puţin politic pe aspiranţi, dacă nu şi moral.

Poate că serviciile de informaţii îşi aproprie încă de la absolvirea studiilor câte ceva din competenţele reale ale societăţii – alături de multinaţionale, care castrează, însă, chiar prin contract, orice determinare civică.

Ar putea serviciile să fie, din aceste raţiuni, de selecţie, pepiniera de cadre necesare administrării României? Mihai Răzvan Ungureanu – cu o proprie carieră solidă, academică şi politică, începută chiar dinainte de ’90 – a vorbit mereu apologetic despre capacitatea profesională şi onorabilitatea colegilor din SIE.

Într-o prognoză de la sfârşitul anului, jurnalistul independent Marius Stoian – aflat în Top 100 FP România – 2011/ Politică pentru aglutinarea unui interesant club de transmitere a informaţiilor şi opiniilor, în cerc ales – prognoza că anul politic 2012 va sta sub semnul serviciilor.

Ca schemă, noua ordine politică a anului 2012 va însemna, în primul rând, punerea în paranteze a sistemului partidelor politice în forma actuală şi instalarea, tranzitorie, a unui regim autoritar al preşedintelui Traian Băsescu, susţinut de nuclee transpartinice profesionale. Steagurile de partid se vor păstra ca decor formal, în zona de vot parlamentar pentru executiv. Mutaţia nu va excede cadrul constituţional, părând rezultatul unui proces firesc, pozitiv de întărire a statului. (…) Printr-o „coincidenţă” legală de obiective, aplicarea proiectului de curăţire a plajei în perspectiva noilor desene coalizează „ancorele statale”, într-o formulă agregată, „The cleaner team”, alcătuită din serviciile secrete, DNA şi ANI şi alte câteva entităţi de sprijin. Campania electorală se va suprapune cu o amplă campanie de asanare a climatului generat în jurul corupţiei structurale.

Ceva de felul ăsta s-a întâmplat, şi încă pe faţă. MRU schimbă brusc faţa guvernării: un adult tânăr, cu studiile complete, chiar om de cultură – dar nu poet, dimpotrivă, coborât în cavernele infernale ale sistemului. Ar putea schimba şi substanţa administraţiei – începând cu miniştrii şi cu ceilalţi ciraci ale căror incompatibilităţi cu jobul scot oamenii în stradă. Prima sa listă nu produce suficiente schimbări, dar pentru învestitură are nevoie de susţinerea… coaliţiei de guvernare. Rămâne de văzut dacă va continua asanarea. Are instrumentele. MRU ştie despre nodurile reţelelor tip Voicu ceea ce simplii cetăţeni nici nu vor să bănuiască.

Aşadar, vor serviciile să cureţe sistemul? Să modernizeze ţara, vorba preşedintelui? Cărei “viziuni imperiale” se supun aceşti (posibili) “mandarini”?

Revine atunci o mai veche întrebare FP: e vreo problemă faptul că X a colaborat cu serviciile de informaţii? Ar fi vreo diferenţă sub acest aspect între SIE şi SRI?Trenează încă acea conotaţie negativă, a asimilării unor asemenea colaborări cu vechile colaborări cu Securitatea. La o adică, şi George Bush sr a condus CIA ceva timp înainte să conducă America.

Articol postat pe http://petremunteanu.ideilibere.ro/