Adriana
Publicat în 2 mai 2018, 11:20 / 59 elite & idei

Petrișor Peiu: Ambițiile României din Orientul Mijlociu, cu toate cărțile pe masă

Petrișor Peiu: Ambițiile României din Orientul Mijlociu, cu toate cărțile pe masă
+ Observator

Oare de ce atata zbatere politica, atatea vizite la Ierusalim si Tel Aviv, atatia consultanti israelieni, atatea vorbe frumoase, atata incrancenare in privinta locatiei ambasadei noastre in Israel?


In 1989, Irak, Egipt si Iran erau pe locurile 7,8 si 10 printre partenerii comerciali ai Romaniei, cumuland 17% din importuri si 10% din exporturi. Fata de Iran aveam cel mai mare deficit comercial (12% din totalul importurilor), situatia ramanand neschimbata pana in 1993.

In 1994, 9,3% din importul Romaniei venea inca din Republica Islamica Iran. In 1995, Egiptul devine principala piata de export in MENA, cu 600 milioane USD (fata de 400 milioane USD importuri de acolo); aceasta tara se inscria in tiparul politicii noastre externe de atunci, de apropiere timida de Occident in paralel cu pastrarea unor legaturi (credeam noi, privilegiate) cu partenerii arabi traditionali.

Trei mari mutatii au schimbat paradigma politicii Romaniei fata in zona numita generic MENA (Middle East and North Africa), adica statele arabe plus Iran plus Israel:

  • impingerea spre periferie a partenerilor traditionali (statele arabe adversare ale SUA si Iran);
  • inlocuirea lor cu statele arabe care graviteaza in jurul SUA;
  • profilarea unui parteneriat strategic cu Israelul.

Ultimul moment de glorie al diplomatiei romanesti ambivalente s-a scris in aprilie 1994, cand, presedintele Formului „Crans Montana”, Jean-Paul Carteron, i-a avut ca invitati la Bucuresti la reuniunea organizatiei sale, simultan, pe Yasser Arafat (presedintele de atunci al Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei) si pe ministrul de externe israelian, Shimon Peres. Intalnirea dintre cei trei de la Bucuresti a jucat un rol determinant in incheierea asa-numitului acord „Gaza-Ierihon”, semnat pe 4 mai 1994 la Cairo.

Intre timp se consumase un episod relevant: in 1990, in timpul invadarii Kuweit-ului pro-american, Romania detinea presedintia Consiliului de Securitate ONU si, in aceasta calitate, sprijinise pozitia occidentala fata de invazie, prin Aurel Dragos Munteanu, ambasadorul nostru la ONU de atunci. Logica politicii noastre externe din acel an ne facea, insa, sa ne temem ca o interventie unilaterala a americanilor impotriva lui Sadam Husein va permite sovieticilor sa utilizeze acest pretext pentru o interventie militara in Estul Europei si unde altundeva (?) decat la noi, eternii rebeli anti-sovietici. Totusi, desi Romania tremura la gandul unei pierderi de 3 miliarde USD (datoria neplatita de Irak catre Bucuresti), noi am sustinut toate rezolutiile de condamnare a invaziei, am participat cu trupe la mentinerea pacii pe granita irakiano-kuwetiana dupa conflict iar, in mai 1991, Adrian Nastase, in calitate de Ministru de Externe, facea o vizita istorica in Kuweit.

Ca efect al pozitiei noastre din timpul crizei irakiano-kuweitiene, Romania stabileste relatii diplomatice cu statele arabe aliate ale SUA, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudita, Qatar si Bahrain, care se adauga astfel mai vechilor parteneri diplomatici: Oman, Kuweit, Autoritatea Palestiniana, Egipt, Irak, Siria, Algeria, Liban si Iran.

In mod firesc, urmare a mutarii centrului de greutate a politicii noastre externe de la Est la Vest, Romania se alatura comunitatii occidentale si se distanteaza de statele considerate de catre Washington „sponsori ai terorismului”, adica Siria, Libia, Irak si Iran, retragandu-se, practic, din competia economica pentru piata musulmana din afara sferei americane de influenta.

Politic, fostul presedinte Basescu a cochetat o perioada cu ideea reluarii unei amprente romanesti in zona statelor foste partenere (Siria, Libia, Iran sau Irak), dar economic a esuat.

In anul 2005, Romania a aderat voluntar la recomandarea Clubului de la Paris si si-a redus creanta irakiana (in valoare nominala atunci de 2,6 miliarde USD) cu 80%, acceptand plata de catre Bagdad a ceea ce a ramas in rate anuale pana in 2028, cu 5 ani perioada de gratie.

Ca efect al aderarii noastre la Uniunea Europeana, dupa 2007, fundamentul bilateral al relatiilor Bucurestiului cu statele arabe a fost inlocuit de catre prevederile „Charter of the Cooperation Council for the Arab States (GCC) – State of the United Arab Emirates, the State of Bahrain, the Kingdom of Saudi Arabia, the Sultanate of Oman, the State of Qatar and the State of Kuwait”.

Libanul a ramas, asa cum era de asteptat, campionul lumii arabe in investitii in Romania, peste 3.000 de investitori libanezi activand in firme din Romania, in care s-au investit aproape 100 milioane USD formal, desi libanezii insisi numara pana la 2 miliarde USD investite, e drept, fie de catre libanezi deveniti cetateni romani, fie prin alte canale (Olanda, mai ales).

Siria a ramas, pana la razboiul civil, o piata buna pentru produsele noastre, cu cifre anuale de export de peste 120 milioane USD, facilitate de participarea tehnica romaneasca la intretinerea multor obiective construite de romani acolo pana in 1989, dar si de cei aproape 10.000 de sirieni ramasi in Romania dupa studii sau de cei 4.000 de cetateni romani din Siria.

In 2016, Romania a avut Egiptul ca prima destinatie a exporturilor in regiune (580 milioane USD, 0,91% din totalul exporturilor, al 21-lea partener al nostru din acest punct de vedere). Urmeaza apoi Marocul (556 milioane USD, 0,88% din total) si Emiratele Arabe Unite (454 milioane USD, 0,71% din total). Israelul, cu 421 milioane USD (0,66% din total) este abia a 25-a destinatie a exporturilor noastre. Algeria cu 391 milioane USD (0,62% din total) este urmata de Iran (369 milioane USD, 0,58% din total), apoi de Iordania (314 milioane USD, 0,5%) si de Arabia Saudita (314 milioane USD, 0,5% din total). Libanul cu 218 milioane USD (0,34% din total) si Libia (211 milioane USD, 0,33% din total) incheie plutonul statelor MENA.

http://www.ziare.com/international/israel/ambitiile-romaniei-din-orientul-mijlociu-cu-toate-cartile-pe-masa-1511422

Ultima ora:

ObservatorGruia Stoica, românul care a reuşit să valoreze cât o ţară

PoliticEugen Tomac: Am votat „din convingere” pentru modificarea articolului 48 din Constituţie

EconomieMircea Geoană: România și-a fructificat geopolitic și strategic relevența geografică, trebuie să urmeze culegerea dividentelor economice

ExternValentin Naumescu: Tensiuni militare în Marea Azov. Risc de război Ucraina-Rusia sau doar pre-campanie electorală?

EvenimenteAlina Bârgăoanu: Fake news şi dezinformarea 2.0

CulturaSever Voinescu: Odată și-odată, niciodată. Reflexul de cultură

SocialRaed Arafat despre Ro-Alert: Alertarea este responsabilitatea noastră; avem discuţii cu unii jurişti care spun că ar fi o vulnerabilitate

MoldovaArmand Goșu: Victoria lui Andrei Năstase reînvie speranța unei schimbări în Republica Moldova



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe