OraNoua.ro
Publicat în 22 ianuarie 2014, 01:53 / 173 elite & idei

Radu Carp: Timpul – inamicul mortal al organizării referendumului simultan cu alegerile pentru Parlamentul European

Radu Carp: Timpul  – inamicul mortal al organizării referendumului simultan cu alegerile pentru Parlamentul European

de Radu Carp

De la data la care s-a anunţat comasarea alegerilor pentru Parlamentul European cu referendumul de revizuire a Constituţiei au fost exprimate numeroase puncte de vedere care nu au reuşit să surprindă decât tangenţial esenţa problemei aflată în discuţie. Această temă poate fi abordată din două perspective : cea a oportunităţii politice şi cea strict juridică, prin raportare la textul Constituţiei.

Din punctul de vedere al oportunităţii politice, comasarea a fost aleasă ca variantă de lucru, prin raportarea la comasarea alegerilor pentru Parlamentul European din 2007 şi la practicile statelor membre UE.

Argumentul potrivit căruia comasarea celor două scrutinuri este o practică politică acceptată, inspirată din experienţa altor state, este parţial fals. În 2009, simultan cu alegerile pentru Parlamentul European, au avut loc scrutinuri paralele în 9 din cele 27 de state membe UE. În Luxemburg au avut loc alegeri parlamentare (aşa cum se întâmplă înă de la primele alegeri pentru Parlamentul European, cele din 1979), în Germania au avut loc alegeri la nivelul a 16 landuri, în Italia la nivelul a 62 de provincii şi 30 de oraşe, în Belgia au fost alese parlamentele regionale, iar alegeri locale au avut loc şi în Letonia, Malta, Irlanda şi unele părţi din Marea Britanie. Danemarca a organizat în aceeaşi zi cu alegerile pentru Parlamentul European un referendum referitor la o modificare constituţională ce privea succesiunea la tron. Acest referendum nu privea modificarea Constituţiei, ci a unui act normativ cu valoare constituţională adoptat în acelaşi an (1953) cu Constituţia actuală.

Prin urmare, niciun stat membru UE nu a ales să comaseze alegerile pentru Parlamentul European cu un referendum de revizuire a Constituţiei la precedentele alegeri din 2009, cu excepţia Danemarcei pe care, datorită consideraţiilor de mai sus, o numim excepţie aparentă.

Nici raportarea la precedenta comasare din 2007 nu poate fi reţinută drept argument valabil. În 2007 referendumul a avut un caracter consultativ, în timp ce referendumul pentru revizuirea Constituţiei are un caracter obligatoriu. Astfel, dacă intenţia anunţată va fi materializată, România va organiza pentru prima dată în istorie, de când au loc alegeri pentru desemnarea organismelor în care este reprezentată voinţa alegătorilor, un scrutin electoral cuplat cu un referendum obligatoriu.

Prin raportare la textul Constituţiei, al legilor relevante în materie şi al jurisprudenţei Curţii Constituţionale, comasarea celor două scrutinuri este posibilă, însă calendarul revizuirii Constituţiei nu permite suprapunerea cu alegerile pentru Parlamentul European.

Constituţia ne spune cine poate iniţia revizuirea : Preşedintele României, cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor şi senatorilor, cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot (art. 150). Actuala revizuire este iniţiată de parlamentari. Art. 19 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale ne spune că « înainte de sesizarea Parlamentului pentru iniţierea procedurii legislative de revizuire a Constituţiei, proiectul de lege sau propunerea legislativă, însoţită de avizul Consiliului Legislativ, se depune la Curtea Constituţională, care este obligată ca, în termen de 10 zile, să se pronunţe asupra respectării dispoziţiilor constituţionale privind revizuirea ». În ce situaţie ne aflăm în prezent ? Există o Comisie de revizuire care a înaintat rezultatul final al lucrărilor sale Consiliului Legislativ, iar acesta a exprimat un punct de vedere. Potrivit declaraţiilor celui care o prezidează, domnul Crin Antonescu, Comisia va lua în discuţie acest punct de vedere şi va armoniza textul acestuia cu textul de revizuire rezultat din Comisie. Deocamdată, nu avem nici măcar o iniţiativă de revizuire a Constituţiei.  Descoperire şocantă. Cum poţi să comasezi cu alegerile pentru Parlamentul European o revizuire a Constituţiei care nici măcar nu este iniţiată ?

În 2003, cu ocazia revizuirii, Curtea Constituţională a primit propunerea de revizuire pentru a exercita controlul de constituţionalitate şi a emis la data de 16 aprilie Decizia nr. 148/2003 prin care constata că prin anumite prevederi ale proiectului de revizuire se depăşeau limitele revizuirii şi constata că celelalte prevederi nu contraveneau dispoziţiilor constituţionale. Proiectul de revizuire, împreună cu decizia Curţii, au fost înaintate Parlamentului. A se remarca faptul că referendumul privind revizuirea a avut loc în perioada 18 – 19 octombrie, la mai bine de 6 luni de la decizia Curţii. Cum se va reuşi în 2014 parcurgerea acestui circuit în mai puţin de 6 luni de la momentul în care Curtea va da o decizie asemănătoare ?! Când va fi definitivat proiectul de revizuire ? Deocamdată, nu este clar nici măcar acest aspect.

Potrivit art. 21, alin. 1 din Legea nr. 47/1992, Curtea se pronunţă asupra proiectului de lege care are ca obiect revizuirea cu votul a două treimi din numărul judecătorilor. Vor reuşi 6 din cei 9 judecători de la Curte să ajungă la un consens asupra propunerii de revizuire ? Legea nr. 47/1992 ne spune că există un termen de 10 zile de la primirea sesizării în care Curtea se pronunţă. În situaţia în care nu se poate aplica art. 21, alin. 1, care este consecinţa ? Legile în vigoare păstrează tăcerea. Termenul de 10 zile este un termen de recomandare, în sensul în care, dacă nu vor exista 6 judecători de aceeaşi părere, se va încerca găsirea unui numitor comun până când va fi găsit, chiar şi după expirarea termenului de 10 zile. Din cei 9 judecători de la Curte, 4 nu susţin demersul actual de revizuire (3 dintre ei datorită poziţiilor exprimate în deciziile Curţii care au însoţit revizuirea începută în 2013, la care se adaugă reprezentantul minorităţii maghiare care nu va vota contrar poziţiei exprimată de reprezentanţii acestei minorităţi în Parlament).

Abia după decizia Curţii, proiectul de revizuire intră în discuţia Parlamentului. Potrivit art. 151, alin. 1 din Constituţie, proiectul trebuie adoptat de Camera Deputaţilor şi de Senat cu două treimi din numărul membrilor. Textul proiectului este aşadar discutat în ambele Camere, succesiv şi nu simultan. În cazul în care proiectul adoptat de Camera Deputaţilor nu coincide cu cel adoptat de Senat, se recurge la procedura de mediere a textelor în discuţie, cu votul a ¾ din numărul total al parlamentarilor. Este suficientă o singură virgulă diferenţă între cele două proiecte pentru ca procedura de mediere să fie iniţiată. Iar ¾ este o super-majoritate imposibil de atins în actualele condiţii.

La toate acestea se adaugă trimiterea proiectului Comisiei de la Veneţia, cel mai târziu la 20 martie (înainte de sesiunea de lucru 21 – 22 martie), după Decizia Curţii şi înainte de începerea discuţiilor efective din Parlament pe marginea proiectului de revizuire. Astfel,  în 3 săptămâni (sfârşit de martie – jumătatea lunii aprilie), este nevoie de parcurgerea următorilor paşi :

–        Armonizarea proiectului cu observaţiile Comisiei de la Veneţia ;

–        Votarea proiectului la Camera Deputaţilor ;

–        Votarea proiectului la Senat ;

–        Organizarea procedurii de mediere între cele două Camere.

Anterior datei de 20 martie trebuie parcurse următoarele etape:

–        Iniţierea unui proiect de revizuire ;

–        Înaintarea acestui proiect Curţii Constituţionale ;

–        Decizia Curţii Constituţionale, referitor la depăşirea limitelor revizuirii ;

–        Armonizarea proiectului iniţial cu obiecţiile Curţii ;

–        Înaintarea proiectului final Comisiei de la Veneţia.

Se vor parcurge toate aceste etape în 7 săptămâni?!

Prin raportare la experienţa revizuirii din 2003, este nevoie de minim 5 luni pentru parcurgerea acestei proceduri, însă după definitivarea unui proiect de revizuire care deocamdată nu există.

Proiectul votat de Comisia de revizuire în vara anului trecut prezintă multiple încălcări ale limitelor revizuirii, pe care le-am prezentat la vremea respectivă. Curtea va avea aşadar numeroase obiecţii la textul pe care îl va analiza, doar dacă între timp Comisia de revizuire nu modifică radical textul aprobat, ceea ce este puţin probabil. Estimez că armonizarea deciziei Curţii cu proiectul de revizuire va genera discuţii nesfârşite în Parlament. Aceasta este eroarea majoră a planului de adoptare  a revizuirii până la sfârşiul lunii aprilie : materialul de lucru (deoarece despre proiect de revizuire nu putem vorbi) contravine atât de flagrant art. 152 din Constituţie, încât întregul demers va fi sancţionat la Curtea Constituţională. Este de neânţeles de ce liderii USL nu au ţinut cont de faptul că nu pot nici măcar aproxima în momentul de faţă data la care proiectul de revizuire este votat de Parlament.

Să presupunem însă că, prin mobilizarea exemplară a deputaţilor şi senatorilor, printr-o atitudine absolut pasivă a Curţii Constituţionale şi a Comisiei de la Veneţia, vom avea un proiect de revizuire adoptat de Parlament. Intervine din nou Curtea, potrivit art. 23, alin. 1 din Legea nr. 47/1992. De data aceasta, Curtea nu mai este obligată să se pronunţe cu majoritate calificată. Curtea face un control de neconstituţionalitate care are exact acelaşi obiect cu cel iniţial, respectiv verificarea încadrării în limitele revizuirii. Dacă se constată contradicţii între textul votat de Parlament şi art. 152 din Constituţie, legea de revizuire se retrimite Parlamentului. Cât timp va dura eventuala reexaminare, este greu de apreciat. Estimez mimim o săptămână. Abia după aceea proiectul de revizuire a Constituţiei este publicat în Monitorul Oficial şi se organizează referendumul în 30 de zile de la data publicării. În acest interval de 30 de zile trebuie dată o lege pentru a stabili obiectul şi data referendumului, potrivit art. 15 din Legea nr. 3/2000. Dacă se va merge pe varianta unui proiect de lege, acesta urmează traseul obişnuit, fiind supus riscului reexaminării, contestării la Curte, etc., ceea ce poate face ca referendumul să fie organizat şi la mai mult de 30 de zile de la data publicării proiectului de revizuire (termenele în dreptul constituţional nu sunt de decădere). Poate fi dată o ordonanţă de urgenţă în locul unei legi în această materie ? Este de discutat dacă prin emiterea unui act normativ din această categorie nu se încălcă art. 115, alin. 6 care descrie domeniile ce nu pot fi reglementate prin ordonanţă de urgenţă. Însă discuţia este doar teoretică, din moment ce calendarul revizuirii Constituţiei nu permite adoptarea unui proiect de revizuire până la data maximă care ar permite comasarea referendumului cu alegerile pentru Parlamentul European, respectiv jumătatea lunii aprilie.

În vara anului 2012 planul de acaparare a puterii în stat era considerat impecabil de autorii săi. Nu a fost luat în calcul un aspect relativ minor, intervenţia Curţii în problema modificării cvorumului. În 2014 nu a fost luat în calcul un aspect major, pe care orice acţiune de adoptare sau revizuire a Constituţiei îl are în vedere : timpul. Dacă s-ar fi procedat responsabil, s-ar fi pornit invers, de la data maximă la care trebuie adoptat un proiect de revizuire – sfârşitul lunii aprilie – şi s-ar fi constatat  că decizia de comasare, pentru a putea fi pusă în aplicare, ar fi trebuit luată la mijlocul lunii octombrie 2013.

Ultima ora:

ObservatorIulian Fota: Urmatoarea rupere de Occident va fi, mai intai, pe vector tehnologic?

PoliticNicușor Dan: Opţiunea mea pentru alegerile de duminică este Partidul Naţional Liberal

EconomieMirela Iovu: Impactul disruptiv al tehnologiei asupra industriei bancare in era post-Covid!

ExternThierry De Montbrial, senior Adviser Club România, a fait de L’IFRI de 2ème Think Tank le plus influent du monde

SocialOvidiu Nahoi: Și dacă, totuși, trăim în cea mai bună perioadă din istoria României?

EvenimenteMireille Rădoi: Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” a oferit Înaltei Curți de Casație și Justiție una din cele 8 copii autentificate ale fundamentului legislației moderne – Magna Carta

CulturaCristina Popescu: Emisiunea de mărci poștale „Urși”

EditorialVasile Pușcaș: Un proiect jurnalistic pentru Unire



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe