OraNoua.ro
Publicat în 5 martie 2014, 15:27 / 189 elite & idei

Radu Carp: Destrămarea USL, o invitaţie pentru mai multă democraţie

Radu Carp: Destrămarea USL, o invitaţie pentru mai multă democraţie

de Radu Carp

Am asistat la destrămarea celei mai nocive alianţe politice din istoria democraţiei româneşti de după 1989. Într-un context în care toate partidele se aflau în căutarea unei identităţi doctrinare, iar participarea la alegerile pentru Parlamentul European din 2007 şi 2009 le-au obligat să îşi definească apartenenţa la o familie politică europeană, alianţa între liberali şi socialişti a venit în contra curentului.

PNL încetase însă de mai multă vreme să fie un exponent al dreptei liberale, iar oferta PSD a găsit PNL în situaţia de a accepta cu entuziasm transformarea sa în anexă a unei construcţii de stânga. Motivul naşterii alianţei din 2011 a fost ajungerea la putere, cu orice preţ, oricând, înainte sau după alegeri. Pentru USL, reduta ce trebuia cucerită a fost Traian Băsescu. Astfel s-a format o alianţă de 3 partide (PC s-a adăugat PSD şi PNL ori, mai exact, PSD s-a adăugat alianţei PC – PNL) îndreptată împotriva unui singur om. USL a beneficiat de serviciile propagandei televizate, folosită doar în scopuri politice, o premieră pentru România, ceea ce a creat traume pe termen lung. În 2012, la alegerile locale şi la cele parlamentare, nu s-a votat o alianţă de partide, ci s-a votat împotrivă. A fost un gest iraţional. Au urmat suspendarea şi referendumul din vara aceluiaşi an, încălcarea statului de drept şi oprobiul lumii civilizate. USL a supravieţuit eşecului referendumului pe care l-a iniţiat. O supravieţuire din inerţie.

Ce a lipsit USL pentru a fi o alianţă solidă? Exact mecanismele care fac o alianţă să funcţioneze, în primul rând un protocol care să prevadă toate situaţiile posibile. Prin comparaţie, în Germania după alegerile din 2013 protocolul de funcţionare a coaliţiei între CDU şi socialişti se întinde pe câteva sute de pagini şi a fost negociat câteva luni. În decembrie 2013 liderii PSD şi PNL au modificat protocolul USL pentru că anumite situaţii nu erau acoperite. Ulterior, nu a  fost clar nici cum ar trebui denunţat acest protocol. Superficialitatea şi-a spus cuvântul. Tot datorită felului superficial de a trata funcţionarea unei alianţe, în 2012, după alegerile parlamentare, PSD a reuşit să modifice strutura Guvernului pentru a avea o pondere mai mare de portofolii ministeriale de primă mână. PNL nu a avut la îndemână mecanismele instituţionale pentru a reacţiona.

După 3 ani de existenţă, USL a ratat toate ţintele pe care şi le-a propus. A început cu legea electorală, declarată neconstituţională înainte de alegerile parlamentare. Ulterior, regionalizarea a început dar a fost suspendată până la găsirea unei formule în proiectul de revizuire a Constituţiei. Încă înainte de a se vedea că acest proiect este atât de neprofesionist şi antidemocratic construit, USL a renunţat la regionalizare pentru a porni descentralizarea. Legea privind descentralizarea a fost la rândul ei declarată neconstituţională. Tot CCR a declarat peste 25 % din articolele proiectului de revizuire contrare limitelor revizuirii şi aproape 75 % din totalul articolelor au fost considerate ca necesar a fi reformulate. În privinţa reformei statului, USL a avut o anti-performanţă greu de egalat.

Atacul asupra Codului penal din « Marţea Neagră » a arătat că USL are o problemă majoră cu legea. Nu au existat criterii de integritate pentru selecţia candidaţilor USL. Dimpotrivă. Cei care au ajuns în Parlament pe listele USL nu au avut, în marea lor majoritate, un contract cu alegătorii (s-a dovedit atunci când după « Marţea Neagră » nu au răspuns scrisorilor de protest ale cetăţenilor din colegiile din care provin). Au venit pe un val al votului contestatar, nu au avut nevoie de metode de convingere sofisticate. Uşurinţa cu care s-au recrutat actualii parlamentari ai PNL şi PSD a dus la spectacolul cu care ne-am obişnuit : proiecte de legi proaste, iniţiative nefinalizate, lipsă de coordonare.

Prin destrămarea USL, apare o situaţie care mai dă speranţe democraţiei : o nouă alianţă politică s-a născut, USD, cu o majoritate solidă dar nu dărâmătoare în Parlament. Orice este sub 50 % duce la blocaj într-o democraţie. Orice este cu mult peste 50 % duce la tiranie. Denumirea noii alianţe este expresia înşelătoriei care a guvernat USL : se încearcă păcălirea alegătorilor pentru care USL era principala siglă politică ce domina spaţiul public şi ecranele televiziunilor. La alegerile locale din 2012 a existat o alianţă numită USP care a luat mai multe voturi decât USL într-un judeţ. Sigla înşală simţurile, iar PSD a învăţat lecţia.

Din punct de vedere economic, USL a avut performanţe mediocre. Nu s-au creat locuri de muncă, dimpotrivă, au dispărut şi cele existente. Investiţii străine semnificative nu au intrat pe piaţa românească. Colectarea taxelor a atins nivelul cel mai de jos posibil, ANAF a fost reorganizată şi re-reorganizată până când funcţionarii au ajuns să nu mai ştie ce au de făcut. Asorbţia fondurilor structurale a UE a rămas la acelaşi nivel redus ; s-au făcut reforme minore, USL nu s-a atins de mecanismul de absorbţie, cu intenţia de a restructura şi a simplifica procedurile. Salariul mediu stagnează, nimeni nu poate da un răspuns unde se regăseşte creşterea economică proclamată de Guvern. Salariul minim a fost mărit fără se se ţină cont de productivitate, iar rezultatul a fost previzibil : inflaţie. S-au mărit taxele existente ori s-au introdus noi impozite şi taxe pentru a aduce bani la buget, fără a rezolva problema încasărilor acestora.

Guvernarea USL este sinonimă cu intrarea în mediocritate a României: stagnare pe toată linia.

Motivul destrămării acestei alianţe nu a fost o problemă de politici publice asupra căreia viziunea liberală şi cea socialistă să nu se pună de acord, ci lipsa unui acord asupra structurii Guvernului. În loc să se desfiinţeze posturile de vicepremier, să se simplifice structura Guvernului, PSD şi PNL au vrut mai mulţi vicepremieri. A dori un Guvern cu 4 vicepremieri, cum dorea PNL, denotă iresponsabilitate şi încercarea de a bloca funcţionarea ministerelor. PSD nu s-a opus acestei revendicări decât susţinând că « al nostru e mai bun decât al lor ». Lupta pentru putere în interiorul USL a dus la pierderea tuturor poziţiilor ocupate de PNL.

USL este o lecţie pentru democraţia românească: poate exista o majoritate de 70% în Parlament, important este însă conţinutul măsurilor pe care cei ce se sprijină pe o asemenea majoritate doresc să le pună în aplicare. Un program politic coerent, în sprijinul cetăţeanului, poate fi pus în aplicare şi atunci când majoritatea parlamentară este fragilă. Important este să existe o viziune pe termen lung – ceea ce USL a dovedit că nu a avut şi, din această cauză, a dispărut de pe scena politică.

Ultima ora:

ObservatorAndrei Stoian: Studenții față în față cu liderii politici

PoliticNicuşor Dan: „Primăria nu trebuie să fie o fortăreţă”. Primarul general al Capitalei renunţă la „garda” care-i păzea biroul

EconomieRemus Borza: Creștere economică în România

ExternIulian Chifu: Război deschis al Rusiei cu Turcia şi Occidentul – Moscova păzeşte cu încrâncenare exclusivitatea controlului în Nagorno Karabah

SocialAndrei Stoian: Studenții față în față cu liderii politici

EvenimenteAntonia Colibășanu, la Gaudeamus Online

CulturaManuela Catrina, despre Stephan Ludwig Roth

EditorialGeorge Butunoiu: Lupta chelnerilor români cu psihologii



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe