Adriana
Publicat în 8 august 2018, 07:48 / 31 elite & idei

Petre Roman: România care a trecut și nu a fost

Petre Roman: România care a trecut și nu a fost
+ Observator

Versurile lui Antonio Machado din titlul de mai sus erau desigur despre Spania, însă ele m-au făcut să mă gândesc imediat la șansa uriașei transformări post-comuniste spre lumea liberă și prosperă care a existat atunci în țara noastră la începutul anilor ‘90 și mai apoi la trecerea dintre milenii, și care a trecut și nu a fost ( sau prea puțin) decât o șansă iar nu fapt de istorie. Prea multe din cele ce au fost rămân ca  fapte ale lucrurilor fie rău gândite, fie rău intenționate sau pur și simplu lipsite de adevărată bună intenție. Ele pot fi descrise ca nesincere, lipsite de loialitate și de frumusețe(era loc de multă, multă frumusețe), atitudini și comportamente – politice și nepolitice- față de propria țară. Mult mai des am avut și avem și azi parte de sentimente urâte sau violente. Astfel de sentimente produc falsitate în tot și în toate. Cu deosebire în impresiile, emoțiile și judecățile noastre.  Cred că o culme a falsității s-a atins când s-au încheiat protocoale secrete cu cele mai înalte instituții ale justiției (scopul oficial nu  este lămurit  nici până astăzi)  pentru a acuza, judeca și condamna persoane care nu se puteau apăra de efectele acelor protocoale.

Ne-am fi dorit certitudine acolo unde, ca la orice început, e incertitudine și impredictibilitate, în loc să ne asumăm prin curaj schimbarea. Certitudinea e un șef care conduce nemilos și neiertător. Certitudinea e dogmatică iar cea intelectuală e o fundătură. Vorbind despre marxismul sovietic Albert Camus spunea că e absolut fals de vreme ce pretinde că e absolut adevărat. Unii avem însă o certitudine rezultată dintr-o serioasă analiză și cunoaștere: continuarea economiei comunist-ceaușiste, după ce ea ajunsese chiar la coada economiei sistemului sovietic( productivitatea muncii în România în 1988 era de nouă ori mai mică decât în Germania Federală dar și de două ori mai mică decât în URSS), în orice formă zisă schimbată, ne conducea la adâncirea unei crize care era deja extrem de severă. Criza aceea generalizată a economiei etatiste- numită de comandă- a condus la prăbușirea comunismului și destrămarea imperiului sovietic.

În momentul 1.00 post-revoluționar în funcționarea economiei românești ne lipseau în modul cel mai acut(și aberant) câteva elemente esențiale: 1) Infrastructurile rutiere moderne; 2) Infuzia de tehnologii noi (ceea ce am numit retehnologizarea industriei și agriculturii) și angajarea potențialului de educație și cercetare național în dezvoltarea tehnologiilor în pas cu revoluția informatică; 3) Eliminarea absolută a subvențiilor industriale în pierdere totală(pierderi atât în bani cât și în risipă materială și umană); 4) Spiritul antreprenorial al investiției de medie și lungă durată; 5) Atitudinea de grijă reală și educată pentru mediul natural din țara noastră. Am fi putut avea și ceea ce -prin dispariție- a generat ce aș numi o nostalgie rațională, adică producție industrială  națională de autocamioane și autobuze Mercedes, tractoare FIAT, un sistem amplu de irigații modernizat și mult extins prin canalul Siret-Bărăgan și 4000 de kilometri de autostradă la un preț total  de 7 miliarde de dolari. Să ne gândim doar la necesarul de autobuze pentru capitală și marile orașe sau la autocamioanele din construcții.

Am fost, chiar din 1990, sub presiunea, adeseori greu de suportat, a rețetei de reformă -proclamată de experții occidentali- prin metoda creative destruction (distrugere creatoare) a celebrului economist Schumpeter. Metoda exprimă clar avantajul și superioritatea capitalismului care constă în posibilitatea de a alege precum și jocul superior al economiei capitaliste care este exact posibilitatea de a trece de la un monopol la altul pe un palier mai ridicat de profit. Realitatea românească a fost însă grav distorsionată. Am avut multe distrugeri și foarte puține creații. De vină a fost nu atât de mult rețeta cât mai ales abandonul ideilor concrete și practice necesare în  apărarea resurselor umane și materiale de care dispunea România atunci. Un abandon neaoș iar nu străin.

Pe măsură ce conducătorii României repetau tot mai emfatic cât de importantă este reforma – reforma însăși era incompetent pregătită și niciodată angajată temeinic și consecvent. Astăzi a vorbi de reformă apare multora ca o înjurătură chiar dacă transformările sunt la fel de necesare și urgente. Nici nu e de mirare căci dea-lungul anilor vaste operațiuni mediatice și totodată propagandistice au putut crea momentan figuri politice simpatizate ca rezultat al unei  „lucrări de imagine” favorizantă dar goală de substanță. Asemenea operațiuni de propagandă au fost ridiculizate magistral de N.D.Cocea care în plină dictatură regală, în 1939, cu presa supusă cenzurii, i se adresa lui Carol al Il-lea: ”Măria Ta, să-ți pui tu singur slugile să te laude la gazetă. Să-ți tocmești tu singur argați cu ziua să te ridice în slava cerului și să te potrivești vorbelor lor. Și să te socotești om mare pentru asta.”

Dar, dacă după atâtea neîmpliniri, ceea ce domină astăzi politica românească e ura unidimensională e prea de tot! E ura celor ce nu au puterea împotriva celor ce o dețin și a celor care dețin puterea împotriva celor care le cer competență și responsabilitate în actul de guvernare. Din păcate și pe alte meridiane, în mult mai democratica Americă, politica e la fel, dacă nu mai rău, dominată de ura unidimensională. Mai contează că suntem în anul 100 de când românii au consimțit un uriaș sacrificiu pentru ei dar și pentru a exprima recunoștința lor pentru alte uriașe sacrificii ale generațiilor de dinaintea lor prin unirea tuturor sub o singură identitate statală? Nu văd să conteze. Poate ne ajută cineva, pe mine și pe alții ca mine, să credem că totuși contează.

Marele istoric Edward Gibon, în monumentala sa lucrare: „ Declinul și căderea imperiului roman”, în care vorbește frumos de calitățile dacilor în lupta cu legiunile lui Traian, rezumă ce salvează o civilizație: „ A reconcilia și uni iubirea plăcerii, setea de cunoaștere și focul ambiției.”

Ultima ora:

ObservatorKlaus Iohannis: Ziua Marinei 2018. Președintele a vorbit despre securitatea regională, la cel mai mare spectacol naval al anului

PoliticDaniel Constantin (Pro România): Nu vrem neapărat la guvernare, vrem să contribuim ca acest guvern să-și înceteze mandatul

EconomieSilviu Cerna – Rolul economic al statului: O veche problemă rămasă deschisă

ExternOvidiu Nahoi: Populiștii se pregătesc și ei pentru viitoarea Uniune Europeană

EvenimenteMircea Geoană: La mila sorţii şi la pomana împrejurărilor externe?

CulturaScriitorul Mircea Cărtărescu, la aniversare

SocialRaed Arafat: 41% din maşinile de pompieri pentru intervenţii la incendii au o vechime mai mare de 30 de ani

MoldovaArmand Goșu: Victoria lui Andrei Năstase reînvie speranța unei schimbări în Republica Moldova



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe