OraNoua.ro
Publicat în 1 noiembrie 2017, 19:28 / elite & idei

Petrişor Peiu: Armata Română a pus România pe harta NATO

Petrişor Peiu: Armata Română a pus România pe harta NATO

de Petrişor Peiu

Atunci când, în 2004, România bifa, entuziastă, aderarea la Tratatul Atlanticului de Nord (NATO), nimeni nu își închipuia că va veni, foarte curând, momentul în care acest act va căpăta o importanță militară. Elitele țării au crezut, mulți ani de atunci, că intrarea în NATO însemna primirea într-un club pentru gentlemani, care le va deschide porțile Atlanticului.

În bătaia puștii la 365 de km

În tot acest timp, Armata Română trecea printr-un proces dureros de restructurare, care a însemnat și pierderea unui mare număr de ofițeri și închiderea definitivă a istoriei unor unități și renunțarea la anumite tipuri de armament și, în primul rând, participarea unităților noastre la războaie în toată regula pe care Occidentul le purta pe tot globul. Zeci de militari români au murit sau au fost răniți în „teatrele de operații” (de fapt, pe front), unii dintre ei uciși sau mutilați pentru că aveau în dotare mașini de luptă din alte vremuri…

Politicienii au uitat, încă de pe 30 martie 2004, obligația (înscrisă în Tratatul tocmai semnat) de a asigura 2,38% din PIB pentru efortul de apărare și, astfel, Armata a fost lăsată fără o înzestrare corespunzătoare secolului în care ne aflăm. Toți politicienii se făleau țanțoși pe la defilări, în acordul imnului de stat, aplaudând cu palmele înmănușate, trupele dotate cu echipamente învechite, dar niciunul nu s-ar fi gândit să renunțe la populismul politicilor  publice pentru a pune ceva deoparte și pentru înzestrarea Armatei.

Și uite-așa ne-a găsit anul 2014, când agresiunea asupra peninsulei Crimeea ne-a adus la numai 365 de kilometri distanță de o armată înspăimântător de bine înarmată și antrenată; eram în „bătaia” multor rachete și proiectile moderne, ucigătoare și bine dirijate. Mai mult, elitele țării și-au adus aminte că ne aflăm „pe linia frontului”, că suntem tot în prima linie și că suntem la granița „umbrelei de securitate”. Toată lumea și-a adus aminte de glorioasa Armată Română, de Mărășești, Mărăști și Oituz, de Plevna și de Vidin. În limbajul oficial a reapărut sintagma de mult uitată „înzestrarea armatei”.


Mare parte din ceea ce obține astăzi elita politică de la București pe plan internațional se datorează statutului Armatei Române, statut de armată profesionistă, cu majoritatea militarilor antrenați în „teatrele de operațiuni” și mai ales, statutului de armată NATO aflată la frontiera de est a NATO (frontiera de Vest este nemărginitul Atlantic).


Conferința de presă comună Trump-Iohannis de pe peluza  Rose Garden se datorează și prezenței Armatei Române din Irak și Afganistan și faptului că Armata noastră are nevoie de echipamente militare moderne.

Statutul de „aliat strategic” de care se bucură România se datorează angajamentului în primul rând militar pe care noi ni-l asumăm. Dimensiunea politică a parteneriatului româno-american este insuficient dezvoltată și este minată de incosecvența cu care repunem pe tapet chestiuni din zona etică, iar dimensiunea economică este încă prea debilă pentru a conta cu adevărat.

România este în „cercul prim al încrederii” Washingtonului în primul rând datorită aspectelor militare.

Și astfel, o Armată la fel de veche precum statul pe care îl servește, se va vedea echipată și adusă la nivelul pe care îl merită.

 

România va avea, în sfârșit, o armată modernă

Gloria trecutului este importantă și nimic nu trebuie să fie uitat: nici modul triumfal în care proaspăta Armată Națională i-a scos pe „aliații” ruși din impasul războiului din 1877-1878, nici rigoarea și precizia campaniei din 1913 de pacificare a Balcanilor, nici eroismul rezistenței din 1917, nici curajul cu care au fost dezarmați și alungați înapoi în stepele lor peste 1 milion de soldați bolșevici deveniți o haită uriașă de prădători în sărmana Basarabie, nici campania glorioasă din 1919-1920, încheiată cu înălțarea simbolică a opincii pe clădirea trufașă a vechiului ocupant de la Budapesta, nici faptele de eroism incredibil din campania din Est (1941-1944), nici faptele de un eroism și mai mare poate din timpul campaniei de eliberare din Vest.

Dar nu trebuie uitat nici faptul că rezistența împotriva pretențiilor și agresiunii permanente politico-diplomatice din partea sovieticilor (anii 60-70-80) s-a datorat și existenței unei Armate pregătite să intre oricând în luptă, cu un moral bun și mai ales cu loialitate față de țară.

De asemenea nu trebuie uitați nici cei peste 100.000 de militari români, luați prizonieri în mod mișelesc și duși în gerurile Siberiei, imediat după actul de la 23 August 1944, cum nu trebuie uitați nici zecile de mii de ofițeri condamnați și închiși în anii 50 doar pentru vina de a-și fi slujit țara.

Și, totuși, astăzi este ziua în care privim încrezători spre viitorul în care toate aceste fapte glorioase ale trecutului vor avea parte de un viitor pe măsură: România va avea, în sfârșit, o Armată modernă, echipată cu avioane multi-rol F16, cu sisteme de rachete Patriot, cu rachete cu rază scurtă și foarte scurtă de acțiune, cu un sistem de comandă C4I, adus la zi și performant, cu o flotă dotată cu corvete de ultimă generație și cu fregatele modernizate, cu mașini de infanterie performante.

O astfel de Armată ne va face să ne situăm mult mai confortabil în geografia noastră, plină de amenințări și care până acum ne făcea vulnerabili.

www.qmagazine.ro

Ultima ora:

ObservatorRobert Lupitu: Cum s-a schimbat evaluarea Comisiei Europene privind lupta anticorupție și independența justiției din România în mai puțin de un an

PoliticIulian Fota: România a devenit țintă a spionilor după consolidarea importanței sale strategice cu sprijinul NATO

EconomieMugur Isărescu: Comitetul de trecere la euro nu a fost vizitat mai de nimeni, de 7-8 ani

ExternAlexandru Lăzescu: China, beneficiarul turneului lui Trump în Asia

EvenimenteMireille Rădoi la Zilele BCU Iași

CulturaIonuț Vulpescu: O lege neconstituţională(?), o preemţiune legală. Situaţia Vilei Florica

SocialVintilă Mihăilescu: Povestaşii

MoldovaCristian Unteanu: De la Chişinău, Dodon brodează mai departe pe scenariul anti-românesc



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe